De-abia acum urmează epoca de aur!

Conform unui studiu paneuropean, „The Truth About New Europe 2023", realizat de agenţia de publicitate McCann Worldgroup în parteneriat cu agenţia de media UM România, 54% dintre europeni cred că epoca de aur a Europei a trecut, în timp ce 60% dintre români cred că această epocă de aur se întâmplă chiar acum, sau chiar urmează să vină. În privinţa optimismului din Europa, românii se află pe locul doi, după Turcia, 67% dintre ei afirmând că „viaţa de zi cu zi va fi mai bună pentru oamenii obişnuiţi în următorii zece ani".

Pentru clasa de mijloc din Europa, care reprezenta coloana vertebrală a economiei occidentale până în 1990, globalizarea din ultimele trei decenii nu a adus nimic, nici creşteri salariale, nici locuri de muncă mai bine plătite, ci dimpotrivă. Imigranţii, robotizarea, automatizarea, digitalizarea, scăderea puterii sindicatelor au făcut ca această clasă de mijloc să-şi piardă puterea şi de aceea mai mult de jumătate dintre europeni cred că Europa se duce într-o direcţie greşită din punct de vedere economic, politic şi social.

Pentru noi, căderea comunismului, globalizarea, deschiderea graniţelor, libera circulaţie, obţinută prin intrarea în Uniunea Europeană, securitatea militară adusă de apartenenţa la NATO au fost repere unice, care au reuşit să ne scoată dintr-o zonă cenuşie. De aceea, mai mult de jumătate dintre români cred că epoca de aur a Europei este acum, sau urmează să vină. În ultimul deceniu economia României s-a dublat, salariul minim s-a triplat, salariul mediu s-a dublat, iar cursul valutar leu/euro, principalul reper la care ne uităm cu toţii, a rămas stabil. Acum avem o şansă extraordinară, poate unică, să menţinem un trend de creştere economică, şi fără un efort deosebit PIB-ul s-ar putea dubla încă o dată, de la 300 de miliarde de euro la 600 de miliarde de euro, în următorii zece ani. Acest lucru ar putea atrage încă un salt al salariilor, ceea ce ar face să ne apropiem mai mult de salariile europene.

Acum zece zile, Iulian Dascălu, cel mai important proprietar român de mall-uri, a inaugurat un nou complex de birouri la Iaşi, în cadrul complexului Palace. Şansa Iaşiului a fost această dezvoltare imobiliară, Palace - clădiri de birouri, mall, spaţii comerciale şi de entertainment - care a dat o speranţă tinerilor că viaţa ar putea să fie destul de bună şi în România, sau cel puţin în Iaşi. Venirea multinaţionalelor la Iaşi - Amazon, Continental, UniCredit, Microsoft etc. - a pus pe piaţă joburi la care tinerii nici nu visau la începutul anilor 2000, ca să nu mai vorbim de anii '90. Aceste birouri ale multinaţionalelor au adus joburi bine plătite, de multe ori la egalitate cu un job extern. Aşa că o parte dintre tineri au preferat să rămână în Iaşi sau să vină în Iaşi din judeţele din jur, considerând că este o opţiune mai bună faţă de aceea de a pleca la muncă în străinătate.

Miza următorului deceniu, dincolo de această dublare a PIB-ului, este de a arăta că se poate trăi în România - bineînţeles nu la fel ca în Occident, dar oricum diferenţa să nu fie atât de mare - şi că cele mai bune oportunităţi sunt aici, în ţară. Nu vom putea concura cu Europa în privinţa infrastructurii rutiere, infrastructurii medicale şi infrastructurii educaţionale, dar ne putem apropia de aceste ţinte. Mai avem şansa încă unui deceniu de capitalism, pentru că după aceea puterea va fi luată de generaţia Z, cei care acum au între 10 şi 25 de ani (respectiv cei născuţi între 1997 şi 2012). Această generaţie este mai egalitaristă, considerând că Europa trebuie să găsească o alternativă la capitalism. Dar ca să ai ce să împarţi trebuie întâi să creezi ceva. Generaţia Z nu este atât de dornică să mute munţii, cum a fost generaţia X (cei născuţi între 1965 şi 1979) şi millennialii (cei născuţi între 1980 şi 1994). Ieşind săraci din comunism, orice dolar şi orice euro în plus la salariu a reprezentat o gură de oxigen, un motiv pentru a face lucruri.

Acum, când cei din generaţia Z au alte aşteptări, considerând că un salariu de 1.000 de euro vine de la sine, doar prin simpla prezenţă, lucrurile se schimbă. De aceea avem nevoie de încă un deceniu de creştere economică, de încă o dublare a PIB-ului astfel încât să intrăm pe un platou mai solid, care să asigure o redistribuire de resurse, adică un capitalism-socialist, aşa cum vrea generaţia Z.

Cristian Hostiuc