Cu toții ne prefacem că votăm "proiecte" și "oameni noi"!
Postat la: 19.09.2020 | Scris de: ZIUA NEWS
Trec ore, zile, luni, iar noi, ca de obicei, nu facem decât să ne iluzionăm și să mai credem că într-o bună zi ni se va întâmpla, și nouă, ceva bun. Privim din când în când vastitatea acestui imens glob pământesc, imensitatea numărului de țări, fiecare cu rețeta sa de a-și face cetățenii fericiți și ne întrebăm dacă nu cumva este un dat, faptul că nu reușim niciodată să semănăm -în bine-, cu ceilalți.
Că oricât timp ar trece peste noi, rămânem în aceeași paradigmă a prostiei, evocată cândva de Brâncuși: "V-am lăsat săraci și proști, v-am regăsit și mai săraci și mai proști." Nu facem altceva decât ce am învățat. Ne convingem, în fiecare zi,fără folos, în ce copleșitoare micime reușim să trăim. Atât politică, cât și soci(et)ală. Dacă, cumva, am fi putut, totuși, să reușim să generăm o situație anume, ca reacție la proliferarea întregii Lumi care ne înconjoară, cu care avem, sau nu vecinătăți, poate că în timp am fi reușit să realizăm, cumva, o valoare măcar simbolică a acestei micimi și să ne dăm seama de urâțenia quasi-eroică a acestei singurătăți în care ne (pe)trecem anii, limitați, desigur...
Contrar a ce am fi putut învăța din istoria înaintașilor, ne-a fost mai ușor să ne transformăm, de-a lungul anilor, într-o ciudată specie de așa-ziși aventurieri, care trăim într-un fel de provizorat. Mereu în așteptarea noului tur de alegeri, tot timpul pe picior de plecare, cu speranțele atârnând totdeauna de ziua de mâine, de ziua alegerilor. În imaginația noastră, încă din prima zi de libertate din 89, am crezut că în viitor totul va decurge foarte bine.
Nu au fost alegeri în care poporul român să nu creadă asta, chiar dacă oamenii au fost siliți să voteze "răul cel mai mic", așa cum au fost în stare să-l imagineze, cu puterile lor întelectuale. Dar ceeace a urmat, implacabil, după fiecare scrutin, anume cum anume se va putea schimba România în bine, (ca și acum), a fost și este întotdeauna inexistent, sau, în vagi cazuri, maximum tulbure. Un "ce", care se evaporă în aer, la cea mai mică forțare de a creiona un viitor, oricare ar putea fi acesta.
Mă uit siderat cum fel și fel de candidați își prezintă așa-zisele "proiecte". Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Promisiunile electorale, dacă nu seamănă leit între ele, atunci e clar că oricum nu depind de candidatul care le prezintă, asigurându-ne că vor deveni realitate. Cu toții, candidați și alegători, știm că totul e apă de ploaie. Toți știm că pentru proiectele administrației locale, urmează ca aleșii, vechi și noi, să se ploconească cu mâna întinsă la Guvern, (oricare ar fi el), un Guvern care își deservește programatic clientela politică. De ani de zile lucrurile se desfășoară nesmintit după această rețetă mizerabilă. Dar, cu toate astea, ca într-un teatru al absurdului, cu toții ne prefacem că votăm "proiecte" și "oameni noi". Penibil.
Și totuși, am remarcat, încet-încet, se formează în orașele românești, o categorie foarte specială de oameni. Datorită acestor simulacre de politică, de speță din ce în ce mai joasă, a nestatorniciei și nesiguranței vieții, devine tot mai mare categoria celor care mai degrabă se abțin decât să-și aleagă un anume drum, pe care ar fi foarte posibil să-l regrete. Din ce în ce mai mulți dintre noi consideră că nu sunt nici fericiți nici nefericiți, că nu iubesc, nici nu urăsc pe nimeni, dar nici nu trebuie să riște sau să asume o anume direcție, argumentând, pe bună dreptate, că nu poți construi nimic pe teren mișcător.
Iar celor care se miră sau se indignează uneori de acest fel al lor de viață, aceștia le răspund că oricum, aceasta este o situație provizorie și că până la urmă vor pleca din țară. După o statistică de acum câțiva ani, cu mult înainte de Covid, reieșea că mai mult de 74% din cetățenii româniei s-au gîndit cel puțin o dată să plece, să imigreze. Conform aceleiași statistici, un număr uriaș dintre cetățenii noștri trăiesc toată viața cu gândul că vor pleca în Occident la un moment dat, chiar dacă nu vor avea niciodată curajul să treacă la fapte. Cu alte cuvinte, foarte curând vom putea fi fericiți. Pentru ceilalți, însă, marea majoritate, nu trebuie decât să votezi. Să votezi și să aștepți, fiindcă totul pare posibil.
Dar nu se întâmplă niciodată nimic. Totul se rezumă la același provizorat. Așteptarea unei așa-zise plecări , a unei prezumtive "fugi"dintr-o situație dată, care devine cu trecerea timpului o obișnuință, un mod de viață. Să te iluzionezi că pleci, fără a face măcar un pas. "A pleca fără a merge nicăieri, fără nici o destinație, fără ca măcar să te urnești din loc. A fi plecat e ca atunci când ești în trecere. Suntem pasagerii timpului la bordul unei vieți; a pleca înseamnă a muri puțin. Cât despre mine, eu mor mult." Asta spune personajul cărții lui Laurent Graff, Patrick Perrin, constatând, și el, că visul e doar vis, iar unii dintre noi ne mințim susținînd că el poate deveni realitate.
Am citit undeva că Tudor Vianu credea în existența a trei tipuri de oameni cu expertiză în domeniul cunoașterii; oameni care, desigur, s-ar preta să conducă destinele celorlalți și pe care îî așteptăm de atâta timp să apară de undeva din întunericul în care ne aflăm de multă vreme. Unii ar fi cei care sunt oameni ai cărților, ai bibliotecilor. Apoi ar fi oamenii obiectelor și ai istoriei, - cei care cercetează semnele materiale ale trecerii civilizațiilor-, iar cea de-a treia categorie sunt acei oameni care au bogate experiențe de viață, cei care posedă calitatea ințelegerii semenilor lor, cu tot ce înseamnă asta: slăbiciuni, calități, și potențial.
Orice combinații între aceste categorii nu poate duce decât la diverse soiuri de intelectuali, oricum, mult peste ceeace oferă scena politicii românești, an de ani tot mai departe de ce însemna o dată "clasa politică" sau "elita"românească.
Dar noi ne petrecem zilele într-un bezmetic provizorat. Ca și când am fi într-o imensă sală de așteptare, fiind convinși că la un moment dat, un personaj va coborî dintr-un tren anume, anunțat la megafoane, și vom avea pe cine vota.
Octavian Hoandra
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...
-
O caracatiță a partidului stat
Este poate pentru ultima dată când utilizez această expresie cu trimitere expresă la Partidul Social Democrat. În viitor ...
-
Votăm românește sau votăm cu „mondialii"?
Alegerile bat la ușă. Toate partidele trebuie să-și arate „puterea", „organele" de care dispun, listele de candidați, iu ...
-
România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR
România este un sistem feudal, în care clanurile își împart controlul asupra resurselor (afaceri, fluxuri financiare, in ...