Creşterea şi descreşterea Bancorex
Postat la: 21.02.2021 | Scris de: ZIUA NEWS
O bancă mare, cum a fost „Bancorex" - şi care a făcut istorie atât înainte cât şi după decembrie 1989 - a putut la un moment dat să fie stearsă din registrele contabile, dar nu are cum să fie stearsă din memoria publică. „Umbra" acelei importante instituţii financiare, ce a căzut în capcana unui hăţiş de împrejurări nefavorabile de-a lungul anilor 1990, e prezentă încă în documente de arhivă, în colecţiile publicaţiilor, în memoria celor direct implicaţi.
Ecourile marilor tensiuni din primul deceniu de după 1989, când „Bancorex" a fost de trei ori în pragul falimentului, salvată de fiecare dată de Banca Naţională, nu s-au stins. Redeschiderea în media a dosarului „Bancorex", cu mii de pagini încă necunoscute publicului, ar putea să fie benefică, risipind confuziile. După mai bine de 20 de ani de atunci, timpul estompând în bună măsură vechile patimi, sunt mai mari şansele unor analize riguros obiective. Cu amendamente: dezbaterile să se poarte cu acribie numai pe documente si să nu patineze în zone emoţionale.
Îmi propun să analizez - bazându-mă pe documente de arhivă, pe însemnări personale, pe relatări ale celor implicaţi direct sau din media - să analizez, asadar, ce s-a întâmplat în intimitatea acestei mari bănci ca BNR să fie obligată să intervină de trei ori într-un singur deceniu si s-o salveze din pragul falimentului. Punctul culminant fiind procesul cu Curtea de Conturi, de la mijlocul anilor 1990, iar deznodământul, la sfârsitul lui 1999, când BNR a închis acest dosar complicat, asigurând condiţii, în colaborare cu autorităţile statului, pentru fuziunea prin absorbţie cu Banca Comercială Română. Rezultând o singură bancă, solidă. Într-un timp în care, pe întregul continent, aveau loc frecvente fuziuni de bănci, scopul fiind, mai cu seamă în Uniunea Europeană, pregătirea sistemului bancar pentru anunţata intensificare a concurenţei din anii 2000.
Nota Bene. Subliniez, apăsat, că nu mă voi referi la unele încercări, din toţi acei ani, de a asocia cazul „Bancorex" cu acela al BCCI, cu sediul în Luxemburg. Banca despre care Financial Times a scris că l-ar fi mituit si pe Dumnezeu. Da, la Bancorex au fost reclamate fraude. Si au fost deschise dosare penale. Dar nu există soluţii ale instanţelor judecătoreşti care să mă îndreptăţească, după 20 de ani, să încalc principiul prezumpţiei de nevinovăţie. Si încă un detaliu de context. La 4 septembrie 1990, după 42 de ani în economia de comandă, BNR îsi armoniza funcţionarea cu regulile economiei de piaţă si cu noile legi. între atribuţii, revenindu-i si supravegherea prudenţială.
În 1994, ca jurnalist, am făcut o documentare de trei săptămâni în Japonia, la invitaţia guvernului nipon. De program si de acces în ministere, bănci, la bursă, în companii dintre cele mai reprezentative ori în redacţiile unor ziare s-au ocupat cancelaria premierului japonez. Asa că, fiind câte două zile oaspete al colosului bancar Sumitomo, al Companiei de Servicii Financiare Nomura sau al Agenţiei Japoneze de Planificare, am fost surprins să aflu cât de multe informaaţii circulau în aceste instituţii despre România.
La Agenţia de Planificare, unde numărul 2 din ierarhia instituţiei făcuse nu de mult o vizită în ţara noastră, acesta mi-a spus că a fost socat de vehemenţa atacurilor împotriva „Bancorex", si de şubrezenia multor argumente din ziare. El m-a întrebat dacă noi, în România, stim că această bancă e prea mare ca să cadă...
La Nomura, am fost întrebat - cu proverbiala politeteţe japoneză - dacă accept să discutăm despre carantina financiară pe care băncile străine creditoare au instituit-o pentru România, pe timp de 15 ani, după decizia din 1981, legată de încetarea de plăţi. Opinia specialiştilor de la Nomura era că băncile noastre - si în mod deosebit „Bancorex", care lucra cu întreprinderi de comerţ exterior - sunt inevitabil în mare suferinţă fără acces la împrumuturi din străinătate... După doi ani, în 1996, tocmai Nomura avea să monteze si să gireze cele două mari împrumuturi japoneze pentru BNR, în numele ţării, după expirarea carantinei financiare.
La Sumitomo aveam să înţeleg sensul întrebării pe care mi-a adresat-o numărul 2 de la Agenţia de Planificare. Convingerea, acolo, era că Bancorex, pentru România, este tot atât de importantă ca Sumitomo pentru Japonia. Ambele sunt bănci care nu pot să cadă!
Japonia era în criză din 1990. O lecţie fusese deja învăţată: aceea că în momentul în care o economie intră în contracţie, primele în pericol să cadă sunt băncile. Si nu pot fi apărate toate. Autorităţile fac, în astfel de cazuri, ce fac grădinarii: taie crăcile cărora le este dat să cadă. Dar vor lupta să salveze pomii. Nu-si va permite nimeni să lase să cadă o bancă mare. De ce? Simplu! Pentru că preţul salvării unei astfel de bănci va fi înfinit mai mic decât uriaşele pagube ce ar fi produse dacă ea se prăbuşeşte... Judecată valabilă si pentru „Bancorex", în România.
După 14 ani, în 2008, confirmarea acestui adevăr a venit din Statele Unite sub şocurile unor turbulenţe puternice. Erau încă şanse să fie oprită criza. Socurile suferite de câteva bănci mari, ce fuseseră lovite de exploziile unor bule speculative, au fost cumva absorbite. Chiar si explozia gigantului Merrill Lynch, o uriaşă bancă de investiţii care intrase în derivă, a fost amortizată în ultimă instanţă de Bank of America. Dar bomba care ameninţa să arunce în aer Lehman Brothers, nu a mai fost dezamorsată. Autorităţile americane au socotit că preţul plătit ar fi prea mare. Dar a fost mult mai mare, a fost uriaş preţul plătit pentru că... fusese refuzat un preţ mult mai mic. Lehman Brothers s-a prăbusit la 15 septembrie 2008, trăgând după ea, într-o criză cumplită, aproape întreaga economie a lumii.
La 4 septembrie 1990, odată cu numirea noii conduceri a Băncii Naţionale, a început reforma. A BNR si a băncilor existente atunci! O reformă al cărei scop era redobândirea de către Banca Naţională a rolului de bancă centrală si angajarea sistemului bancar românesc în tranziţia economiei de la plan la piaţă. Un proces care demarase, dar înainta încet, mult prea încet, un motiv cardinal fiind acela că era greu de risipit ceaţa confuziilor. Un alt motiv fiind numărul mare de instituţii cu rădăcini puternice în trecut, unde schimbările erau în mod obiectiv dificile, exemplul cel mai ilustrativ fiind fenomenul numit Banca Română de Comerţ Exterior.
În zece ani, din 1990 si până în 1999, BRCE n-a avut nici măcar o clipă de linişte. Existenţa acestei bănci, în sistemul bancar românesc, a fost împărţită în trei etape, si toate trei - în împrejurări diferite, mai exact în conjuncturi diferite - au acumulat probleme grele. Acumulate la BRCE, în fiecare dintre cele trei etape, în condiţiile unor crize profunde, ameninţau să explodeze si să producă falimente răsunătoare, care ar fi amplificat dezastruos crizele din anii 1990.
Este un fapt cert că BNR, în anii 1990, în faţa multiplului caz BRCE, devenită Bancorex, nu avea repere de comportament, de strategii pe care să le urmeze. Prăbusirea băncii americane Lehman Brothers - o lecţie de cum nu este corect să se comporte autorităţile în astfel de împrejurări, pentru că o bancă mare nu poate fi lăsată să cadă - avea să vină abia în septembrie 2008. Si să probeze că BNR a procedat corect salvând BRCE.
În anii 1990, când vântul crizelor ce sufla în România era gata să smulgă coroana reginei - BRCE se reboteza Bancorex si se autointitula în reclame publicitare „O bancă pentru mileniul trei" - BNR a înţeles că are de rezolvat un caz în premieră. Si, în consecinţă, a folosit o strategie în premieră. Fondându-si intervenţiile...pe lege! Pe Legea 34, din martie 1991 - Legea ce-i conferea statut de bancă centrală; si luptându-se cu autorităţi, întâi si întâi cu Curtea de Conturi, de fapt cu echipa ei care se ocupa de bănci. A fost nevoie de câţiva ani, din 1991 si până prin 1994, ca rolul Băncii Centrale si statutul ei instituţional să fie înţelese. Si acceptate!
Desigur, BNR a întervenit să salveze „Bancorex" pentru că era o bancă mare. În acelasi timp, însă, „Bancorex" a intrat în numeroase încurcături si pentru că era o bancă trufasă, fapt ce i-a împiedicat pe conducătorii ei să susţină dialoguri cu publicul... pe înţelesul publicului. Fapt oarecum justificat de „legea tăcerii, a secretului absolut" pe care regimul comunist i-l impusese băncii prin statutul ei anterior.
Adrian Vasilescu
-
Capcana în care a căzut Marcel Ciolacu
Interesant este că a montat-o cu mânuța lui. Era destinată altora. În special partidului AUR. Dar iată că a căzut el îns ...
-
Piedone vrea să se retragă, Voiculescu se opune, vrea și "sarea din ciorba" PSD-ului!
În spatele voiniciei afișate de către Piedone, "mă retrag doar dacă aduce Ciolacu tezaurul de la ruși", mi s-a confirmat ...
-
La București a ieșit tot cum au vrut Iohannis și Kavalec
Să vă prezint cronologia evenimentelor de ieri din coaliția PSD-PNL referitoare la susținerea unui sau unor candidați la ...
-
Alegeri prezidențiale 2024: de ce ar trebui să votăm un candidat-maimuță?
Motto: "Alegerea românilor nu constituie cîtuși de puțin o surpriză, gîndiți-vă că românii nu au mai avut un președinte- ...
-
Struțo-cămila s-a destrămat, iar actul nu a fost consumat
Astăzi am de făcut o alegere grea. Trebuie să optez între două teme extrem de importante. A explodat literalmente tema r ...
-
Trezește-te, popor român!
Ți s-a luat dreptul la istorie, popor român! Ți s-a rupt legătura cu pământul și de aceea acum rătăcești, căci pentru ti ...
-
Fisură majoră la vârful Coaliției
Struțo-cămila PSD-PNL, care intenționează să instaureze în România partidul stat în următorii opt ani, s-a defectat la v ...
-
Palatul Victoria - rezervația lupilor de pe Wall Street?!
O stranie coincidență dintre acțiunile politice de la București și prețul acțiunilor unei companii americane s-a putut v ...
-
An electoral ciudat: anul independenților
Sunt bune șanse ca alegerile europarlamentare să fie câștigate de suveraniștii din AUR. Bineînțeles dacă facem o socotea ...
-
Geoană - Gușă în finala prezidențială!
Ieri, spre seară, tabloul alegerilor prezidențiale s-a schimbat brusc. Într-un fel, chiar s-a răsturnat. Și s-a născut s ...
-
Războiul din Ucraina și gazele platoului continental al Mării Negre
Strategic, dacă Putin reușește să ocupe Odessa, Ucraina va fi închisă ca într-o cutie - fără ieșire la mare și fără logi ...
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...