Viitorul job al lui Klaus Iohannis

Sau, mai bine zis, jobul la care acesta visează acum. După ce a eșuat în toate celelalte tentative. Ultima fiind cea de senator, transformat în președinte al Camerei Superioare și translatat la conducerea PNL în funcția pe care a deținut-o anterior. Dar înainte de a face precizarea promisă, să dezvolt premisa. Premisa este că domnul președinte Klaus Iohannis nu are bani și este sfâșiat literalmente între dorința de a-și plăti datoriile pe care le are la statul român și lipsa fondurilor din portofel, combinată și cu incertitudinile legate de veniturile ulterioare.

Este în afara oricărei discuții că domnul Klaus Iohannis respectă și chiar iubește statul de drept. Tocmai din acest motiv, la preluarea mandatului a jurat fără să ezite pe Constituția României. Și, tot din respect față de statul de drept, a încurajat de câte ori a fost cazul răfuiala procurorilor și apoi a judecătorilor cu răufăcătorii neamului. A promovat întotdeauna și din tot sufletul respectarea cu strictețe a legilor statului. Și a vorbit cu aplomb despre statul de drept de câte ori a avut prilejul, chiar și în afara granițelor României. Toate argumentele de mai sus pe mine unul m-au convins că domnul Klaus Iohannis, dacă ar dispune de fondurile necesare, nu ar ezita niciun moment să restituie statului român cei aproape 300.000 de euro datorați și să-și exprime regretul, în mod public, că respectiva sumă nu reprezintă decât o mică parte din ceea ce domnia sa, împreună cu soția, a încasat pe nedrept în baza unui certificat fals de proprietate, pe care l-a utilizat din poziția de primar atunci când a achiziționat prima locuință și a declanșat boomul imobiliar din centrul Sibiului. El știe că dacă justiția nu ar fi tergiversat lucrurile, dacă ancheta și procesul ar fi curs fără a fi suspendate de statutul său de președinte, datoria față de statul român ar fi putut fi restituită cu mulți ani în urmă. Ar face acest gest reparatoriu chiar și acum, fără nicio ezitare, cu o singură condiție: să aibă banii necesari. Dar banii nu mai sunt. S-au topit în fel și chip cu trecerea anilor.

Înțelegând că, la capătul celui de-al doilea mandat prezidențial, va trebui totuși să plătească și temându-se ca nu care cumva să ajungă pentru fals și uz de fals după gratii și să nu mai aibă posibilitatea să-și achite datoriile față de statul care îi va da de mâncare pe gratis, Klaus Iohannis, pe bună dreptate, s-a zbătut să obțină un job bine remunerat în străinătate, fie la NATO, fie la Uniunea Europeană, fie în altă parte. Din păcate, nu i-a ieșit. În aceste condiții, a făcut o ultimă tentativă prin care a vizat poziția de președinte al Senatului, adică cea de al doilea om în stat, suficient de bine remunerată, cu toate avantajele complementare pe care le implică, pentru ca fie și în rate să poată restitui statului, adică cetățenilor României, cei aproape 300.000 de euro datorați. În paranteză fie spus, el și-a dovedit buna credință făcând eforturi să strângă ban cu ban și tocmai de aceea își încasează în prezent și pensia pe care i-o datorează statul român pentru munca sa de dascăl la Sibiu în România bine educată.

Nu-l va ajuta prea mult faptul că, rând pe rând, își înșurubează consilierii de la Cotroceni în posturi bine plătite la stat, întrucât nu se așteaptă ca aceștia să-i întoarcă favorurile sub formă de cotă parte din veniturile pe care le vor încasa. Câteva detalii de ultimă oră mă pun pe gânduri și îmi sugerează o cale de ieșire din încurcătură pe care ar putea-o accesa Klaus Iohannis. Primul detaliu de acest fel este de dată foarte recentă. Și anume dezvăluirea făcută de presă cum că, la Neptun, unde în prezent se desfată, președintele Klaus Iohannis își împarte timpul prețios între partidele de tenis și un proiect extrem de generos. Pe vastele terenuri de la Neptun, într-un ritm contracronometru, ca un veritabil ctitor, el va reuși să creeze trei terenuri de golf. Atenție: trei terenuri, nu un singur teren cu trei găuri. Pe platoul unui post de televiziune, un reporter de investigație le-a indicat amplasamentul și le-a desenat conturul. Am sau nu dreptul să-mi pun o întrebare? Și anume în ce scop și-a suflecat el mânecile și trudește pentru trei terenuri de golf la Neptun, în condițiile în care în scurt timp i se închide definitiv sezonul prezidențial? Iar somptuoasa vilă de la Neptun nu îi aparține, ci este, după cum se știe, administrată de RAAPPS și va fi utilizată probabil de succesorul său la Cotroceni. Care, în niciuna dintre variantele aflate în discuție, nu joacă golf. Un posibil răspuns ar fi putut fi dat de PSD, dacă nu s-ar fi împotrivit legii cu dedicație, dacă i-ar fi facilitat lui Iohannis o nouă ascensiune în calitate de senator și de președinte al Camerei Superioare și dacă în viitor i-ar fi putut oferi posibilitatea de a deține exclusivitatea utilizării vilei de la Neptun. La fel cum, grație PNL, dar și cu acordul tacit al Guvernului României, RAAPPS este pe cale să finalizeze lucrările la super-eleganta și super-costisitoarea vilă de la Bulevardul Aviatorilor rezervată pentru actualul cuplu prezidențial. Ei bine acest detaliu este al doilea element pe care îl am în vedere legat de intențiile lui Klaus Iohannis de a obține un job care să-i permită să-și plătească datoriile la stat. Nu care-cumva mai nou el vizează poziția de președinte al Regiei Protocolului de Stat?

O asemenea funcție i-ar permite ca, dintr-o singură lovitură, să obțină tot ce-și dorește. Nu doar vila de la Neptun. Ci oricât de multe locații de lux își dorește. Existente în întreaga țară. Dar și posibilitatea de a-și desfășura în fel și chip activitățile cu caracter sportiv și turistic. Și atenție: RAAPPS dispune și de câteva ambarcațiuni, dar și de un elicopter cu care domnul Klaus Iohannis se poate deplasa oriunde, inclusiv în capul pârtiilor de schi. Iar la nevoie tot RAAPPS îi poate închiria sau chiar cumpăra o aeronavă. Desigur, de lux.

Veniturile substanțiale astfel obținute, cu siguranță mai mari - nu neapărat cele oficiale - decât cele conferite de poziția de secretar general NATO, i-ar da posibilitatea lui Klaus Iohannis să-și dovedească până la capăt atașamentul față de statul de drept și să-și plătească integral datoria la ANAF, fără să mai aștepte ca instituția să-l execute silit.

Sorin Roșca Stănescu