"Operaţiunea militară specială" s-a încheiat. Începe războiul total!

Postat la: 11.09.2022 | Scris de: ZIUA NEWS

Prima tentativă, în mai multe valuri, de contraofensivă ucraineană în regiunea Herson a eşuat lamentabil. Cu pierderi semnificative de vieţi omeneşti şi de material militar: aproape 2.000 de morţi şi foarte mulţi răniţi.

La fel s-a întâmplat şi cu multiplele comandouri ucrainene care au încercat să ocupe centrala nucleară Zaporojie. Înainte, în timpul şi după vizita inspecţiei AIEA (Agenţia Internaţională de Energie Atomică). Alte sute de morţi ucraineni. Celtrala nucleară de la Zaporojie, de lângă Energodar, cea mai mare din Europa, e strategică pentru Rusia. Crimeea e alimentată cu electricitate de la Zaporojie.

Dar iată că, spre surprinderea generală, Ucraina reuşeşte o consistentă contraofensivă în nord, în regiunea Harkov, înaintând peste 50 km în teritoriul controlat de armata rusă şi „eliberează" Balaklaia (orăşel), Izium (punct strategic major), Krasnii Liman, nordul Kupianskului şi alte câteva zeci de localităţi mai mici (sate). Armata rusă se retrage „strategic" şi lasă în urmă o mare cantitate de echipament militar. Asistăm la prima victorie, în orice caz la cea mai importantă victorie a armatei ucrainene de la 24 februarie 2022 şi până azi. Armata ucraineană suferă însă şi aici importante pierderi umane: între 2.500 şi 5.000 de morţi. Spitalele din regiune (Harkov, Sumi, Cernigov şi Kiev) sunt pline de soldaţi ucraineni răniţi, de multe ori foarte grav. Toată presa mondială repercutează marea victorie a ucrainenilor şi a comandantului-şef, Volodimir Zelensky. SUA şi UE anunţă noi ajutoare de miliarde de dolari şi de euro pentru Ucraina.

Comandanţii ruşi ai „operaţiunii militare speciale" sunt puşi în cauză, învinovăţiţi pentru lipsa de previziune. Chiar Vladimir Putin e acuzat pentru operaţiunea sa specială care s-a bazat doar pe 200 000 de militari şi în ultimele două luni „operaţiunea" a trenat, a devenit lentă, lăsând impresia că aşteaptă iarna, care oricum va diminua toate desfăşurările militare. Deşi o bună parte a populaţiei civile a fost mutată dincolo de linia frontului, în zona controlată de ruşi, după retragerea trupelor ruseşti au rămas destui proruşi la discreţia armatei ucrainene, care se poate răzbuna crunt pe „colaboraţionişti". Războiul devine cu adevărat urât, civilii sunt implicaţi masiv.

Toţi observatorii occidentali (Édouard Husson, Scott Ritter, Erwan Castel...) recunosc un salt calitativ surprinzător la armata ucraineană. În plus, materialul militar aruncat în luptă e ultimul răcnet occidental, mai ales american (Himars etc.). Sateliţii occidentali, cu informaţiile lor precise de pe câmpul de luptă, au fost folosiţi din plin şi au ajutat decisiv armata ucraineană. Totul în patru zile (7-11 septembrie), deşi contraofensiva din nord a început, de fapt, la 4 septembrie. Armata rusă s-a văzut total depăşită şi nu i-a rămas decât să se retragă pentru a-şi salva oamenii. Dar, aşa cum am mai subliniat, ar fi fost deplasate şi importante populaţii civile pentru a fi protejate.

Ce s-a întâmplat de fapt? Zelensky a aruncat în luptă cele mai bine pregătite trupe ale sale. Ele au fost instruite direct în ţarile NATO: în Marea Britanie, în Polonia, probabil în Suedia şi Finlanda etc. Armamentul occidental a fost manevrat de mercenari din ţările NATO sau de ucraineni bine instruiţi. Comanda pare să aparţină unor înalţi ofiţeri NATO. Asistăm, într-adevăr, pentru prima dată, la un război direct NATO-Rusia, lucru care se tot anunţa. Cât de departe va merge implicarea americanilor, a britanicilor, a polonezilor, a balticilor şi a NATO în general - nimeni nu ştie. Comandanţii militari occidentali nu au obiceiul să dea interviuri.

Vladimir Putin, oficialii ruşi, propaganda rusă şi prorusă au pretins că „operaţiunea militară specială" nu e un adevărat război. Se urmăresc doar câteva obiective precise: „demilitarizarea", „denazificarea" şi punerea la adăpost a populaţiilor rusofone. Totuşi, sutele de mii de morţi şi răniţi de-o parte şi de alta ne arată cel mai sângeros război din Europa de după 1945, deşi, evident, Rusia a fost provocată de SUA, NATO şi de Kiev, îngrijorată pentru securitatea ei, Rusia şi Vladimir Putin sunt cei care au declanşat războiul. Iar nu Ucraina sau NATO.

România riscă să se găsească în prima linie alături de Republica Moldova, dar şi de Polonia, ţările baltice, Suedia şi Finlanda, potenţiali noi membri NATO, într-un război total cu Rusia. Care poate începe ca un război clasic, dar se poate încheia ca un război nuclear.

E clar că armata rusă, care şi-a impus până mai ieri strategia în Ucraina, are de-acum în faţă un adversar incomparabil mai puternic. Cum vor reacţiona Putin şi generalii ruşi? Cu un covor de bombe, după modelul american, în care vor cădea victime nediferenţiat şi civilii? Replica ruşilor pare să fi început. Cât de departe va merge înfruntarea Rusia-NATO? Există riscul unor atacuri ruseşti împotriva NATO dincolo de frontul din Ucraina?

Sunt întrebări neplăcute, la care vom avea răspunsuri în lunile următoare. Nu e exclus să înceapă un război total între lumea B şi lumea A, lumea occidentală, din care şi noi facem parte. E posibilă chiar o extindere a conflictului militar în Asia-Pacific, în Taiwan.

Petru Romoșan

loading...
PUTETI CITI SI...