În principiu avem un viitor de aur. Dacă vom supraviețui zilei de mâine!

Cu toții suntem convinși că ne așteaptă un viitor de aur. Vom fi una dintre cele mai dezvoltate națiuni europeane, aici va curge lapte și miere. Bunăstarea noastră se va baza pe o energie ieftină și disponibilă în belșug.

Platformele marine vor extrage gazul de pe fundul Mării Negre, în paralel cu extracția masivului zăcământ on-shore de la Caragele. Guvernele din ce în ce mai harnice vor duce gazele la poarta ultimei gospodării din cel mai izolat sat din țară. România va fi împânzită de mii de parcuri fotovoltaice, de sute de ferme cu turbine eoliene, de zeci de microreactoare nucleare, iar noi vom circula numai cu trenuri cu hidrogen și cu mașini electrice. Și vom respira cel mai curat aer de pe planetă.

O singură mică problemă stă în calea acestui viitor idilic. Și anume că avem mari dificultăți să trecem de ziua de mâine. Păi cum așa, tigrul Europei se zbate să supraviețuiască? Cam da, căci până să ajungem în raiul electricității, deocamdată ne cam afundăm pe ultimul loc din Europa la indicatorul energiei primare disponibile pentru fiecare locuitor.

Unora le place Legea Educației. De ce? Toate țările din regiunea noastră dispun de mult mai multă energie decât noi pentru fiecare locuitor al lor. De exemplu, dacă fiecare român beneficiază de o cantitate de 70 de TJ (tera Joule), fiecare ungur are la dispoziție cam 120 TJ, fiecare polonez cam 130 TJ, iar fiecare ceh peste 160 TJ. Cei cu care ne împărțim sărăcia energetică sunt croații, grecii și portughezii, adică state extreme de sărace în resurse, nicidecum așa de bogate ca noi.

Dar poate că ziua de mâine nu este o mare preocupare pentru guvernul nostru, de vreme ce îl preocupă orice altceva în afară de rezolvarea problemelor curente. Coaliția sufocantă, de peste 70% din parlament, are planuri mărețe să construiască, undeva peste vreo 6-7 ani, niște reactoare nucleare. Dar până atunci, în vreo patru ani, vom rămâne cu un singur reactor. Aceeași coaliție are un plan minunat să exploateze, peste vreo 5-6 ani, gazele îngropate pe fundul mării și sub dealurile Buzăului. Dar până atunci, în cazul sistării livrărilor de gaz rusesc, românii vor rămâne fără aproape o treime din gazele necesare. Și, desigur, coaliția PSD-PNL-UDMR plănuiește și noi centrale pe gaze prin Gorj și în Valea Jiului. Evident, tot peste vreo 4-5 ani. Dar până atunci, vom mai închide niște cariere de lignit și niște centrale pe cărbune. Și-uite așa, am ajuns să ne mândrim cu un guvern care ia salariul astăzi, dar lucrează în numele guvernului de peste 6 ani. Care va aparține, probabil, tot actualei coaliții, la câți bani se vor cheltui în contractele de cumpărare a tăcerii presei.

Și dacă tot avem la dispoziție cea mai mică cantitate de energie dintre toți europenii, cam atât și consumăm. Suntem, cum s-ar spune, printre campionii eficienței energetice continentale, având printre cele mai scăzute intensități energetice din Uniune, adică ne trebuie o mult mai mică cantitate de energie pentru a produce 1000 de euro de PIB decât au nevoie ceilalți europeni.

Am fi putut crede ca vom fi premiați de către Comisia Europeană pentru că avem nevoie de atât de puțină energie pentru a funcționa. Dar nu este nicidecum așa. Noi va trebui să ne reducem consumul, și așa mic, la fel de mult cu ceilalți europeni. Noi, cei care suntem cei mai reținuți consumatori de energie va trebui să ne reducem consumul cu același procentaj ca și mult-mai-entuziaștii consumatori (dar și producători) din țările nordice, din Belgia și Olanda și din centrul Europei. Căci așa a zis doamna Ursula de la Bruxelles și toți aplaudacii din București s-au grăbit să ovaționeze această propunere. Cică trebuie să ne supunem unor comandamente morale și politice. Cică trebuie să fim solidari cu sărmanii unguri, austrieci sau cehi. Dar și cu francezii, spaniolii, suedezii, danezii și finlandezii.

Se pare că avem deja experiență în a înghiți pe nemestecate orice sugestie de la Bruxelles. Căci, iată, ce cuminți și ascultători am fost în a închide minele de cărbune, centralele pe gaz și pe cărbune, industria metalurgică și restul industriei grele. Deși, dacă ne uităm mai bine, o să vedem că suntem printre cei mai responsabili europeni, printre cei care poluează cel mai puțin atmosfera planetei. Cu 5,9 tone de echivalent CO2/locuitor, suntem al treilea cel mai mic poluator european, după Suedia și Malta, cu câte 5,5 tone de echivalent CO2/locuitor.

Oare nu este nimeni la București care să ceară la Bruxelles o dreaptă măsură în judecarea obligațiilor statelor naționale? Cum este posibil să acceptăm prostia că toți trebuie să facem fix același procentaj de economii, chiar dacă noi românii eliberăm fiecare în aerul lumii mai puțin de 6 tone de gaze cu efect de seră, iar germanii, polonezii, olandezii și alții emit și de trei ori mai multe gaze poluante decât noi? De ce trebuie românul să stea la 19oC în casă, la fel ca neamțul, dacă neamțul respectiv poluează atmosfera comună de trei ori mai puternic? N-ar fi mai echitabil, oare, ca neamțul să fie obligat să facă economii de energie poluantă de trei ori mai mult decât românul? Când colo, ce să vezi, germanii redeschid minele de cărbune și centralele pe cărbune (conservate până acum), în vreme ce noi închidem, uneori prin hotărâri judecătorești, propriile cariere de lignit? Ba mai și abandonăm grupuri energetice pe cărbune modernizate în proporție de peste 70%....

Și-apoi, dacă tot trebuie să ne creștem procentajul de energie „verde", adică regenerabilă, de ce trebuie să renunțăm la hidrocentrale aproape finalizate, doar de dragul unor ONG-uri finanțate de către guvernele german și suedez? Oare s-a uitat cineva pe clasamentul european al ponderii enrgiei regenerabile?

N-om fi noi chiar campionii Europei la energie regenerabilă, dar ne-am atins țintele dictate de Comisia Europeană pentru 2020, iar nemții, francezii, italienii, olandezii, polonezii și ungurii sunt mult în spatele nostru. Mai mult, eu zic să nu comparăm mere cu pere. Iată, România a avut ținta de pondere a energiei regenrabile din totalul consumului la 25% și și-a îndeplinit-o, în vreme ce țintele pentru Germania, Italia, Franța, erau sunb 20%. Cehia a avut, de exemplu, această țintă la același nivel cu noi și este foarte departe de a o îndeplini, ponderea regenerabilelor în consum fiind mult sub 20%. Cât despre polonezi, olandezi și unguri, țintele erau chiar sub 15% și abia și le-au atins. Deci cum putem accepta uniformizarea irațională a economiilor impusă de către Comisia von der Leyen? Oare muțenia și supușenia guvernanților să ascundă și altceva decât indolență și incompetență?

Până la urmă, veți zice, și ce dacă avem cea mai puțină energie disponibilă pe locuitor din Uniune? Cu ce ne afectează asta? Ei bine, iată la ce s-a ajuns în mijlocul unei crize energetice majore pe care întreaga Europă o traversează astăzi: pe scurt, Europa nu produce suficientă energie cât să-și acopere consumul și se află în „război rece" cu principalul furnizor de resurse energetice, deci avem un deficit major de energie primară. Insuficiența mărfurilor in piață împinge prețurile cât mai sus. Numai că acolo unde este cel mai mare deficit de resurse, fix acolo prețurile vor crește mai mult. Și, în ciuda guvernanților cu mintea prea simplă, țara cu cea mai mică cantitate de energie disponibilă este și țara în care prețurile mărfurilor produse cu acea energie au cea mai mare creștere. Simplu spus, insuficiența resursei energetice la noi a provocat cea mai mare scumpire din UE a produselor industriale, adică avem cea mai mare inflație industrială în ultimele 12 luni, din întreaga Uniune.

Mai pe românește spus, în luna iulie 2022, prețurile produselor românești, la poarta fabricii, erau mai mari cu 67,4% decât în iulie 2021. La concurenții noștri situația era următoarea: la polonezi avem o creștere de 33,6% (la jumătate față de noi), la unguri de 53,5%, la cehi de 26,8%, iar în Germania vorbim de o inflație industrială de 38,1%! Asta înseamnă că produsele fabricate în România au cunoscut cea mai mare scumpire din întregul continent. Ei și ce-i cu asta, veți întreba? E adevărat că „inflația industrială" se transmite în inflația resimțită de consumatori în următoarele 3-6 luni, dar noi avem totuși abia a zecea cea mai mare rată a inflației din Uniune. Da, numai că scumpirea nemăsurată a produselor românești a adus după sine înlocuirea produselor fabricate la noi cu cele fabricate în străinătate. Căci, ia să vedeți minune: dacă produsele noastre s-au scumpit cu 67% într-un an, produsele pe care le importăm s-au scumpit doar cu mai puțin de 26% în același an!

Și evident, scumpirea asta mamut de 67% într-un an se datorează, în proporție covârșitoare, scumpirii energiei cu peste 151%! Iar dacă ducem raționamentul până la capăt, iată și consecința scumpirii iraționale a mărfurilor fabricate la noi în raport cu mărfurile fabricate în alte țări: la sfârșit de iulie, avem deja un deficit al comerțului cu bunuri de aproape 19 miliarde de euro, cu aproape 6 miliarde de euro mai mult față de perioada similară a anului trecut. Cu alte cuvinte, mărfurile românești își fac din ce în ce mai greu loc pe piața proprie.

Și-acum, hai să concluzionăm. Grație incompetenței și indolenței guvernanților noștri, națiunea noastră are cea mai mică cantitate de energie primară disponibilă pe locuitor din întreaga Uniune. Insuficiența acestei resurse ne-a adus, în plină criză energetică europeană, cea mai mare scumpire a produselor fabricate aici din întrega Europă. Iar scumpirea nemăsurată ne-a văduvit de 6 miliarde de euro numai pe primele 7 luni, prin creșterea deficitului comercial. Așadar, de fiecare dată când ne mai plângem cu nu mai avem industrie și că avem piața invadată de produse străine să nu uităm de unde ne vine asta: din insuficiența resurselor energetice! Și aici este vina exclusivă a guvernanților. Nici Comisia Europeană, nici sindicatele, nici patronatele, nici altcineva, nici măcar diabolicul Putin, nu poartă vreo vină. Doar cei care ne-au guvernat și ne guvernează.

Petrișor Peiu