Scenariu de război: Cât de rapid oprește NATO un conflict cu Rusia?

Mobilitatea militară a trupelor NATO este esențială pentru a putea asigura apărarea eficientă a teritoriului Alianței. Trupele unui singur stat nu pot face față singure unui eventual atac din partea Rusiei, așa că NATO trebuie să fie capabilă să trimită cât mai rapid întăriri militare, în cazul unei astfel de crize, pe flancul de Est al Alianței.

Cum pot fi mutate trupele aliate cât mai rapid, într-un flux care trebuie să depășească nu doar probleme de relief și infrastructură, ci și granițe și autorități ale mai multor state europene? Este una din marile provocări militare cu care NATO, împreună cu Uniunea Europeană, se confruntă în acest moment, după cum au arătat mai mulți experți militari, la o dezbatere susținută de think-tank-ul american CEPA.

Fostul comandant al trupelor SUA în Europa, generalul Ben Hodges, a explicat că unul dintre secretele succesului apărării NATO este „capacitatea de întărire rapidă, care se bazează pe mobilitatea militară de a mișca echipamente și militari peste râuri, poduri sau munți, totul în timp ce protejezi infrastructura critică în fața vulnerabilităților cibernetice. Această mișcare are loc de-a lungul unor distanțe vaste, cu multiple treceri de frontieră și pe infrastructura mai multor state-gazdă. Și cel mai important, are loc pe timp de pace, înainte ca o criză să fie oficial declarată".

România trebuie să investească în infrastructura ei, lucru care nu se întâmplă. Pentru a verifica cum funcționează această mobilitate a trupelor NATO, CEPA a coordonat cinci scenarii de mobilitate, la care au participat zeci de oficiali militari din NATO și UE, precum și experți civili în domeniul apărării. Unul dintre ele a vizat România și unul dintre punctele sale militare strategice: „Poarta Focșanilor". Celelalte patru au fost ruta Nordic-Baltică (Norvegia-Suedia-Estonia), coridorul Suwalki (Polonia), Balcanii de Vest și Libia.

„Scenariul s-a concentrat pe faimoasa Poartă a Focșanilor și asupra reliefului foarte dificil, obstacolelor puse de munții Carpați și apoi de fluviul Dunărea, care este un obstacol, dar și ceva care ne ajută", a explicat generalul Ben Hodges liniile mari ale scenariului din România. „Poarta Focșanilor" este o bucată de teren care se întinde în patru județe - Vrancea, Galați, Brăila și Buzău și se află în sudul zonei operaționale de Est a României. Are o lățime de circa 85 de kilometri și merge în adâncime circa 60 de kilometri, pe direcția Ianca-Nămoloasa-Cudalbi.

Limitele geografice ale „Porții" sunt Râmnicu Sărat-Odobești-Panciu la Vest, Tichilești-Brăila-Galați-Foltești și cursurile Prutului și Dunării la Est, Râmnicu Sărat-Sutești-Tichilești la sud și Panciu-Tecuci-Foltești la nord. Este „unul dintre cele mai critice terenuri militare operaționale din România. Servește pe post de pâlnie dinspre nord și creează un câmp de luptă propice tancurilor. Totuși, în circumstanțele potrivite, poate deveni o capcană operațională care lasă puține posibilități de scăpare", arată un studiu realizat de New Strategy Center din România și Centre for the Study of New Generation Warfare, think-tank american.

Importanța strategică a acestei zone este dată de faptul că trupele care vin din Est pot ataca ușor Bucureștiul de la nord, și de aici statele din Balcani, dar și invers - dacă atacă din sud, inamicii pot pătrunde ușor pe aici către Europa Centrală, arată studiul.

Ca să poată proteja acest punct strategic, trupele NATO ar trebui să ajungă rapid, pentru că forțele armate ale României ar fi învinse încă din prima zi a unei eventuale confruntări cu Rusia, conform unei simulări de război făcută în 2019 la Academia Forțelor Terestre de la Sibiu, și care a stat la baza studiului citat. Doar că principala problemă în calea mobilității militare a NATO este lipsa infrastructurii din România.

„România trebuie să investească în infrastructura ei, lucru care nu se întâmplă. Inițiativa celor Trei Mări poate juca un rol de coordonare foarte util, pentru a se asigura că este vorba de investiții raționale, care să aibă ca rezultat conectivitatea care este necesară", a declarat Phillip Petersen, coordonatorul grupului de lucru pe scenariul de mobilitate privind „Poarta Focșanilor".

Unul dintre marile avantaje ale Porții Focșanilor este că aici pot fi operate foarte bine tancurile. „Problema este că trebuie să traversezi multe râuri ca să ajungi și apoi să ieși de pe acel câmp de luptă. Deci rezolvarea greutăților care țin de calea ferată și de transportul rutier, pentru a ajunge la acest câmp de luptă, este o provocare de investiții pe termen lung. Pentru că s-a făcut foarte puțin în această privință", a mai spus Phillip Petersen, președintele Centre for the Study of New Generation Warfare.

Lipsa infrastructurii de pe uscat ar putea fi însă depășită cu ajutorul Dunării, a arătat expertul: „Am privit Dunărea și ca pe o oportunitate, dar și ca pe un obstacol. Occidentul este atât de îndrăgostit de transportul feroviar și aerian, încât uităm că cel mai ieftin mod de a mișca produse este pe apă. Iar fluviul Dunărea oferă o oportunitate imensă în acest sens".

Avantajul specific al României în NATO, în ce privește Dunărea, este că a cultivat o politică „matură" cu Serbia, a mai arătat Petersen: „Îi fac pe sârbi să se considere ca fiind europeni, în loc de niște frați mai mici ai rușilor".

Vestea proastă pe care a adus-o simularea de război făcută în 2019, și care a stat și la baza acestui scenariu de mobilitate militară a NATO, ce va fi publicat în ianuarie 2021, este că forțele armate ale României ar fi învinse încă din prima zi de o invazie din partea Rusiei. Vestea bună este că un astfel de scenariu de atac este destul de puțin plauzibil, tocmai din cauza reliefului atât de complicat al „Porții Focșanilor", a explicat în cadrul dezbaterii expertul Julian Lindley-French.

„Forțele curente ale României, în ciuda determinării și curajului, nu vor putea să respingă atacul inițial al inamicului, atât din direcția Moldovei, cât și a unei operațiuni de coastă (pe mare - n.r.). Forțele Navale românești și bateriile de coastă s-au dovedit cu mult în urma a ceea ce le-ar face relevante operațional, în termeni de performanță, și ar beneficia foarte mult de pe urma achizițiilor planificate pentru rachete și radare", arată studiul.

La rândul lor, Forțele Aeriene „s-au dovedit incapabile să bată operațiunile aerospațiale „roșii" (jocul de război s-a desfășurat în format clasic roșu-albastru - n.r.) și să se constituie într-un factor în bătălia terestră, în prima zi de luptă. Artileria „roșie" a avut o asemenea rază de acțiune și capacitate, încât a lovit forțele terestre române, fără să sufere foc de contrabaterie și să fie determinate să își schimbe pozițiile de tragere", mai arată studiul care descrie simularea de război desfășurată în 2019, la Sibiu.

Cu toate acestea, simularea a mers mai departe și a mers pe un alt scenariu, devansat cu 48 de ore și cu o forță militară a României modernizată (sisteme lansatoare de rachete și elicoptere de atac), precum și cu sprijin NATO. Lucrurile s-au schimbat în totalitate, iar „Poarta Focșanilor" și-a dovedit utilitatea, devenind o capcană pentru inamic, din care nu a mai putut scăpa, arată studiul.

Sursa: Radio Europa Libera