"Liberation" publică dovezi ale corupției înalților oficiali ai UE. Statul paralel al Partidului Popular European!

Potrivit dezvăluirilor făcute în ziarul francez Libération, frauda și conflictele de interese dezvăluite prin condamnarea din 30 septembrie a unui fost membru al Curții de Conturi Europene (CEA) este doar vârful aisbergului dintr-un sistem mult mai complex.

Jean Quatremer, corespondentul UE al acestui cotidian de stânga (pro-UE de altfel), a publicat pe 1 decembrie rezultatele investigației sale jurnalistice care implică nu numai Curtea de Conturi, ci și Comisia Europeană și Curtea de Justiție, dezvăluind existența unui stat subteran (paralel) creat în principal de Partidul Popular European (PPE).

În ceea ce ar putea fi descris ca un stat profund creat și cultivat de PPE, concepte precum statul de drept și nevoia de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene nu par să se aplice, deși partidul se opune atât de des anumitor țări membre, mai ales din partea de est, precum Polonia și Ungaria, dar și Cehia și România. Partea gravă este că și instituția responsabilă cu asigurarea transparenței financiare a UE pare să nu-și poată aplica transparența cerută altora.

De asemenea, cel mai curios este că, spre deosebire de alte țări din UE (Germania, Austria, Polonia etc.), chiar în Franța, țara în care s-au făcut aceste dezvăluiri, mass-media a tăcut asupra anchetei acestui respectat jurnalist, care este cunoscut pentru că a cauzat demisia Comisiei europene condusă de Jacques Santer, în 1999, cu dezvăluirile sale despre practicile comisarului francez Edith Cresson. Totodată, munca lui Jean Quatremer ca jurnalist este cea care se află în spatele retragerii din Comisia Europeană, în iulie 2019, a germanului Martin Selmayr, fosta mână dreaptă a lui Jean-Claude Juncker.

În decembrie 2018, procesul de numire a lui Selmayr în funcția de secretar general al Comisiei Europene a fost sursa unei rezoluții a Parlamentului European în care se plângea că „CE (Comisia Europeană) nu a respectat principiile transparenței, eticii și statului de drept". Într-adevăr, Quatremer a fost cel care a dezvăluit pentru prima dată cum Selmayr a fost numit ilegal în funcția de secretar general al Comisiei de către Jean-Claude Juncker, în februarie 2018.

În ceea ce privește condamnarea la 30 septembrie a unui membru belgian al Curții de Conturi Europene, Karel Pinxten, un apropiat al actualului președinte al Curții Europene de Justiție, Koen Lenaerts, acesta a fost găsit vinovat de Curtea Europeană de Justiție pentru deturnare de aproape jumătate de milion de euro de la Curtea de Conturi. Activitatea ilegală a lui Pinxten a fost confirmată în urma unei anchete a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF). Cu toate acestea, nici OLAF nu pare să aibă mâinile curate în acest caz. Drept urmare, Pinxten a fost deposedat de două treimi din drepturile sale la pensie în calitate de fost membru al Curții de Conturi Europene și este judecat în Luxemburg.

Pe 30 septembrie, Jean Quatremer scria în Libération: „Este pentru prima dată în istoria Comunității [Europene] când Curtea de Justiție a decis asupra unei astfel de sancțiuni împotriva unui funcționar european", un „membru" CCE fiind echivalentul unui comisar european.

„În 2006, într-o hotărâre de închidere a cazului Edith Cresson, comisarul francez care, oferind locuri de muncă fictive rudelor sale, nepotism dezvăluit de Libération, a forțat executivul UE condus atunci de Jacques Santer să demisioneze cu 7 ani în urmă, în 1999, Curtea Europeană de Justiție a considerat pur și simplu că simpla constatare a „neîndeplinirii" atribuțiilor sale constituie în sine o sancțiune. Însă, fostul premier socialist nu a deturnat bani în propriul beneficiu, în timp ce Karel Pinxten „a făcut abuz de serviciu pentru acte de îmbogățire personală sau în urmărirea intereselor sale personale".

Cu toate acestea, într-un articol publicat la 1 decembrie, Quatremer notează că semnăturile a opt judecători de la Curtea Europeană de Justiție lipsesc din hotărârea din 30 septembrie împotriva lui Karel Pinxten, pronunțată teoretic în plen. Printre semnăturile lipsă se număra și cea a președintelui CEJ, Koen Lenaerts, care se recuzase oficial din cauza din cauza legăturilor sale strânse cu Pinxten.

„Acești doi belgieni vorbitori de neerlandeză, care s-au întâlnit în CD&V, Partidul Creștin Democrat Flamand, înainte ca Pinxten să-l părăsească pentru Partidul Liberal, au menținut legături foarte strânse", a scris Quatremer la 1 decembrie.

„Cel din urmă este nașul uneia dintre fiicele lui Lenaerts și a participat la nunta ei în mai 2012, iar ECA a acoperit costurile călătoriei sale. De asemenea, Lenaerts și Pinxten au luat în mod regulat prânzul sau cina împreună în restaurante, pe cheltuiala contribuabilului european, fără ca nimeni să înțeleagă interesul profesional al acestor întâlniri. În mod similar, judecătorul belgian a mers în mod regulat la casa lui Pinxten pentru a participa la petreceri, la 31 mai 2008, alături de 18 invitați oficiali UE, politicieni și mari oameni de afaceri belgieni, toate acestea fiind facturate de Curtea de Conturi Europeană la un cost de 2.560 EUR", mai precizează Quatremer.

„Una dintre scrisorile de invitație, care a ajuns și la ziarul Libération, trimise de Pinxten lui Charles Michel, actualul președinte al Consiliului European, la 28 aprilie 2015, în timp ce era prim-ministru al Belgiei, lasă puțin loc de îndoială:

Există întotdeauna una sau două personalități politice proeminente, precum și câțiva prieteni care dețin funcții înalte în lumea corporativă... Deoarece fac parte din cercul meu personal de prieteni, pot garanta discreție absolută și respect pentru confidențialitatea conversațiile noastre.

„Acest lucru ar trebui să oblige participanții care dețin poziții înalte în Uniunea Europeană să le refuze sau cel puțin să le declare, ceea ce nu s-a făcut niciodată.", precizează jurnalistul.

Un al caz este cel al judecătorului suedez al CEJ Nils Wahl, care a ales, de asemenea, să se abțină din dosarul lui Pinxten, deoarece acesta a participat, conform informațiilor Libération, la „nouă partide de vânătoare organizate și plătite de un lobby de la Bruxelles, Organizația Europeană a Proprietarilor de Pământ (ELO), care a avut loc la Chambord, în Franța și la moșia regală Ciergnon (la sud de Dinant), în Belgia."

Quatremer oferă o mică clarificare cu privire la acest lobby: „scopul său principal este de a reuni oficiali europeni, politicieni și șefi la evenimente festive, care ar putea sugera trafic de influență".

Cu ajutorul lui Pinxten, lobby-ul ELO a implicat în vânătoare și comisari europeni și directori generali ai Comisiei, precum și pe vicepreședintele finlandez al Comisiei conduse de Juncker, Jyrki Katainen (PPE), sau pe comisarul austriac Johannes Hahn (PPE), care a fost invitat și la câteva dineuri organizate de Pinxten. Una dintre aceste cine, pentru 11 persoane, inclusiv Hahn, a costat Curtea de Conturi Europeană, cu alte cuvinte contribuabilii europeni, 2.178 de euro. Într-un alt astfel de dineu, în iulie 2010, judecătorii CEJ Lenaerts și Quinn au mâncat în mod similar pe cheltuiala contribuabilului european prin intermediul CCE.

Invitațiile de care au beneficiat comisarii europeni ar fi trebuit toate declarate la Registrul de transparență al Comisiei, ceea ce nu s-a făcut niciodată. Ceea ce înrăutățește lucrurile în cazul lui Johannes Hahn, așa cum subliniază Quatremer, este că „Karel Pinxten a prezidat Camera a III-a a Curții de Conturi Europene responsabilă de auditarea bugetului politicii de extindere și de vecinătate, portofoliul lui Johannes Hahn" în cadrul Comisiei Juncker. Austriacul este acum comisar european pentru buget și administrație în Comisia von der Leyen.

Jurnalistul Libération mai remarcă, pe lângă absența semnăturilor altor judecători CEJ care aveau legături cu Pinxten sau au beneficiat de invitațiile sale, că „Oficiul European de Luptă Antifraudă se grăbește să comunice extrem de repede ce funcționar este suspectat de furtul unui creion, dar nu a emis niciun comunicat de presă când a fost emis raportul privind cazul Pinxten, în iulie 2018. În mod clar, faptul că noul director general al OLAF, care a fost numit în februarie 2018, dar și-a preluat postul abia în august 2018, este finlandezul Ville Itälä, un fost membru al Camerei CCE prezidată de Pinxten și un apropiat al lui Klaus-Heiner Lehne, președintele Curții de Conturi Europene. Probabil a jucat un rol în a păstra discreția", mai spune jurnalistul.

Comisarul european care supraveghează OLAF de la sfârșitul anului 2019 este de fapt Johannes Hahn. Președintele OLAF, Ville Itälä, este un fost deputat al PPE, precum și „un fost membru al Camerei CCE conduse de Karel Pinxten și un prieten apropiat al lui Klaus-Heiner Lehne, președintele Curții de Conturi Europene", mai precizează Quatremer.

„Este izbitor că toți oficialii de la Oficiul European de Luptă Antifraudă care au investigat cazul Pinxten au fost înlăturați de Itälä. Statul PPE, care nu este deranjat de etică sau transparență, știe să fie eficient în limitarea dovezilor și continuă să rămână într-o zonă de umbră", conchide corespondentul UE al Libération, potrivit Remix News.