Legatura intre summitul din Samarkand și ce vrea Putin în noua fază a Celui de-al Treilea Război Mondial

Summitul Consiliului de Cooperare de la Shanghai de la Samarkand, răscruce strategică istorică a Drumului Mătăsii, a demonstrat nu numai apariția unei Eurasii continentale care se întinde de la Pacific până la limitele Poloniei, respingând mai mult sau mai puțin orice formă de hegemonie a puterilor oceanice, dar și că președintele rus Vladimir Putin este departe de a fi izolat.

Acest bloc eurasiatic, care este departe de a fi unit, după cum o arată recrudescența cronică a conflictelor de frontieră (Tadjikistan-Kârgâzstan, China-India), seamănă cu cel al Imperiului Mongol la apogeul său. Ea reunește aproape jumătate din omenire, resurse energetice și miniere imense și un procent foarte mare din suprafața planetei. Converge în respingerea unei lumi unipolare, care a eșuat lamentabil, și pledează pentru apariția unei lumi multipolare și multilaterale, departe de orice mentalitate hegemonică sau totalitară, scrie într-un comentariu Strategika.

Această abordare poate fi cel puțin naivă și reductivă, deoarece realitatea este mult mai complexă. Totuși, această realitate le învață pe elitele unor țări cu interese foarte divergente că este în interesul lor să se unească împotriva a ceea ce ele percep ca o cursă sinucigașă a puterilor oceanice și a coterii financiare care se ascund în spatele acestor puteri hegemonice. Lupta este în primul rând economică și principala problemă este de a pune capăt unui sistem economic mondial care nu mai are suflu și care se bazează pe o fraudă imensă și pe speculații fără limite. Dincolo de declarațiile de intenție, miza actualului război mondial hibrid este de-dollarizarea economiei mondiale și sfârșitul monopolului exclusiv al spațiului cibernetic de către o singură putere.

Liderul chinez Xi Jinping a făcut apel la abordarea revoluțiilor colorate și a altor forme de război hibrid care vizează guvernele țărilor clasificate drept ostile de către paranoia puterilor oceanice. Pentru chinezi, după cum precizează un editorial edificator pe această temă din Global Times, Occidentul colectiv este incapabil să perceapă lumea dincolo de prisma sa paranoică și competitivă. Totul este perceput ca rivalitate, competiție și război și, prin urmare, ca o amenințare care trebuie abordată și tratată prin război și confruntare. Pentru Vladimir Putin, elitele din Occidentul colectiv sunt atât de înțepenite într-o mentalitate și chiar într-o filozofie colonială, încât sunt incapabile să vadă lumea așa cum este și continuă să trăiască într-un mit fals și artificial. Pentru președintele rus, aceste elite s-au obișnuit să trăiască pe seama altora și nu-și pot imagina o lume care să funcționeze altfel.

Războiul din Europa de Est are o importanță redusă în această mare strategie. Este un front printre multe altele, deschis ca urmare a expansiunii inexorabile a NATO spre est în Eurasia. În mod paradoxal, chiar și liderul unei țări-cheie în această alianță militară ofensivă, Turcia, a înțeles adevărata miză și joacă din greu pentru a obține un "loc la soare", după cum spunea un fost premier israelian asasinat.

Conflictul din Ucraina este doar unul dintre cele câteva zeci de conflicte în curs de desfășurare. Geopolitica Ucrainei este teribil de complexă și complicată din punct de vedere istoric. Este un teritoriu artificial care a jucat un rol extrem de destabilizator în istoria Rusiei țariste și a Poloniei și apoi în cea a fostei URSS până la desființarea sa. Ideea de a crea o anti-Rusia în acest teritoriu bogat nu este nouă, ci datează din anii 1950. Războiul din Ucraina ar fi putut fi evitat fără intervenția străină, dar transformarea sa într-un pion de sacrificiu al războiului mondial hibrid pentru a doborî Rusia, un obiectiv secundar, în vederea pregătirii terenului pentru o confruntare finală cu China, un obiectiv prioritar, a creat o situație în care există foarte puține opțiuni pentru ieșirea din criză fără a modifica semnificativ hărțile geopolitice. Implantarea în masă a tuturor armatelor private din lume în țară confirmă regresul conceptului de armată națională regulată și creșterea numărului de mercenari. Armatele naționale sunt, de facto, din ce în ce mai nepotrivite pentru noile forme de conflict care implică utilizarea tot mai frecventă a ceea ce am putea numi război de gherilă mecanotronic (drone kamikaze, drone terestre, mine inteligente și drone de atac).

Este o nouă evoluție similară celei care a urmat după inventarea armelor de foc și predominanța oamenilor pe jos (infanteria) asupra celor călare (cavaleria) începând cu secolul al XVI-lea, într-o lume în care hegemonia unui imperiu în declin, reflectată în ruinarea sistemului său politic bazat pe impostură și în reprimarea tot mai flagrantă a libertăților, se ciocnește cu cea a unor puteri emergente cu interese divergente, dar pe care agresivitatea hegemonului le-a pus în alertă. În cele din urmă, globalizarea nu a fost decât un șiretlic de război care ascundea un nou feudalism cu noi lorzi, suzerani și o multitudine de șerbi și alți lansquenets care puteau fi mituiți după bunul plac într-un sistem economic bazat pe monede fiduciare manipulate și produse după bunul plac de către cei puternici. Această globalizare a fost, de fapt, o occidentalizare a lumii și este destul de semnificativ faptul că a fost folosită ca un instrument pentru a îngheța cursul istoriei cu triumful definitiv al Imperiului, așa cum este ilustrat atât în distopia fictivă cu finalul 1984, scrisă de Eric Blair, alias George Orwell, un spion Mi-6, cât și în "Sfârșitul istoriei" de Francis Fukuyama, un ideolog CIA. Singura problemă este că istoria este mereu în marș, spre ce este mai rău, conform principiului universal al entropiei, sau spre ce este mai bun, conform utopiei născute de mintea umană care încearcă să modeleze o realitate conformă cu ideea, dar a cărei complexitate intrinsecă îi scapă de cel puțin 8.000 de ani.

Samarkand, centrul vechii lumi, a devenit din nou centrul noii lumi care se apropie. Bătălia va fi grea. Țările vor dispărea de pe hartă și regiuni întregi ale lumii vor fi afectate. Acesta este prețul care trebuie plătit pentru a scăpa de un "sistem" impus întregii lumi în beneficiul unei minorități minuscule care conduce lumea în spatele scenei. Principala lecție de la Samarkand este că "autocrații" asiatici și eurasiatici au decis să lupte împotriva păpușarilor totalitari, belicoși și tiranici care se ascund în umbra unui teatru fals. Restul sunt doar note de subsol în marea carte a istoriei mondiale.