Versiune tulburătoare a istoriei: o beţie a săpat groapa Germaniei naziste

O noapte de beţie între Stalin şi Churchill, primul-ministru al Marii Britanii ar fi fost momentul care a consolidat colaborarea sovieto-britanică care a avea să îngroape cel de-al Treilea Reich. Stalin i-a îmbătat şi pe delegaţii americani cu vin şi vodcă.

În vara lui 1942, Cel De-al Doilea Război Mondial era în plină desfăşurare. Germania Nazistă era cea care dădea tonul. Cucerise, anexase sau aservise mare parte din Europa, se lupta cu britanicii în Africa şi teroriza Atlanticul. Mai mult decât atât, ambiţiile lui Hitler au purtat armatele Germaniei Naziste către est, deschizând un al doilea mare front către URSS. După victoriile rapide şi devastatoare asupra sovieticilor, nemţii păreau de neînvins, iar lumea condamnată. Soarta războiului avea însă să fie schimbată de câteva evenimente importante din luna august a anului 1942.

Victoriile britanice din deşert, rezistenţa rusă la Stalingrad, eforturile americane de la Midway, dar mai ales cimentarea unei alianţe militare între britanici, sovietici şi americani. De altfel, această alianţă a făcut ca Germania Nazistă să se prăbuşească cu lovituri venite de pe ambele fronturi. Întâlnirea care a deschis drumul şi care ar fi hotărât de fapt succesul acestei alianţe a avut loc pe 12 august 1942 la Moscova. Deşi iniţial a fost un eşec, o beţie de la finalul banchetului ar fi înclinat balanţa.

Winston Churchill a fost o personalitate remarcabilă a vremurilor sale, marcând politica britanică pentru o perioadă de aproape 50 de ani. A fost om de stat, scriitor şi istoric, singurul prim-ministru britanic laureat la Premiul Nobel pentru Literatură. Churchill a rămas însă în istoria lumii mai ales pentru faptul că a fost primul-ministru al Marii Britanii în Cel de-al Doilea Război Mondial şi cel care împreună cu liderii Marilor Puteri au rescris istoria mondială. Churchill este totodată unul dintre principalii artizani ai alianţelor şi acţiunilor care au prăbuşit Germania Nazistă.

Churchill era un anti-comunist convins, fiind unul dintre oamenii care a pledat pentru ajutoarea "albilor" în timpul revoluţiei bolşevice. Credea că sistemul comunist este cel mai periculos. „Nu am cunoscut un adversar mai înverşunat al comunismului, ca mine", mărturise Churchill. Cu toate acestea, succesele incredibile ale armatelor germane l-a făcut pe primul-ministru britanic să lase deoparte preferinţele ideologice. De altfel, Churchill a avertizat, inclusiv pe Stalin, liderul sovietic, încă din anii 30 despre pericolul reprezentat de nazişti. Odată cu operaţiunea Barbarossa, şi înfrângerile URSS, Churchill i-a trimis o serie de telegrame lui Stalin prin care îl informa că „vom face tot ce putem pentru a vă ajuta".

Omul de stat britanic s-a oferit chiar să declanşeze un atac al Royal Air Force pe frontul de vest pentru a-i ajuta pe ruşi să scape de presiunea Luftwaffe, măcar temporar. Până în 1942, Churchill a oscilat între a-i ajuta concret pe ruşi şi a-i tatona, mai mult cu speranţa unui ajutor, în vederea unei alianţe viitoare. Faptul că britanicii nu au intervenit concret a stârnit furia lui Stalin. Un acord între cele două state părea greu de conceput în acel punct. Cu toate acestea, Churchill îşi dorea mult o alianţă anglo-sovietică fiind convins că ar fi fost cheia înfrângerii Germaniei Naziste. La rândul său, Stalin avea nevoie de ajutorul "imperialiştilor", mai ales în situaţia în care se afla şi cerea deschiderea celui de-al doilea front în 1942, pentru a redirecţiona atenţia nemţilor. În acel moment Churchill a înţeles că trebuie să se întâlnească cu Stalin.

Pe 12 august 1942 la ora 6.30 dimineaţa Churchill însoţit de un număr însemnat de ofiţeri superiori a plecat din Teheran către Moscova. Churchill avea misiunea dificilă de a încerca să găsească o cale de a realiza o alianţă britanico-sovietică, dar fără să accepte principala cerere a lui Stalin. Pe scurt, Churchill se ducea la Moscova să-i spună lui Stalin că în 1942 nu se va deschide un al doilea front. La prima întâlnire, Churchill i-a mărturisit din start lui Stalin că cererea sa cu deschiderea frontului în acel an, era imposibilă pentru anglo-americani. I-a dat însă asigurări liderului sovietic că Marea Britanie nu se va baricada pe insulă, ci va întreprinde acţiuni pentru a slăbi Germania nazistă şi totodată că va face tot posibilul să-i ajute pe sovietici cu efortul de război. Întreaga întâlnire, având drept nume de cod, "Operation Bracelet", cunoscută drept Conferinţa de la Moscova a fost un dezastru total.

Supărat că anglo-americanii nu vor trece Canalul Mânecii în 1942 şi nu vor ataca pe nemţi pe frontul de Vest, Stalin, aşa cum spun oficialii britanici, a început să reproşeze britanicilor că nu au oferit ajutor suficient sovieticilor şi că de fapt au promis mai mult decât au făcut. A continuat şi cu insulte sugerând că englezilor le-ar fi prea frică să lupte cu nemţii. Discuţiile s-au împotmolit şi în legătură cu convoiul arctic iar pe data de 15 august 1942, Churchill era gata să plece după o întâlnire compromisă şi fără a obţine ceea ce-şi propusese, o alianţă cu ruşii. Sir Alec Cadogan, sub-secretarul de la Ministerul Afacerilor Externe, din delegaţia lui Churchill, încerca însă să obţină o nouă întrevedere. Churchill şi Stalin au decis să se întâlnească între patru ochi să clarifice lucrurile.

În anul 2013, Arhivele Naţionale Britanice, au făcut public ceea ce s-a întâmplat la întâlnirea de după banchetul oficial. Stalin şi Churchill s-au întâlnit într-o cameră privată a dictatorului rus. Deşi teoretic era o întrevedere între patru ochi, a participat şi Molotov, ministrul de externe rus, dar şi Sir Cadogan. Oficialul britanic a mărturisit că de fapt cei doi lideri s-au apucat de mâncat şi de băut, iar printre picături vorbeau despre treburi de stat. Era cunoscut faptul că Churchill era un mare consumator de băuturi alcoolice. Stalin se dădea şi el în vânt după votcă, dar mai ales după vinuri georgiene, din ţara sa natală. Aşa că cei doi au găsit un limbaj comun până la urmă. La ora 1.00 noaptea, Stalin şi Churchill petreceau în camera dictatorului sovietic.

„Acolo i-am găsit pe Winston, pe Stalin şi pe Molotov care venise şi el între timp. Stăteau în jurul unei mese încărcate, pline cu mâncare şi băutură. Era şi un purcel de lapte fript, dar şi un număr greu de contabilizat de sticle cu băutură", mărturisea Cadogan. În acel moment, Churchill tocmai se delecta cu o sticlă de vin roşu din zona Caucazului. Întâlnirea era un succes total, iar cei doi lideri arătau ca doi prieteni de pahar. „Toată lumea părea fericită ca la o nuntă", mărturisea Cadogan. Indiferent ce şi-au spus cei doi lideri, rezultatul arată că s-au înţeles de minune în preajma sticlelor de vin şi de votcă. Întâlnirea informală s-a terminat pe la 3,00 sau 4,00 dimineaţa, iar Churchill era bine dispus. Tocmai reuşise să pună bazele unei alianţe britanico-sovietice care se va concretiza destul de rapid şi împreună cu ajutorul indispensabil american, au dus la căderea Germaniei Naziste.