The Economist: Europa își reconstruiește potențialul militar. Cine cheltuiește pentru apărare și cât de mult?

Țările europene au început să cheltuiască mai mult pentru apărare, deși unele o fac mai rapid și mai hotărât decât altele. La câteva decenii după căderea Zidului Berlinului, europenii au vorbit despre dividendele păcii, despre eliberarea mult așteptată de bani care nu mai trebuie cheltuiți pentru apărare și pot fi folosiți în scopuri mai productive.

De când Rusia a invadat Ucraina în februarie anul trecut, totul, se pare, s-a schimbat. Cu toate acestea, după 14 luni, când ne uităm dacă banii merg acolo unde este cel mai necesar, imaginea de pe continent nu pare să fie uniformă.

În ansamblu, cheltuielile europene pentru apărare, conform think tank-ului SIPRI, au crescut cu 13% anul trecut. Dar aproximativ două treimi din această sumă a fost consumată de inflație. Și această evaluare ține cont și de Rusia și Ucraina," scrie The Economist.

În Germania, cancelarul Olaf Scholz a promis o „Zeitenwende", o schimbare istorică, la trei zile după începerea invaziei ruse. Principala măsură a Berlinului a fost crearea unui fond special pentru modernizarea Forțelor Armate Germane în valoare de 100 de miliarde de euro (110 de miliarde de dolari). Acești bani au fost strânși în detrimentul datoriilor. Dar deocamdată, acest fond rămâne aproape neatins. Acest lucru se datorează parțial faptului că ministrul apărării Christine Lambrecht nu a fost la curent cu problema în cea mai mare parte a acestui timp. Succesorul ei, Boris Pistorius, care a preluat conducerea în ianuarie, a adus o nouă dinamică. 30 de miliarde de euro au fost alocate pentru achiziționarea de arme scumpe precum avioanele de vânătoare F-35. Dar aceste avioane vor fi livrate abia la sfârșitul deceniului. Dar dacă lăsăm această comandă deoparte, putem spune că foarte puțini bani și-au găsit până acum drum în contracte reale.

O altă problemă este procesul greoi de achiziții din Germania. Până la sfârșitul anului trecut, doar pregătirea contractelor pentru comisia de buget a parlamentului, care trebuie să aprobe orice achiziție în valoare de peste 25 de milioane de euro, a durat aproximativ un an. Atingerea consensului în guvernul de coaliție cu privire la modul de cheltuire a acestor bani este foarte dificilă.

De asemenea, îngrijorător este faptul că fondul va fi folosit pentru a apropia bugetul de apărare neschimbat de 50 de miliarde de euro al Germaniei de ținta NATO, care impune fiecărei țări aliate să cheltuiască cel puțin 2% din PIB-ul său pentru apărare. Acest obiectiv nu va fi realizat decât în ​​2024, adică la 10 ani după ce cancelarul Angela Merkel s-a angajat să facă acest lucru după anexarea Crimeei de către Rusia.

Mai rău, așa cum subliniază Bastian Giegerich de la Institutul Internațional de Studii Strategice, cu cât fondul este mai stabil, cu atât mai puțin se va putea cumpăra cu banii din acest cont. Cu cât banii stau mai mult inactiv, cu atât mai mult sunt erodați de inflație. Analistul Consiliului European pentru Relații Internaționale, Raphael Loss, consideră că dacă se ia în calcul și TVA, suma care poate fi cheltuită pe echipamente poate fi redusă la doar 50-70 de miliarde de euro. Giegerich consideră că până la 20 de miliarde de euro din această sumă ar putea fi cheltuiți pentru aducerea stocurilor germane de muniție la nivelul cerut de NATO. Stocurile actuale ale Bundeswehr ar putea ajunge doar pentru două zile de război de mare intensitate.

Marea Britanie ar avea suficiente arme pentru aproximativ 8 zile, conform simulărilor exercițiilor militare efectuate în 2021. E puțin mai bine, dar nu cu mult. Dar de atunci rezervele au fost epuizate și mai mult după ajutorul militar de 2,9 miliarde de dolari pe care Regatul Unit l-a oferit Ucrainei. Dar problemele armatei britanice sunt mult mai profunde și mai complexe. Decenii de reduceri ale armatei au pus sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a echipa chiar și o singură divizie grea (aproximativ 30.000 de soldați cu tancuri, artilerie și elicoptere) într-un conflict care implică NATO.

Numărând doar 76.000 de militari, armata britanică a devenit cea mai mică de pe vremea lui Napoleon. De asemenea, armata este nevoită să se descurce cu vehiculele blindate învechite. Nu a primit noi vehicule de luptă de ani de zile din cauza problemelor de achiziție. Secretarul Apărării, Ben Wallace, a numit eforturile sale de a aborda aceste probleme „în zadar".

Problemele armatei britanice reflectă o scădere a bugetului de apărare al țării, care, în loc de un potențial război în Europa, a ținut cont de nevoile operațiunilor expediționare „în afara regiunii".

O altă mare gaură în bugetul britanic este modernizarea dispozitivului de descurajare nucleară. Patru noi submarine cu rachete balistice Dreadnought sunt construite pentru a înlocui vechile Vanguards, la un cost de cel puțin 31 de miliarde de lire sterline. Marea Britanie își extinde, de asemenea, arsenalul de focoase Trident. Este prevăzut să depășească ținta de cheltuieli a NATO, dar angajamentul de a ajunge în curând la 2,5% a fost relaxat.

De asemenea, Franța investește masiv în descurajarea nucleară, dar este puțin probabil să înceapă înlocuirea celor patru submarine Triomphant până în anii 2030. În ianuarie, președintele Emmanuel Macron s-a angajat să majoreze cheltuielile pe parcursul a șapte ani din 2024 la 413 miliarde de euro, o creștere cu 40% față de ultimul ciclu bugetar, care a început în 2019, și urmează să depășească ținta NATO.

Macron a numit agresiunea Rusiei în Ucraina principalul motiv pentru care „nu mai există dividende ale păcii" și a încurajat companiile franceze de apărare să treacă la o „economie de război". Dar expertul Giegerich spune că Ucraina nu va determina tipul de investiție pe care Franța este probabil să o facă.

„ Încă privește mediul de amenințare mai mult din punctul de vedere al flancului sudic și al așa-numitului „arc al instabilității" decât din punctul de vedere al flancului estic și al Rusiei", a explicat expertul.

Guvernul de dreapta al Giorgiei Maloney din Italia nu va crește cheltuielile pentru apărare. În ciuda angajamentelor anterioare de a ajunge la 2% din PIB până în 2028, Italia va obține puțin sub 1,5% în acest an, potrivit analistului militar Francesco Vignarca. Este rezonabil să presupunem că pur și simplu va menține cheltuielile la nivelurile actuale, mai ales că cea mai mare problemă pentru securitatea Italiei este migrația ilegală.

Contrastul cu Polonia este foarte izbitor. Guvernul lui Mateusz Morawiecki intenționează să cheltuiască 4% din PIB în acest an. Nicio țară din Europa, nici măcar cele trei state baltice, care s-au angajat să-și majoreze cheltuielile militare la 3% din PIB, nu se simte mai amenințată de agresiunea lui Putin. În ciuda apartenenței la NATO, polonezii de rând cred că, dacă va câștiga în Ucraina, ei vor fi următorii. De asemenea, analiştii polonezi se tem că Rusia este capabilă să-şi refacă forţele terestre în doar câţiva ani.

Așadar, lista de cumpărături a Poloniei este uriașă: 10 miliarde de dolari pentru 18 lansatoare de rachete HIMARS, 4,6 miliarde de dolari pentru aeronave F-35, plus 96 de elicoptere Apache, 250 de tancuri Abrams pentru 4,9 miliarde de dolari, încă șase baterii de apărare aeriană Patriot și multe altele. De asemenea, Polonia intenționează să dubleze dimensiunea armatei sale la 300.000 de soldați în următorii 12 ani pentru a putea desfășura șase divizii bine echipate. Acest lucru ar face probabil cea mai puternică armată terestră din Europa. Este mai puțin clar cum va plăti Polonia pentru toate acestea. Vânzarea recentă de obligațiuni de stat a trebuit să fie anulată. Dar Polonia nu are nicio îndoială cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a-și asigura populația. Alți europeni, potrivit polonezilor, vin încet din urmă.

Invazia Ucrainei de către Rusia a provocat un șoc colectiv în Europa. NATO are energie și scopuri noi. Pe tot continentul, bugetele apărării încep să crească. Dar testul va fi cât de mult va dura sentimentul de urgență și dorința de a face ceva, concluzionează The Economist.