Rădăcinile teoriilor Woke și LGBT - agenda neomarxistă a ONU și a Forumului Economic Mondial

James Lindsay a susținut recent o conferință in Parlamentul European care a atras mult interes online, în care explică cum mișcarea „woke" de astăzi este un tip de marxism și cum Karl Marx a fost mai mult un „teolog" decât un economist, conform LifesiteNews.

„Dacă aș putea împrumuta [formula] de la însuși Mao Zedong, care a spus că filosofia lui este marxism-leninism cu trăsături chineze", a spus Lindsay. „Woke ar trebui să promoveze echitatea în Europa", a spus Lindsay. Definiția echității „vine din literatura administrației publice, scrisă de un personaj pe nume George Fredrickson", iar definiția este „o economie politică administrată în care cotele-părți sunt ajustate astfel încât cetățenii să fie egali".

„Singura diferență dintre echitate și socialism este tipul de proprietate pe care o redistribuie, tipul de acțiuni pe care le vor redistribui: capital social și cultural pe lângă capitalul economic și material." Lindsay a explicat că marxismul nu este în primul rând despre economie, ci despre cultură. El a menționat următoarele „specii" ca aparținând marxismului: feminismul radical, teoria critică a rasei, teoria queer și teoria postcolonială. „Au ceva care le aduce împreună: intersecționalitatea", a explicat Lindsay.

Autorul explicat că Marx nu a fost în principal un economist, chiar dacă a scris o carte celebră despre capital denumită Das Capital. În scrierile sale anterioare, Marx a scris: „Ceea ce face speciale ființele umane este că omul este o ființă incompletă și știe că este incompletă. Este un om care și-a uitat adevărata natură, și anume că este o ființă socială. În esență, este un socialist chiar dacă nu-și dă seama."

Potrivit lui Marx, din cauza condițiilor economice, și anume existența proprietății private, omul nu a putut deveni adevăratul său sine socialist. Lindsay a explicat în felul următor:

„Cum se produce istoria? Prin activitatea omului, iar activitatea cheie a omului a fost activitatea economică, așa cum a văzut-o [Marx]. Astfel, în producția economică nu produce doar bunurile și serviciile economiei. Produce societatea însăși, iar societatea la rândul ei produce omul. El a descris acest lucru ca fiind inversarea praxisului. Atunci când spune că trebuie să confiscăm mijloacele de producție și vorbește despre fabrici și câmpuri, de fapt vorbește despre modul în care ne construim ca ființe umane, astfel încât să ne putem desăvârși pe noi înșine și să facem istoria completă. Iar la sfârșitul istoriei, omenirea își va aminti că omul este o ființă socială și vom avea o societate socialistă, un comunism perfect care transcende proprietatea privată."

Marx spunea: „Comunismul este transcenderea proprietății private ca înstrăinare de sine a omului". „Marx nu a fost niciodată economist; a fost teolog", a conchis Lindsay. „El a vrut să creeze o religie pentru omenire care să înlocuiască toate religiile omenirii și să-l aducă pe om înapoi la «adevărata» sa natură socială." Deși Marx a descris inițial lupta de clasă dintre clasa muncitoare, proletariat și clasa conducătoare, burghezie, aceste clase pot fi înlocuite cu ușurință cu rasa, păstrând în același timp aceleași principii marxiste.

În 1993, Cheryl Harris a scris un articol pentru Harvard Law Review intitulat „Albii ca proprietate", în care postulează că „privilegiul albilor" sau albii sunt „un fel de proprietate culturală privată", a explicat Lindsay. „Harris spune că trebuie abolită pentru a fi instaurată dreptatea rasială. Așa cum a spus Karl Marx în «Manifestul Comunist». El a scris: «Comunismul poate fi rezumat într-o singură expresie: abolirea proprietății private»". În loc de capitalism ca rădăcină a opresiunii clasei defavorizate, „supremația albă" este acuzată de „rasism sistemic" care duce la oprimarea non-albilor.

„Scopul este de a trezi o conștiință rasială în oameni, astfel încât aceștia să se unească între ei ca fiind o clasă și să acapareze mijloacele de producție culturală, astfel încât producția culturală albă să nu mai constituie modul dominant", a explicat Lindsay. Așa cum marxismul etichetează drept „burghez" tot ceea ce urmărește să controleze până când ajunge să îl controleze, Teoria Critică a Rasei descrie totul ca fiind „rasist" până când ajunge să îl controleze.

Teoria Queer (sau LGBT) poate fi rezumată ca fiind împotriva a tot ceea ce este considerat „normal" în sfera sexualității, de exemplu: heterosexualitatea, a fi un bărbat „cisgender", familia formată dintr-un tată, o mamă și copiii lor biologici etc. Acești oameni „heteronormativi", conform teoriei queer, dețin proprietatea culturală privată de a defini ceea ce este normal și, prin urmare, sunt o clasă opresoare. Lindsay descrie teoria queer drept „o identitate fără esență", deoarece este „strict opusă față de conceptul de normal".

Din cauza istoriei de colonizare a Europei, Occidentul este văzut ca un opresor perpetuu, conform teoriei post-coloniale marxiste. „Occidentul a acces la bogăția materială și culturală a lumii pentru că au decis că cultura lor este ceva prestabilit și au colonizat lumea pentru a aduce cultura în lume, așa cum spun ei", a explicat Lindsay. „Așa că asupriții, nativii din întreaga lume, trebuie să se unească, iar acțiunile lor se vor numi decolonizare." „Trebuie să înlăture fiecare aspect al culturii occidentale. Prin urmare, când vin în Belgia sau în Franța, sau în Statele Unite și spun «vom decoloniza programa», sau merg în Marea Britanie și spun «îl vom decoloniza pe Shakespeare». La acest lucru se referă."

„Vom elimina semnificația culturală a operelor lor culturale, deoarece aceste opere culturale în sine sunt opresive pentru noi." În timp ce Marx credea că omenirea trebuie să scape de asupritori în principal prin mijloace economice, „woke-ismul" de astăzi sau marxismul cultural încearcă să facă același lucru prin mijloace socio-culturale.

Evoluția de la marxismul clasic la marxismul cultural sau occidental a avut loc în anii 1920, când filosoful marxist italian Antonio Gramsci a propus „lungul marș prin instituții". Pentru ca marxiștii să preia controlul în Occident, ei au trebuit să acapareze treptat instituțiile importante ale societății și să conducă prin „hegemonie culturală" în loc să folosească violența și forța precum bolșevicii din Rusia sovietică.

După cum notează Lindsay în discursul său, termenul de marxism cultural este acum etichetat ca fiind o „teorie a conspirației antisemită". Dacă veți căuta termenul de „marxism cultural" pe Wikipedia, ajungeți la un articol care afirmă că „termenul «marxism cultural» se referă la o teorie a conspirației antisemită de extrema-dreaptă care privește denaturat Școala de la Frankfurt ca fiind fiind responsabilă pentru mișcările moderne progresiste, politicile identitare și corectitudinea politică."

Într-adevăr, câțiva germani ai Școlii din Frankfurt, o școală intelectuală freudian-marxistă asociată cu Institutul de Cercetări Sociale de la Universitatea Goethe din Frankfurt, au fost cei care au dezvoltat ulterior această idee a marxismului cultural. „Scoala de la Frankfurt a dezvoltat ideea ajungând la ceea ce se numește marxism critic. Ei au dezvoltat ceea ce se numește teoria critică", a explicat Lindsay.

Max Horkheimer, un filosof german al Școlii de la Frankfurt, a spus că Marx s-a înșelat în privința ideii potrivit căreia capitalismul aduce în mizerie clasa muncitoare. În schimb, acesta „oferă oamenilor o viață bună, îi face bogați, le oferă o viață confortabilă și fericită", a spus Lindsay, citându-l pe Herbert Marcuse, un alt filosof al Școlii din Frankfurt.

Aceasta însemna că în centrul marxismului cultural sau critic nu va mai fi clasa muncitoare. „Cu alte cuvinte, nu mai trebuie să fim responsabili în fața clasei muncitoare, ceea ce le deschide marxiștilor, care caută să obțină puterea, posibilitatea de a se împrieteni cu corporațiile", a explicat Lindsay. Așa se explică de ce stângiștii de astăzi nu au nicio problemă să colaboreze cu marile corporații pentru a-și atinge obiectivele. „Energia este în altă parte", a continuat autorul. „El [Marcuse] a spus că se află în minoritățile rasiale, minoritățile sexuale, feminiști, străini."

„Astfel au început să transforme industria culturii pentru a vinde agitprop rasial, sexual, de gen, bazat pe sexualitate, ca și cum aceasta ar fi o cultură autentică." Dictatorii comuniști precum Mao Zedong, care au folosit, de asemenea, politicile identitare, și-au unit poporul sub concepte precum „disciplina socialistă". Însă acest lucru nu funcționează prea bine în Occident. În schimb, marxiștii occidentali susțin propriile lor principii unificatoare, cum sunt „incluziunea" și „sustenabilitatea".

„Viitorul «durabil și incluziv» este noul standard socialist conform căruia vom avea libertate sub disciplina socialistă", a explicat Lindsay. Marxismul cultural este exemplificat de „Agenda 2030" a ONU și de Obiectivele sale de dezvoltare durabilă. „Vom avea un viitor foarte lung, durabil și incluziv, fără absolut nicio libertate, întrucât scopul este de a ne transforma în ceea ce ei numesc cetățeni globali", a spus Lindsay, adăugând că „acest termen este un nonsens. Nu există un suveran global, deci nu există cetățenie globală. Nu există un conducător și nu vrem un conducător al globului."

Autorul subliniază că ONU definește ce înseamnă un cetățean global ca fiind „cineva care sprijină cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 a Națiunilor Unite". „Modelul spre care ne împing, folosind mijloacele și mecanismele specifice acelui loc, este modelul pe care îl vedem în China. Dacă vreți să știți cum va arăta viitorul nostru dacă nu oprim [mișcarea] woke, să ne uităm la China", a avertizat Lindsay.