O simplă coincidență? Pe 19 noiembrie s-au nascut Emil George Palade, părintele vaccinarii mARN, si Indira Ghandi, aparatoare a libertatilor fundamentale!

O coincidenta interesanta a zilei de 19 noiembrie. In aceasta zi se naste Emil George Palade, savant roman laureat al premiului Nobel, iar cinci ani mai tarziu, Indira Gandhi. Primul este cunoscut pentru descoperirea ribozomilor, sau "corpusculilor lui Palade", precum si a mecanismului ARN mesager pentru producerea de proteine, care sta la baza vaccinului ARN mesager anti-covid, putandu-se spune ca Palade e "parintele" acestei tehnologii despre care acum se spune ca este folosita pentru controlul populatiei, prin "certificatul verde". Indira, ca un fapt divers este cunoscuta ca o aparatoare a drepturilor si liberatatilor individuale si o militanta pentru abolirea oricarei forme de dictatura.

Pe 19 noiembrie1912 s-a născut la Iasi George Emil Palade, medic şi biolog american de origine română; a descoperit (1953) ribozomii (particule subcelulare care-i poartă numele), sediu al sintezei de proteine prin ARN mesager; cercetări în domeniul organizării structurale şi funcţionale a celulei; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1974; membru de onoare al Academiei Române din 1975. În 1986 i-a fost conferită în Statele Unite National Medal of Science („Medalia Naţională pentru Ştiinţă") în biologie pentru: „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esenţiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii".

S-a născut într-o familie de cadre didactice, tatăl fiind profesor de filozofie, iar mama profesoară de liceu. Familia sa locuia pe stradela Sărăriei. La vârsta de 7 ani, el şi-a început pregătirea şcolară la Şcoala „Mihail Kogălniceanu" din Iaşi, aflată pe str. Lascăr Catargiu nr. 28, unde a învăţat timp de trei ani (1919-1922). În 1930 s-a înmatriculat ca student la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti. A absolvit-o în 1940, obţinând titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice.

În perioada 1942 - 1945, Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române. În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriaşului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, şi un fiu, Philip Palade. A plecat cu soţia sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă care i-a devenit mentor. Claude lucra la Rockefeller Institute for Medical Research şi l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în departamentul de patologie celulară.

George Palade a realizat importanţa excepţională a microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie. Cum nu era biochimist, a iniţiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au combinat metodele de fracţionare a celulei cu microscopie electronică, producând componenţi celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracţiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule subcelulare ca un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. A pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade".

Împreună cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology („Revista de Biologie Celulară"), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare. În 1961, G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Ştiinte a SUA. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale, iar din 1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California). George Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975. În 1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte şi ştiinţe (ARA) la Universitatea din California. În 2007, preşedintele României l-a decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Colan.

Pe 19 noiembrie 1917 s-a născut Indira Gandhi, om politic indian; aparatoare a drepturilor si libertatilor cetatenilor, militanta pentru abolirea dictaturii, preşedinte al Partidului Congresul Naţional Indian (din 1955), ministru în mai multe rânduri, prim-ministru al Indiei (1966-1977, 1980-1984); fiica lui Jawaharlal Nehru, cel dintâi prim-ministru al Indiei independente (m. 1984; asasinată de către extremişti sikh). Indira Gandhi a fost singurul copil al lui Nehru. Indira a terminat facultatea Visva Bharati din Bengalul de vest şi facultatea din Oxford. În anul 1942 s-a căsătorit cu Feroze Gandhi, membru al Congresului Naţional. Indira Gandhi a fost membru al comitetului muncitoresc al conducerii congresului începând cu 1955 şi în 1959.

A fost aleasă pentru onorificul post de preşedinte de partid. Lal Bahadur Shastri, care l-a urmat pe Nehru la postul de Prim Ministru în 1964, a numit-o pe Indira Gandhi Ministrul Informatiei şi Radiodifuziunii. După moartea neaşteptată a lui Shastri din luna ianuarie 1966, Gandhi a devenit liderul Congresului şi totodata primul-ministru al Indiei. Indira Gandhi a ajutat foarte mult Bengalul de est (Bangladeshul de azi) în conflictul separatist cu Pakistanul în 1971, şi forţele armatei Indiei au obţinut o uşoară şi decisivă victorie asupra Pakistanului care a dus la creaţia Bangladeshului.

În martie 1972, Indira Gandhi a adus Congresul în faţa unei noi victorii în alegerile naţionale. După ce şi-a învins oponenţii socialişti, s-a discutat despre Indira Gandhi ca ar fi violat legile alegerii. În iunie 1975 Înalta Curte a Allahabadului a declarat ca Indira Gandhi era coruptă şi ar fi putut să stea afară din politica pentru şase ani. În favoarea Indirei Ghandi a declarat o situaţie de criză în India şi şi-a întemniţat oponenţii politici trecând peste multe legi care limitau libertatea personală.

În această perioadă a implementat mai multe politici nepopulare, incluzând sterilizarea la scară mare ca metodă anticoncepţională. În 1977, Indira Gandhi şi partidul său au fost învinse şi partidul Janata a ajuns în inima Guvernului. Susţinătorii săi au plecat de la Congres în anul 1978 şi au format Congres I ("I" simbolizând India). Indira Gandhi a fost închisă pe motiv că era un poilitician corupt. Cu toate acestea, în noiembrie 1978, Indira Gandhi a câştigat un loc la Parlament şi Congres I a început să se mărească.

Fiul său Sanjay Gandhi, care i-a devenit consilier, a câştigat un loc în Parlament. Toate acuzaţiile aduse atât Indirei cât şi fiului său au fost retrase. Moartea lui Sanjay Ghandi într-o prăbuşire de avion în iunie 1980, a făcut-o pe Indira să caute un alt înlocuitor pentru postul de conducător al Indiei. După aceasta, celălalt fiu, Rajiv, a devenit liderul partidului său.

În anul 1980, Indira Gandhi a fost în faţa unei ameninţări a integrităţii politice a Indiei. Extremiştii Sikh au folosit violenţa pentru a afirma cererile lor pentru un stat autonom. Ca răspuns, Indira Gandhi a ordonat un atac al armatei în iunie 1984 la Templul din Ammritsar, sanctuarul sikh-ilor, fapt ce a adus moartea a mai mult de 450 sikhi. Cinci luni mai târziu, Gandhi a fost ucisă în grădina sa de câteva gloanţe trase chiar de două dintre gărzile sale Sikh în răzbunarea celor morţi la Templu.