Noile războaie purtate de serviciile de spionaj ale marilor puteri și noile arme inteligente pe care le folosesc

Războiul Rece nu s-a încheiat niciodată. Cel puțin așa consideră președintele rus Vladimir Putin. Cel mai clar indiciu că Moscova și-a continuat lupta titanică împotriva Occidentului chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice poate fi văzut în activitățile serviciilor de securitate și de informații ale Rusiei.

În operațiunile lor și în puterea imensă pe care o exercită în societatea rusă, acestea au reluat de unde au lăsat serviciile secrete sovietice. Din 1991, aceste agenții au fost conduse de o strategie revanșardă de a face din nou Rusia mare și de a răsturna ordinea internațională condusă de SUA după Războiul Rece. Războiul lui Putin în Ucraina este concluzia sângeroasă a acestei strategii.

China încearcă, de asemenea, să inverseze rezultatul Războiului Rece. Prin alianța fără limite" proclamată în ajunul invaziei Rusiei în Ucraina, Putin și liderul Chinei, Xi Jinping, încearcă să răstoarne sistemul internațional - și se bazează foarte mult pe organele lor de informații pentru a face acest lucru, atrage atenția expertul în servicii de informații Calder Walton, dintr-o analiză publicată în Foreign Affairs.

Agențiile de spionaj pot face ceea ce alte ramuri ale guvernului nu pot face: să execute o politică externă neautorizată. Atât serviciile de informații rusești, cât și cele chinezești au făcut acest lucru în vederea promovării obiectivelor lor revizioniste, profitând că Statele Unite erau distrase de „războiul împotriva terorismului".

Geniul lui Putin a fost acela de a ascunde puterilor occidentale, după 11 septembrie 2001, faptul că, deși coopera în lupta împotriva terorismului, își folosea serviciile de informații pentru a-și consolida regimul autoritar și pentru a transforma din nou Rusia într-o mare putere. Acasă, el a redus la tăcere disidența, a zdrobit presa liberă și și-a eliminat adversarii, urmând deviza stalinist „niciun om, nicio problemă". În exteriorul apropiat și îndepărtat al Rusiei, Putin a căutat să împiedice extinderea NATO și să limiteze ceea ce el vedea ca fiind subversiunea americană în Europa de Est, invadând Georgia în 2008, Crimeea în 2014 și restul Ucrainei în 2022. Extinderea NATO a alimentat temerile lui Putin cu privire la subversiunea occidentală, dar este fantezist să presupunem că, fără extinderea alianței, Rusia ar fi fost un actor pașnic sau responsabil în politica globală. Putin a condus Rusia ca pe un regim mafiot militarist.

De la venirea la putere în urmă cu trei decenii, Putin a transformat serviciile de securitate și de informații ale Rusiei într-un stat în stat. El se bazează pe o clică de siloviki care au o pregătire militară și de informații și care exercită o influență disproporționată în cadrul regimului său polițienesc. Potrivit unor persoane din interiorul CIA, o majoritate covârșitoare a tehnocraților de la Kremlin care conduc economia Rusiei au avut astfel de antecedente.

Nu este de mirare, așadar, că strategia și tacticile Rusiei sunt direct din manualul sovietic, deși actualizate pentru era cibernetică. Mediile sociale și interconectivitatea digitală oferă noi mijloace pentru scopuri mai vechi, oferind serviciilor de spionaj ale Rusiei capacități la care KGB-ul ar fi putut doar să viseze. Putin a folosit o varietate de acțiuni secrete pentru a-și submina adversarii din Occident. El a intervenit în alegerile democratice occidentale, cel mai pregnant în alegerile prezidențiale din SUA din 2016, păstrând o tradiție sovietică care datează cel puțin din 1948. De asemenea, Putin a păstrat vie practica sovietică de a desfășura „ilegaliști" sub acoperire adâncă în țările occidentale, dintre care unii au fost arestați și schimbați înapoi la Moscova în schimburi de spioni care seamănă cu cele din Războiul Rece al secolului trecut.

De la începutul războiului, serviciile secrete rusești au suferit o serie de eșecuri operaționale, inclusiv dezmembrarea rețelelor sale de spionaj din mai multe state europene.

China a exploatat și ea războiul împotriva terorismului condus de SUA pentru a-și promova interesele. Potrivit unor ofițeri CIA cu expertiză pe China, principalul serviciu de informații civil al Beijingului, Ministerul Securității de Stat, a declarat război serviciilor de informații americane în 2005. Din acel moment, în timp ce Washingtonul era ocupat cu războiul împotriva terorismului, MSS și-a aruncat cele mai bune resurse și cei mai buni ofițeri asupra guvernului american și a corporațiilor americane, furând cât mai multe secrete științifice și tehnice pentru a consolida economia și puterea militară a Chinei.

Asaltul MSS asupra Statelor Unite a dat curând roade. În 2010, agenția chineză de spionaj a dezmembrat o rețea majoră a CIA în China, ceea ce a dus la uciderea sau încarcerarea a peste o duzină de surse americane, potrivit unui raport de investigație publicat de New York Times. Rămâne neclar modul exact în care serviciile de informații chineze au compromis rețeaua CIA, dar pagubele au fost de netăgăduit. Zece ani mai târziu, un oficial al serviciilor de informații americane care cunoștea la prima mână aceste evenimente a spus că CIA încă nu și-a revenit în China.

De când Xi a ajuns la putere, ofensiva serviciilor de informații chineze împotriva Occidentului și a Statelor Unite, în special, a crescut exponențial. Misiunea serviciilor de informații chineze este de a executa marea strategie a lui Xi: să transforme China în puterea militară și economică numărul unu în lume și să inverseze peisajul tehnologic existent, făcând alte țări dependente de tehnologia chineză în locul celei americane. Serviciile de spionaj chineze folosesc o abordare de tip „întreaga societate" pentru a colecta informații: acestea adună informații umane, cibernetice și de semnal (folosind baloane și, aparent, o bază de ascultare din Cuba), exploatând în același timp și sursele disponibile public, inclusiv rețelele sociale.

Beijingul exploatează, de asemenea, comunitățile chinezești din țările occidentale, presându-le să transmită informații, adesea prin șantaj sau prin amenințarea membrilor de familie din China.

Peisajul informațional de astăzi este mult diferit de cel din trecutul recent. Sateliții comerciali, de exemplu, oferă acum capacități care până de curând ar fi fost apanajul guvernelor. Informațiile din surse deschise și cele comerciale transformă securitatea națională. În timpul ultimului Război Rece, aproximativ 80 la sută din informațiile americane proveneau din surse clandestine, în timp ce 20 la sută proveneau din surse deschise. Astăzi, se crede că aceste proporții s-au inversat. Viitorul serviciilor de informații occidentale nu se află în mâinile guvernelor, ci în cele ale sectorului privat. Provocarea pentru guvernele occidentale este de a valorifica capacitățile furnizorilor comerciali de informații. Acest lucru va necesita noi parteneriate între sectorul public și cel privat.

Cu toate acestea, guvernele occidentale au nevoie mai mult decât orice de imaginație în ceea ce privește colectarea de informații despre statele polițienești închise. Imaginația este ceea ce a determinat CIA să dezvolte avioanele U-2 de mare altitudine, capabile să spioneze în spatele Cortinei de Fier atunci când alte metode erau imposibile. O imaginație similară este necesară astăzi în domenii aflate în prim-planul securității naționale, inclusiv colectarea de informații din surse deschise, utilizarea învățării automate și a inteligenței artificiale, precum și a calculului cuantic. Acestea vor fi armele războiului rece din acest secol - și cele care îi vor determina rezultatul.