Nebunie progresistă: utilizarea femeilor în moarte cerebrală ca mame-surogat!

Un articol din Jurnalul de Medicină Teoretică și Bioetică provoacă indignare din partea femeilor pe rețelele de socializare, după ce a teoretizat că corpurile femeilor în moarte vegetativă sau cerebrală ar putea fi utilizate ca surogate, folosindu-li-se întregul „corp în scop gestațional".

Articolul, publicat inițial în noiembrie 2022, se intitulează Donație gestațională a întregului corp și prezintă conceptul de utilizare a întregului corp al femeilor vegetative ca surogate pentru „parinții potențiali care doresc să aibă copii, dar nu pot sau preferă să nu gesteze".

Scris de Anna Smajdor, profesor de Filozofie Practică la Universitatea din Oslo, Norvegia, articolul propune că ar putea fi viabil să se utilizeze corpurile donate ale femeilor în scopuri gestaționale în același mod în care sunt folosite organele donate.

„Sugerez, dacă suntem bucuroși să acceptăm donarea de organe în general, problemele ridicate de donarea gestațională a întregului corp sunt mai degrabă diferențe de grad decât noi preocupări substanțiale", scrie Smajdor în rezumatul ei.

„La fel ca și în cazul multor aranjamente de maternitate surogat, părinții pot prefera să creeze un embrion pentru implantare folosind proprii gameți sau cei ai donatorilor. Astfel, impregnarea ar putea fi o problemă chirurgicală, precedată și urmată de o terapie hormonală adecvată pentru a asigura șanse maxime de succes."

Făcând referire la teoriile anterioare ale profesorului de medicină israelian Rosalie Ber, Smajdor consideră că corpurile pacientelor de sex feminin în stări vegetative persistente (PVS) sau ale celor care au experimentat moartea cerebrală ar putea fi folosite ca incubatoare „corp întreg" pentru
copiii surogat.

„[Ber] a propus ca pacientele aflate într-o stare vegetativă persistentă, care au dat în prealabil consimțământul scris, să poată funcționa ca surogate: embrionii ar fi plasați în uterul femeii și gestați la termen", spune Smajdor.

PVS este o stare în care pacienții nu prezintă semne de percepție și comunicare sau conștientizare de sine. Deoarece trunchiul cerebral nu este afectat, cei din PVS pot fi în continuare capabili să respire singuri și să demonstreze anumite forme de conștiință, inclusiv deschiderea ochilor, experimentarea ciclurilor somn-veghe sau expresii faciale. Pacienții se pot recupera dintr-o stare vegetativă, dar aceasta este clasificată ca persistentă sau permanentă după ce a trecut o fereastră de timp. Moartea cerebrală, totuși, este pierderea tuturor funcțiilor neurologice în urma unei traume sau a unei leziuni grave. Potrivit Fundației Naționale pentru Rinichi, pacienții diagnosticați cu moarte cerebrală nu au reflexe cerebrale și nu pot respira singuri. Moartea cerebrală este considerată moarte „legală".

În teoria lui Smajdor, femeile afectate de PVS sau moarte cerebrală ar fi menținute funcțional „vii" atâta timp cât sunt gestante, dar ea compară acest lucru cu donarea tradițională de organe. „Prelungirea ventilației și a supraviețuirii somatice la pacienții cu moarte cerebrală este, fără îndoială, o perspectivă tulburătoare. [Donarea gestațională a întregului corp] implică tratarea cadavrului pacientului ca un mijloc pentru atingerea unui scop, mai degrabă decât ca un scop în sine.

Pacientul trece de la a fi centrul preocupărilor medicale, la a fi un depozit de țesuturi care pot fi folosite în beneficiul altora. Prelungirea perioadei de ventilație exacerbează conștientizarea noastră cu privire la acest lucru", scrie ea. „Cu toate acestea, aceasta este deja o parte a procesului nostru de donare de organe. Donatorii de organe sunt aproape invariabil pacienți care sunt deja ventilați, ca parte a tratamentului lor medical. Dacă pacientul este considerat a fi un donator de organe adecvat, ventilația va fi continuată împreună cu alte intervenții pentru a se asigura că organele vor fi menținute pentru transplant în condiții optime. Astfel, prelungim deja ventilația pentru a facilita donarea de organe." (nn. se recunoaște prin aceasta că prelevarea de organe are loc în timp ce persoana este VIE, iar din moarte cerebrală foarte mulți și-au revenit, înainte de a fi hăcuiți de „doctori").

Smajdor susține în mod similar că corpurile bărbaților în moarte cerebrală ar putea fi folosite și pentru a gesta embrioni surogat.

„Sugerez că bărbații morți din trunchiul cerebral ar avea deasemenea potențialul de a gesta, ceea ce înseamnă că grupul de potențiali donatori este în continuare crescut - și că anumite preocupări feministe ar putea fi astfel atenuate... Perspectiva unei sarcini masculine nu este, așa cum mulți și-ar imagina, fantezistă sau o piesă științifico-fantastică", spune Smajdor, adăugând că „ficatul este un loc promițător pentru implantare, datorită aprovizionării sale excelente cu sânge".

Smajdor încheie articolul susținând că conceptele prezentate în jurnalul ei ar putea fi considerate „revoltătoare", doar dacă procesul tradițional de donare de organe cadaverice este pus sub semnul întrebării.

Articolul a stârnit scandal pe rețelele de socializare, în special în rândul susținătorilor drepturilor femeilor care contestă deja implicațiile etice ale maternității surogat.

„Singurul lucru de spus despre asta este că trebuie să fim extrem de vigilenți și să oprim acest abuz oribil asupra femeilor (niciun bărbat nu va suferi această soartă!). Nu folosesc cu ușurință cuvântul „malefic", dar acest concept este cu totul malefic. Și Annei [Smajdor] ar trebui să-i fie rușine", a scris
medicul.

Tom Farr, un avocat din Marea Britanie, specializat în combaterea exploatării sexuale, a numit teoria „îngrozitoare, distopică și semnificând drept colapsul moral total al societății".

Aceasta nu este prima incursiune a Annei Smajdor în controversele legate de etica medicală. În 2013, Smajdor a intrat în atenția internațională după ce a susținut că „compasiunea" nu este o componentă necesară a asistenței medicale.

„Cineva poate scoate un apendice fără să-i pese de persoana de la care este luat, să golească o găleată de pat fără să-i pese de pacientul care a umplut-o sau să furnizeze mâncare fără să-i pese de persoana care o va mânca", a spus Smajdor.

„Doar în cazul în care îi considerăm pe profesioniștii din domeniul sănătății drept sfinți, nu putem cere ca aceștia să garanteze un flux nelimitat de compasiune pentru fiecare pacient. Într-adevăr, nu este doar nedrept, ci și periculos să facem asta."

Cu un an înainte, ea a propus o teorie a „pântecului artificial" care ar vedea bebelușii gestați în medii mecanice pentru a promova „egalitatea".