Foc, pucioasă și sare! Relatările din Biblie, confirmate de cercetători: Dovezi uimitoare cu privire la distrugerea Sodomei

Un studiu publicat în revista Nature prezintă numeroase dovezi în acest sens, prezentând evenimente foarte asemănătoare celor prezentate în Biblie cu ocazia distrugerii cetăților Sodoma și Gomora.

La mijlocul epocii bronzului (acum aproximativ 3.600 de ani sau aproximativ 1650 î.Hr.), orașul Tall el-Hammam era în plină dezvoltare. Situat pe un teren înalt în sudul Văii Iordanului, la nord-est de Marea Moartă, așezarea devenise la vremea sa cel mai mare oraș din epoca bronzului ocupat continuu în sudul Levantului, găzduind civilizații timpurii timp de câteva mii de ani. La acea vreme, era de 10 ori mai mare decât Ierusalimul și de 5 ori mai mare decât Ierihonul.

„Este o zonă incredibil de importantă din punct de vedere cultural", a spus James Kennett, profesor emerit de științe ale pământului la UC Santa Barbara. „O mare parte din complexitatea culturală timpurie a oamenilor s-a dezvoltat în această zonă." Un sit preferat pentru arheologi și cărturari biblici, suprafața de teren găzduiește dovezi ale culturii până în Chalcolithic sau Epoca cuprului, toate compactate în straturi pe măsură ce așezarea poziționată strategic a fost construită, distrusă și reconstruită de-a lungul mileniilor.

Dar există un interval de 1,5 metri în stratul epocii medii a bronzului II care a stârnit interesul unor cercetători pentru materialele sale „extrem de neobișnuite". În plus față de resturile normale de la distrugerea prin război și cutremure, au fost găsite cioburi de ceramică cu suprafețe exterioare topite, noroi întărit cu „bule" și materiale de construcție parțial topite, toate indiciile unui eveniment anormal cu o temperatură mult mai fierbinte decât orice ar fi putut produce tehnologia vremii.

„Am văzut dovezi ale unor temperaturi mai mari de 2.000 de grade Celsius", a spus Kennett, al cărui grup de cercetare la acea vreme încerca să argumenteze ipoteza unei explozii cosmice mai vechi în urmă cu aproximativ 12.800 de ani, care ar fi declanșat arsuri pe scară largă, schimbări climatice și extincții animale. Materialele carbonizate și topite de la Tall el-Hammam păreau familiare, iar un grup de cercetători s-a alăturat efortului de cercetare al cercetătorului biblic Philip J. Silvia, de la Trinity Southwest University, pentru a stabili ce s-a întâmplat în acest oraș acum 3.650 de ani.

Rezultatele cercetării lor sunt publicate în revista Nature Scientific Reports. „Există dovezi ale unei explozii cosmice mari, aproape de acest oraș numit Tall el-Hammam", a spus Kennett, comparând evenimentul cu explozia de la Tunguska, de aproximativ 12 megatone, care a avut loc în 1908, când un meteorit de 56-60 metri a străpuns atmosfera Pământului peste Taiga Siberiană de Est. Șocul exploziei de pe Tall el-Hammam a fost suficient pentru a nivela orașul, aplatizând palatul și zidurile înconjurătoare și structurile din cărămidă, conform studiului publicate în revista Nature. Distribuția oaselor a indicat „dezarticularea extremă și fragmentarea scheletului la oamenii din apropiere".

Pentru Kennett, o dovadă suplimentară a exploziei a fost găsită prin efectuarea a numeroase tipuri diferite de analize asupra solului și sedimentelor din stratul critic. Sferule minuscule bogate în fier și siliciu au apărut în analiza lor, la fel ca metalele topite. „Cred că una dintre principalele descoperiri este cuarțul sfărâmat. Acestea sunt boabe de nisip care conțin crăpături care se formează doar sub presiune foarte mare", a spus Kennett despre una dintre multiplele dovezi care indică o explozie mare în apropiere de Tall el-Hammam. „Avem cuarț sfărâmat din acest strat și asta înseamnă că au fost presiuni incredibile implicate pentru a distruge cristalele de cuarț - cuarțul este unul dintre cele mai dure minerale; este foarte greu de spart."

Conform studiului, explozia aeriană poate explica, de asemenea, „concentrațiile anormal de mari de sare" găsite în stratul de distrugere - în medie 4% în sediment și 25% în unele probe. „Sarea a fost ridicată din cauza presiunilor mari de impact", a spus Kennett despre meteorit, care probabil s-a fragmentat la contactul cu atmosfera Pământului. „Și s-ar putea ca impactul să fi afectat parțial Marea Moartă, care este bogată în sare". Țărmurile locale ale Mării Moarte sunt, de asemenea, bogate în sare, astfel încât impactul ar fi putut redistribui acele cristale de sare în mare parte - nu doar la Tall el-Hammam, ci și în apropierea Tell es-Sultan și Tall-Nimrin (distrus și el în aceeași perioadă).

Solul cu salinitate ridicată ar fi putut fi responsabil pentru așa-numitul „decalaj din epoca bronzului târziu", spun cercetătorii, în care orașele de pe valea inferioară a Iordanului au fost abandonate, populația scăzând de la zeci de mii la poate câteva sute de nomazi. Nimic nu putea crește în aceste terenuri fertile de odinioară, forțând oamenii să părăsească zona timp de secole. Dovezi pentru relocarea Tall el-Hammam și a comunităților din apropiere apar din nou în epoca fierului, la aproximativ 600 de ani după devastarea bruscă a orașelor în epoca bronzului.

Tall el-Hamman a fost punctul central al unei dezbateri în curs cu privire la faptul dacă ar putea fi orașul biblic Sodoma, unul dintre cele două orașe din Cartea Genezei din Vechiul Testament care au fost distruse de Dumnezeu pentru cât de răi deveniseră ei și locuitorii lor. Un locuitor, Lot, este salvat de doi îngeri care îl instruiesc să nu se uite în urmă în timp ce fug. Soția lui Lot, însă, privește în urmă și este transformată într-un stâlp de sare. Între timp, focul și pucioasa au căzut din cer, mai multe orașe au fost distruse, din foc s-a ridicat fum gros, locuitorii orașului au fost uciși, iar culturile din zonă au fost distruse, ceea ce sună ca o relatare a unui eveniment de impact cosmic.

„Toate observațiile enunțate în Geneza sunt în concordanță cu o explozie cosmică", a spus Kennett, „dar nu există dovezi științifice că acest oraș distrus este într-adevăr Sodoma Vechiului Testament". Cu toate acestea, cercetătorii au spus că dezastrul ar fi putut genera o tradiție orală care ar fi putut servi drept inspirație pentru relatarea scrisă din cartea Geneza, precum și relatarea biblică despre arderea Ierihonului în timpul lui Iosua, în Vechiul Testament.