Ciudatul și controversatul IM1: obiectul din afara sistemului nostru solar a fost găsit. Datele esențiale despre el sunt ultra-secrete

IM1 sau "CNEOS 2014-01-08" este un meteorit interstelar, care ar fi ajuns pe Pământ în urmă cu 9 ani. La început, cercetătorii nu i-au acordat mare atenție, dar acum a devenit "Sfântul Graal" al astronomilor. Este primul meteorit din afara sistemului nostru solar, care a fost găsit pe fundul Oceanului Pacific, dar datele despre componența acestuia sunt clasificate și sunt deținute de către serviciile secrete din SUA, informează BBC.

În ciuda celor 66 de ani de explorare spațială și a sutelor de misiuni care au colectat mostre de pe Lună, din vântul solar, din asteroizi și de pe orbita joasă a Pământului - precum și a celor peste 70.000 de meteoriți care au fost găsiți pe suprafața planetei noastre - resturile spațiale împrăștiate în muzeele lumii provin toate din Calea Lactee.

Chiar și meteoritul care ar fi ucis dinozaurii acum 66 de milioane de ani ar proveni din norul Oort, o masă de comete aflată la marginea cea mai îndepărtată a sistemului nostru solar, care aruncă în mod regulat pietre în direcția noastră.

"Comunitatea de științe planetare a adunat un volum uimitor de cunoștințe despre aceste obiecte, dar nu am reușit niciodată să studiem materiale din alt sistem solar - planetele și asteroizii care se găsesc în jurul unei stele îndepărtate", spune Marc Fries, curator de praf cosmic la NASA. "Știm că aceste sisteme există, dar nu am reușit niciodată să le studiem în laborator".

Tot ceea ce știm despre spațiul de dincolo de noi provine din observarea luminii care a parcurs cel puțin 40 de trilioane de km - distanța de la următorul sistem solar cel mai apropiat, Alpha Centuri - până la planeta noastră. Restul este o serie de presupuneri bazate pe chimia și fizica propriei noastre vecinătăți. Ne putem doar imagina compușii exotici pe care îi conțin aceste teritorii îndepărtate.

La început, IM1 a reprezentat doar niște numere dintr-o bază de date online, sub eticheta "CNEOS 2014-01-08". În momentul în care IM1 s-a izbit de Pământ, nimeni nu a observat. Singura înregistrare a existenței sale a venit de la guvernul american, ai cărui senzori au înregistrat traiectoria, viteza și altitudinea sa în timp ce străbătea atmosfera deasupra Oceanului Atlantic, în apropiere de Portugalia. Orice alte detalii, dacă există, se regăsesc în documente clasificate - nu pentru că ar fi fost un OZN, ci pentru că, dacă le-ar face publice, ar dezvălui prea multe despre capacitățile echipamentului militar care l-a găsit. Dar în baza de date existau suficiente detalii cruciale pentru a stârni interesul cercetătorului Avi Loeb, supranumit și "Vânătorul de extratereștrii de la Harvard".

Pentru început, IM1 se deplasa cu o viteză incredibilă. Toate stelele din Calea Lactee se mișcă - orbitează treptat în jurul centrului său, deși în cazul Soarelui nostru o singură revoluție poate dura aproximativ 230 de milioane de ani. Pe măsură ce se deplasează, ele iau cu ele și conținut din sistemul solar din care provin. Acest lucru înseamnă că orice obiect care intră în sistemul nostru solar ar aduce deja viteza stabilită de propria stea. Pe măsură ce s-ar apropia de atracția gravitațională a Soarelui, ar "cădea" spre acesta, mărindu-și și mai mult viteza. Ca urmare, oamenii de știință se așteaptă ca meteoriții interstelari să se deplaseze mai repede decât cei obișnuiți.

Analiza lui Loeb sugerează că IM1 nu numai că se deplasa mai repede decât viteza din sistemul nostru solar, dar se deplasa și mai repede decât 95% dintre stelele din apropiere. Acest lucru, crede el, sugerează că era interstelar. Cu toate acestea, chiar și luând în considerare acest lucru, nu este clar cum a obținut un asemenea impuls. În al doilea rând, meteoritul a fost extrem de rezistent - în loc să se spargă în atmosfera superioară a Pământului, IM1 a rezistat până când a ajuns în atmosfera inferioară. Din ce anume era făcut rămâne un mister - dar era mai robust decât oțelul.

"Am constatat că rezistența sa materială trebuie să fie de cel puțin câteva ori mai mare decât toate celelalte roci spațiale, 272 dintre ele [la vremea respectivă] din același catalog", a declarat Loeb, într-un interviu acordat BBC cu câteva săptămâni înainte de începerea expediției. Împreună cu un coleg de la Harvard, Loeb a calculat cu un grad de încredere de 99,999% că IM1 era un obiect interstelar.

"Studiul astromaterialelor a revoluționat înțelegerea istoriei propriului nostru sistem solar, iar dacă am putea face aceleași studii asupra astromaterialelor din alt sistem... atunci am porni pe drumul spre un nivel similar de înțelegere a acelui sistem îndepărtat", spune Fries. Cu toate acestea, afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare - iar el recomandă prudență.

"În prezent, nu este demonstrat în mod clar că acest corp este de origine interstelară și, de fapt, un expert în meteoroizi a făcut o prezentare la începutul acestei săptămâni la conferința Asteroids, Comets, and Meteors 2023, arătând că cea mai bună explicație pentru "IM1" ar putea fi un meteoroid stâncos destul de comun, provenit din interiorul sistemului nostru solar", spune Fries.

Fries explică, de asemenea, că este important să luăm în considerare de unde provin datele despre traiectoria lui IM1 - probabil de la o suită de senzori construiți pentru a urmări exploziile nucleare. Aceștia nu ar fi fost concepuți pentru a face măsurători de mare precizie ale vitezei meteoriților, notează el. Și pentru că detaliile rămân ascunse, el spune că este imposibil să se facă o evaluare riguroasă a datelor.

Alți doi oameni de știință contactați de BBC au refuzat să comenteze, deoarece nu au dorit să fie asociați cu afirmațiile lui Loeb. Dar dacă IM1 chiar avea caracteristicile pe care Loeb le-a descoperit, acest lucru ridică o serie de întrebări - dintre care niciuna nu are încă un răspuns stabilit. Din ce ar fi putut fi făcut? Și cum a ajuns să se deplaseze atât de repede?

Explicațiile variază de la cele relativ sobre - cum ar fi ideea că a provenit dintr-o supernovă îndepărtată, explozia unei stele masive - până la cele absurde. Loeb a îndrăznit să propună că meteoritul ar putea reprezenta tehnologia unei civilizații extraterestre, dar această speculație întrunește și mai puțin sprijin.

David Spergel, profesor emerit de științe astrofizice la Universitatea Princeton, care prezidează în prezent studiul independent al NASA privind fenomenele anormale neidentificate (UAP), este de acord că IM1 a fost un obiect intrigant - deși spune că acest lucru nu înseamnă că a fost fabricat de extratereștrii inteligenți.

"Ne va spune ceva despre modul în care decurge formarea planetelor", spune Spergel, care crede, totuși, că cel mai probabil este vorba de o rocă din afara sistemului nostru solar. "Deci, știți, cred că acesta este un exemplu de studiu interesant și că Avi a fost motivat să studieze o regiune a spațiului parametric pe care oamenii nu o analizaseră.