Cea mai veche capelă din România - "ceas solar imens". Fenomenul straniu care o leagă de Sarmizegetusa Regia

Turiștii care vizitează Rotonda din Geoagiu, Hunedoara, pot asista în aceste zile la un fenomen optic deosebit. Capela medievală se comportă ca un imens „ceas solar", însă nu este singurul monument care indică preocupările astrologice ale oamenilor din trecutul îndepărtat.

În zilele de sfârșit de august și început de septembrie, la lăsarea serii, când soarele coboară pe bolta cerească, razele sale trec printr-una din micile ferestre aflate în zona vestică a capelei medievale și ies prin ferestruica dispusă în direcția opusă, proiectând apoi lumina în mijlocul umbrei lăsată de monument. Același fenomen poate fi observat și în luna aprilie, când însă razele soarelui trec prin alte ferestre ale Rotondei.

Fenomenul optic, care poate fi observat doar câteva zile pe an, a dat naștere unei legende legate de construcția capelei vechi de circa un mileniu. Se spune că ferestruicile au fost astfel poziționate pentru ca în anumite perioade, lumina soarelui proiectată prin ele să poată indica locul unde cavalerii medievali care ar fi ridicat biserica au ascuns comorile aduse din Cruciadele medievale. Dincolo de legende, fenomenul petrecut la Rotonda din Geoagiu a fost cercetat și de oamenii de știință.

„Merită să mai observăm faptul că Rotonda din Geoagiu se comportă precum un imens ceas solar, fixând în teren anumite repere temporale cu ajutorul luminii. Proiecţia luminii poate fi modelată din punct de vedere geometric după regulile aplicabile cadranelor solare. De altfel, pe tija ceasurilor solare se prevede uneori un ecran, adesea circular, cu o gaură mică în centru (oculus), înlesnindu-se, astfel, citirea orelor pe cadranul propriu-zis, deoarece mijlocul unei pete luminoase rotunjite se găseşte mult mai uşor decât muchia unui halou dreptunghiular de penumbră. La Rotondă, acest orificiu circular are o dimensiune apreciabilă (circa 23 de centimetri în diametru), dar el acţionează după aceleaşi principii", arăta Dan George Uza, autorul studiului „Fenomene luminoase la Rotonda din Geoagiu".

O altă observație a autorului este că ferestrele estice şi vestice ale se aliniază aproape perfect cu punctele echinocţiale de răsărit şi apus. Aşadar, în ziua echinocţiului, razele soarelui aveau o traiectorie aliniată celor două ferestre. Până la sfârșitul acestei săptămâni, mai poate fi observat fenomenul luminos, spune Aknai Szilard, managerul Centrului de tineret din Geoagiu, cel care s-a implicat în ultimii ani în restaurarea Rotondei din Geoagiu și a bisericii reformate, medievale, din vecinătatea ei.

Rotonda din Geoagiu (video) datează din secolele XI-XII şi se numără printre cele mai vechi biserici păstrate în România. O arată numeroasele morminte medievale scoase la iveală de arheologi, în vecinătatea și în interiorul său. Recent, atât capela, dar și biserica reformată din proximitatea ei, au fost restaurate, iar aici sunt organizate tabere de tineret. În Transilvania, peste 100 de biserici medievale, în general catolice, au păstrat urmele unor instrumente arhaice de măsurare a timpului și a mișcării astrelor pe bolta cerească.

Rotonda din Geoagiu se numără printre cele mai vechi monumente cărora oamenii de știință le-au identificat și acest rol. În secolele următoare, bisericile catolice au început să fie dotate cu cadrane solare, menite să le indice localnicilor momentele în care sunt trase clopotele ori oamenii sunt chemați la rugăciune. La răspândirea cadranelor solare a contribuit, la mijlocul secolului al XV-lea, și cucerirea Constantinopolului de către armatele sultanului Mahomed al doilea.

Otomanii au pornit apoi spre centrul Europei, iar Papa Calixtus al III-lea nu a reușit să strângă o armată pentru oprirea lor. Teama europenilor de invazia otomană a fost sporită și de apariția cometei Halley pe cer, considerată un semn rău-prevestitor, însă cel care avea să o risipească a fost Ioan de Hunedoara, arăta Miholcsa Gyula, în studiul „cadranele solare din Transilvania".

„Singurul care s-a angajat să încerce să oprească turcii a fost Iancu de Hunedoara. În aceste condiții, papei nu i-a mai rămas decât să se roage, și a îndemnat întreaga lume creștină să se roage pentru a scăpa de dezastru, respectiv pentru ca Iancu de Hunedoara să reușească să oprească pe turci. A și dat un decret papal, prin care a ordonat ca la rugăciunile de dimineață și seară să se mai adauge încă o rugăciune, cea de amiază, ca efectul lor să fie mai puternic. Deci toate bisericile trebuiau să bată clopotele și la prânz, ca oamenii să se adune să se roage. Dar când e amiaza și cum se poate determina, dacă nu existau ceasuri mecanice? Pe atunci exista o singură posibilitate pentru asta: cadranul solar. Deci fiecare biserică ce nu avea cadran solar trebuia să-și instaleze unul pentru a determina momentul amiezii, ca să poată bate clopotele pentru rugăciuni și pentru Iancu de Hunedoara", arăta autorul studiului,

Cu peste un mileniu înainte de ridicarea Rotondei, dacii își aveau propriul instrument de măsurare a timpului, potrivit unor istorici care au cercetat Sarmizegetusa Regia. În anii ´50, când arheologii au dezvelit complet ruinele templelor antice din Sarmizegetusa Regia, cel mai spectaculos dintre acestea, „Marele sanctuar circular", identificat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea, a primit numele de „sanctuar-calendar". Arheologul Ion Horaţiu Crişan (1928 - 1994), care a cercetat timp de peste patru decenii aşezările dacilor, a respins teoriile fanteziste cu privire la rolul construcţiei din incinta sacră a capitalei dacilor.

Omul de ştiinţă arăta că monumentul fusese în Antichitate un edificiu impozant din lemn, de inspiraţie elenă, protejat de un acoperiş, care a fost distrus în urma unui incendiu violent. Rotonda, cu două încăperi concentrice şi o galerie, ar fi servit ca templu, însă fără a avea vreo legătură cu calendarul sau cu diverse calcule astronomice ale dacilor.

La sfârşitul anilor ´50, în imediata vecinătate a Marelui sanctuar circular din Sarmizegetusa Regia, arheologii au dezvelit „Soarele de andezit" un alt monument pe care unii oameni de ştiinţă l-au asociat preocupărilor astrologice ale preoţimii dacice. Considerat un altar închinat unor divinităţi solare, Soarele de andezit era alcătuit din zece „raze" distribuite în jurul unui disc central.

Istoricul Ioan Glodariu (1940 - 2017), fost coordonator al şantierului arheologic al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, îl asocia cu un posibil cadran solar, un aparat astronomic (astrolab) construit de elitele dacilor, care putea măsura trecerea timpului cu ajutorul „razei de piatră". Pe el se pot determina poziţiile oricărui punct solstiţial, de răsărit sau de apus, ale soarelui sau lunii, afirma Ioan Glodariu.

„Acest disc în platforma de andezit conţine în construcţia lui caracteristicile principale ale cadranelor solare, cum sunt: suprafaţa de recepţie a umbrei solare, latitudinea geografică a locului unde a fost construit, cât şi înclinaţia pe care o avea eliptica faţă de ecuatorul ceresc, în care şi cercetarea arheologică plasează construcţia altarului", arăta Ioan Glodariu, în volumul „Sarmizegetusa, capitala Daciei preormane" (1996).

Alţi autori ai unor lucrări despre Soarele de andezit au susţinut că monumentul ar fi reprezentat o cometă, pe care dacii au redat-o, după ce au observat evenimentul ceresc.