Bătălia Rusiei pentru Marea Neagră depinde de SUA și Turcia. Ce influență pot avea România, Ucraina și Georgia

Postat la: 17.08.2021 | Scris de: ZIUA NEWS

Vladimir Putin și-a lăudat Marina la Sankt Petersburg, spunând că "este capabilă să detecteze orice adversar și poate executa un atac iminent, dacă este nevoie". Asta, în contextul în care Rusia și-a extins influența în regiunea Mării Negre, mai ales după 2014, când a anexat, în mod ilegal, Crimeea și Sevastopol, un port cheie în regiune.

Acțiunile Rusiei din Marea Neagră, modernizarea flotei de aici și revendicarea apelor teritoriale din jurul Crimeei, amenință echilibrul puterii din această regiune, dar și din estul Mării Mediterane. Însă, Statele Unite și NATO nu cedează zona, fiind un teritoriu important pentru libertatea navigației, nu doar în aceste ape, ci în întreaga lume, potrivit unei analize din Foreign Affairs.

Discursul lui Putin a fost ținut la aniversarea a 325 de ani de la fondarea Marinei, în care a subliniat faptul că "Forța navală a Rusiei are tot ce îi trebuie pentru a asigura apărarea țării noastre și a intereselor naționale".

Timp de secole, Rusia a privit Marea Neagră ca fiind esențială pentru securitatea sa. Ecaterina a II-a a anexat Crimeea, luând-o de la otomani în 1783, iar consortul său, prințul Grigory Potemkin a creat Flota Mării Negre la Sevastaopol, în același an.

În perioada Războiului Rece, Uniunea Sovietică a devenit puterea dominantă în regiune, echilibrată doar de Turcia, membră NATO. Cu toate astea, după prăbușirea URSS-ului, Rusia a cunoscut o inversare a norocului în Marea Neagră: Georgia și Ucraina au devenit țări independente, iar România și Bulgaria au aderat la NATO în 2004.

Atunci, Rusia și Ucraina au convenit să împartă flota din Marea Neagră, care a rămas la Sevastopol, în urma unui acord din 2010, care extindea înțelegerea până în 2042.

Dar, după ce președintele pro-rus Viktor Ianukovici a fugit din Ucraina, iar țara a fost preluată de un guvern pro-occidental, Putin s-a temut că acordul s-ar putea anula. Astfel, a început agresiunea Rusiei din Marea Neagră.

În martie 2014, Moscova a anexat Crimeea și a preluat majoritatea navelor militare ucrainene de la Sevastaopol, iar forțele navale ale Kievului au fost forțate să se mute la Odessa.

Astfel, Rusia și-a reafirmat dominația din Marea Neagră, însă acest lucru este temperat de către Statele Unite și NATO, care au continuat să trimită forțe navale în regiune, în România, Bulgaria sau Ucraina.

România a devenit un aliat ferm al NATO în regiunea Mării Negre, iar împreună cu Bulgaria, își doresc o prezență mai mare din partea SUA și NATO, în regiune.

Însă, poziția Rusiei este periclitată de Turcia care are o pârghie considerabilă împotriva Moscovei, deoarece poate accepta sau refuza accesul navelor NATO în Marea Neagră, prin strâmtoarea Bosfor, potrivit Convenției de la Montreaux, veche de 85 de ani. În ultimii ani, Statele Unite au solicitat Turciei să adopte o interpretare mai liberală asupra Conveției, astfel încât NATO să-și poată extinde prezența în Marea Neagră.

Pe termen scurt, SUA și NATO vor continua să sprijine politic și militar România, Bulgaria, Turcia, Ucraina și Georgia pentru a ajuta aceste țări să-și dezvolte rezistența împotriva jocurilor de putere ale Rusiei din Marea Neagră.