Institutul GOLD: starea internă a partidelor și candidații la prezidențiale. (partea 1, PSD) Luptele interne și candidații Ciolacu, Firea, Dîncu, Tudose, Geoană

Raport Institutul GOLD

Institutul GOLD va publica o serie de rapoarte cu ritmicitate lunară, respectiv conjuncturală, în cazul unor evenimente semnificative, referitoare la mediile politice intern sau extern. Datele supuse analizei sunt furnizate din surse publice de informații, surse interne din partidele politice, cercetări publicate sau discrete ale unor institute de sondare a opiniei publice (Curs, Sociopol, Avangarde, Inscop, Insomar).

Starea internă a partidelor și candidații la prezidențiale (PSD și PNL, februarie 2023)

PSD

1.Evoluția recentă

În cursul anului 2022 evoluția PSD a fost liniară, fără fluctuații majore la nivelul suportului public, ca urmare a consolidării coeziunii interne și a bunei administrări a comunicării publice. Prezența la guvernare, dar fără asumarea coordonării simbolice a acesteia, a oferit PSD posibilitatea de a alimenta cu fonduri guvernamentale administrațiile locale pe care le are în coordonare, respectiv a scutit partidul de acumularea unui pasiv negativ major la nivelul percepției publice. Guvernarea alături de PNL, de tip ''copilot'', a asigurat PSD și neutralizarea principalului critic, în persoana președintelui Klaus Iohannis, iar regizarea atacurilor reciproce cu peneliștii, operată începând cu primăvara lui 2022, a funcționat tot în avantajul de percepție al pesediștilor. Spre finalul anului trecut, printr-o decizie intempestivă și nergumentată public, Klaus Iohannis a încercat să dinamiteze parcursul PSD prin eliminarea din Guvern a ministrului apărării Vasile Dîncu. Folosind o tehnică non-reactivă, specifică sporturilor de contact de tip judo sau aikido, PSD a reușit să diminueze impactul public al loviturii, dar astfel s-a obținut totuși proiectarea unui viitor pol de dizidență internă în partid, ce se va construi în jurul fostului ministru clujean. Apariția asumată a lui Mircea Geoană în jocul politic intern este un alt element destabilizant, dar exterior partidului, ce-a început să-i testeze anduranța sub spectrul unei viitoare candidaturi la prezidențiale, sugerată ca fiind sprijinită de către SUA (de la nivelul Pentagonului), deci funcționând în mod implicit ca mijloc de presiune puternică asupra deciziei PSD.

2. Starea internă actuală

Din punct de vedere al percepției publice, PSD apare ca fiind partidul cu cele mai puține probleme de coeziune internă, iar acest lucru se datorează experienței politice semnificative a liderilor naționali și județeni, ce-au învățat să-și administreze disensiunile conjuncturale într-un mod colocvial-discret. Lupta inerentă între pesediști pentru putere și influență asupra acțiunilor guvernamentale, împreună cu interesele implicării în deciziile interne de partid ale grupărilor din serviciile secrete (SRI, SPP, SIE, DGIA) sau ale nou apărutei ‘'Divizia Rezerviștilor'' (Divizia R), au generat apariția a trei tabere în PSD, ce-și dispută autoritatea în conclavurile interne, departe însă (deocamdată) de percepția publică.

Tabăra dominantă este condusă de către Marcel Ciolacu care, beneficiind de autoritatea publică a președintelui de partid, necontestată în mod tradițional în PSD, își impune în mod fluid deciziile interne sau pe cele privitoare la guvernare. Relația consolidată pe care Ciolacu o are cu liderii actuali ai PNL și UDMR, plus sprijinul explicit din partea unor șefi de servicii secrete, respectiv suportul mass-media generat prin contractele partidului, îi asigură liniștea pentru moment liderului PSD. În același timp însă, tocmai din colaborarea privilegiată cu Hunor Kelemen și UDMR apar și vulnerabilități serioase pentru Ciolacu, atât la nivelul relaționării cu PNL, nemulțumit de acest clește pesedisto-udemerist în care se vede prins, dar și în interiorul PSD, unde nemulțumiții au priceput că liderul partidului folosește jocul cu UDMR ca scuză pentru neîndeplinirea unor deziderate ale lor.

A doua tabără îi are la conducere pe primvice-președintele Gabriela Firea și pe secretarul general Paul Stănescu, care încearcă să acumuleze mai multă influență la nivelul organizațiilor locale, poziționându-se deocamdată ca un rezervor tăcut de dizidență, pentru cei ce se consideră nedreptățiți de hotărârile lui Marcel Ciolacu. Această tabără se bazează și pe sprijinul unor foști sau actuali adjuncți din SRI, respectiv pe cel al șefului SPP, ce sprijină astfel o mișcare de dizidență de care e interesat Klaus Iohannis.

A treia tabără s-a constituit recent, în jurul lui Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național al PSD, și se vrea remarcată și consolidată în baza mesajului public de tip anti-Iohannis. În această tabără se distinge și prezența meteorică a primvice-președintelui Sorin Grindeanu, care baleiază în mod conjunctural, venind din echipa Ciolacu. Această tabără beneficiază de sprijinul consistent al Diviziei R, cu George Maior și Florian Coldea incluși, dar și al unor șefi operativi din serviciile secrete, care-și fac astfel obișnuitul joc de dizidență față de directorii civili, dar acest sprijin pare că este condiționat de un viitor scop de sciziune a PSD, de care cei enumerați anterior sunt interesați, pentru favorizarea unei alte construcții politice comune, compusă din USR, Reper, Forța Dreptei.

3. Candidații la prezidențiale

Există azi trei candidați asumați cu profil și potențial de tip prezidențial în PSD, Marcel Ciolacu, Gabriela Firea, Vasile Dîncu, respectiv unul cu statut de rezervă, în persoana lui Mihai Tudose (Alexandru Rafila pare că și-a pierdut relevanța, din acest punct de vedere). Media scorurilor cercetărilor sociologice publice sau interne o indică azi pe Gabriela Firea ca lider la capitolul încredere publică, acțiunile și măsurile operate din poziția de ministru al familiei și tineretului fiind dedicate în mod vizibil consolidării acestei poziții. Marcel Ciolacu își dispută locul secund cu Vasile Dîncu care, după o involuție generată de administrarea relativ confuză și nepopulară a portofoliului Apărării, a fost propulsat chiar de acțiunea lui Iohannis împotriva sa. Dîncu a înțeles acest lucru, iar prin criticile acide și ritmice la adresa președintelui, vrea să fructicifice acest culoar care i s-a oferit în mod conjunctural. Mihai Tudose își asumă deocamdată în mod înțelept postura de rezervă, situându-se la un nivel de încredere publică consistent, pe care-l va putea folosi ca bază de evoluție ascendentă dacă i se va oferi prilejul. Mircea Geoană reprezintă o candidatură neasumată de către PSD, scorul său de încredere pentru publicul PSD fiind situat azi sub al celor patru enumerați mai sus. Geoană și-a construit însă în ultimul an o structură de sprijin ce e compusă din personalități din mediile academice sau de afaceri, chiar foști lideri locali ai PSD și, bazându-se și pe suportul aproape explicit al americanilor, venit în siajul funcției pe care o are în NATO, speră să poată întoarce în favoarea sa decizia de nominalizare din partea PSD, fără de care candidatura sa va fi cotată la un nivel irelevant.

Evoluția competiției interne între cei menționați îl indică azi ca protagonist pe Vasile Dîncu care, pe lângă statutul consolidat de intelectual, ce n-a fost avariat de mandatul la MAPN, mai are și beneficiul poziționării singulare anti-Iohannis, ce e previzibil că se va radicaliza. Gabriela Firea, deși e bine sprijinită de la nivelul secretarului general Paul Stănescu, va pierde din viteză în urma unor deja anunțate (pe surse) scandaluri ce-o vor ajunge din urmă și vor avea incidență la Parchete, la care se vor adăuga avatarurile frontului deschis cu Nicușor Dan și puternicii săi sprijinitori. Marcel Ciolacu este încorsetat chiar de pozițiile sale de președinte de partid și lider al Coaliției de guvernare, iar dacă vrea să-și lărgească baza de susținere publică va trebui să recurgă la poziționări de tipul suspendării lui Iohannis sau acțiuni explicite împotriva exceselor Factorului Extern, ce sunt posibile, dar inabordabile pentru el, cel puțin pentru moment. Mircea Geoană poate căpăta și el mai multă relevanță, generată tocmai prin fructificarea afirmației lui Ciolacu referitoare la un candidat PSD din afara partidului, dar soarta lui electorală este totuși total dependentă de soarta războiului din Ucraina și consolidarea sau nu a autorității geopolitice a americanilor în regiune.

(Partea raportului referitoare la PNL va fi publicată în zilele următoare.)