Suveraniștii vor să lanseze lebăda albă în viitoarea baltă electorală

Blocul Suveranist Român a primit botezul în weekend. Șapte partide și-au unit destinul. Prin anunțul făcut de Eugen Orlando Teodorovici, la conferința de lansare a noului proiect politic sub deviza: „Uniţi pentru Naţiune," că "dacă va fi pe buletinul de vot în alegerile prezidențiale, e păcat ca suveraniștii să nu-l voteze," a produs avalanșă de știri.

Nu e prima oară când unul dintre cei mai remarcabili miniștri de finanțe și-a exprimat intenția de a candida la cea mai înaltă funcție în stat. De fapt, ăsta e și parcursul unui politician. Urci pe scenă nu doar pentru a fi văzut, ci și pentru a vedea mai bine lumea.

Evenimentul a fost pus pe reflectorul media, datorită, nu din cauza, unirii forțelor suveraniste, într-un pol cu mari șanse de a polariza facțiuni și formațiuni, numit din nefericire Bloc. În amintirea generațiilor noastre, încă mai reverberează Blocul Național Democratic al lui Petru Groza, care a furat ultimele alegeri libere din 1946.

Dar nu titulatura e importantă, ci aglutinarea unui conglomerat de forțe, disipate până mai ieri, într-o alianță care se adresează unui bazin larg al alegătorilor, sătui de eurocratism și globalism.

Prezent mai multe ore la reuniunea suveraniștilor, am remarcat, pe lângă discursurile coerente, bine argumentate și însuflețitoare ale Vioricăi Dăncilă și ale lui Eugen Orlando Teodorovici - îndelung aplaudate - semn că au trecut demult proba auditoriului, un viguros proiect de reformă constituțională, formulat, gândit și exprimat de avocatul Dan Chitic.

În esență, acesta propune un regim semiparlamentar, cu un președinte ales pentru un mandat de patru ani, cu puteri limitate și cu un legislativ mult mai responsabil.

În expunerea de motive, liderul suveranist Ninel Peia, cu experiență politică vastă, a explicat că prima republică a fost înființată de bolșevici, a doua de structurile euroatlantice și a venit vremea ca a treia să reprezinte suveranitatea poporului, în accepțiunea - dacă vreți - gaullistă.

În cazul în care suveraniștii ar obține puterea absolută, ideatic vorbind, atunci serviciile secrete ar fi demilitarizate, premierul ar fi numit din partidul care a câștigat alegerile, președintele ar avea puteri limitate. Acesta n-ar mai numi judecătorii la Curtea Constituțională a României, nu ar mai putea organiza referendumuri, nu s-ar mai bucura de drepturi depline. Ar fi doar o piesă pe table de șah, o tură, un pion, nu un rege.

Cea mai curajoasă propunere mi se pare ca procurorii să nu mai fie considerați magistrați, ci avocați ai statului. Să li se coboare aura de brațe înarmate ale hegemonului! Și, nu în ultimul rând, gestionarea de către români a rezervelor naturale, mai pe șleau o naționalizare.

Interesant e că în proiectul "A treia republică" se discută despre legea suveranității, respinsă chiar de unii lideri ai opoziției parlamentare, prin care s-ar interzice discriminarea pozitivă sau negativă ca urmare a acceptării sau refuzului unui tratament medical, exporturile de lemne, s-ar repatria rezerva de aur și s-ar anula dreptul serviciilor de informații de a se finanța din activități comerciale.

"N-am putea fi înfrânți, dacă rezistăm. Vrem o a treia republică, gândită de români pentru români," a anunțat, încă din deschiderea conferinței Ninel Peia, creatorul alianței. "România trebuie să fie în inimă, minte și suflet."

Înfiinţat cu două luni în urmă, Blocul Suveranist Român - BSR reuneşte partide complexe, avându-i în conducere pe Silviu Crăiescu de la Partidul Dreapta Republicană, Ninel Peia de la Partidul Neamul Românesc, Generalul Constantin Onişor de la Partidul Neamul Românesc, Dan Chitic de la Coaliţia pentru Naţiune, Florin Eremia de la Blocul Suveranist Român, Secretarul General Cosmin Vătafu de la Blocul Suveranist Român, Negre Tudor de la Partidul Reformator, Stelian Sima de la Partidul Uniunea Populară Social Creştină şi Mihai Cristian de la Partidul Patria.

Dacă ideea de bloc ne-a tulburat, am remarcat curajul liderilor noii alianțe suveraniste de a lansa în dezbatere publică idei cuibărite în mintea multor români, sătui de multinaționale și de avantajele primite de la statul român.

Prezența lui Eugen Orlando Teodorovici la Conferința "Uniți pentru națiune" a însuflețit asistența. Partidele de la putere n-au știut să se folosească de expertiza sa. Este singurul român care a fost președinte al ECOFIN, grup al miniștrilor de finanțe ai statelor membre UE, vicepreședinte al guvernatorilor BERD, președintele guvernatorilor BEI.

La G20, în Japonia, a făcut vocea Europei pe finanțe. Mulți gealați politic, care nu știu diferența dintre Consiliul European și Consiliul Europei, conduc azi România. Nu știu nici măcar de unde vine slănina - coborâtă cu grație din pod de către Marcel Ciolacu - și dată ucrainienilor pe nimic.

Prezența tonică a Vioricăi Dăncilă m-a făcut să remarc o mai veche zicere a mea - făcută în plin jihad declanșat împotriva sa: "va veni vremea când veți recunoaște că premierul atât de ostracizat a făcut numai bine pentru România." În mandatul său, nicio companie de stat nu a fost vândută. Ba mai mult, statul român a achiziționat societatea de gaz din Republica Moldova și a răscumpărat proprietatea asupra portului Mangalia. Ca să nu mai spunem de parteneriatele publice private, inițiate de domnia sa, cu mari puteri ale lumii, anulate de guvernarea iresponsabilă ce i-a succedat.

Pe firmamentul suveraniștilor s-a mai ridicat un nume. Acum depinde de liderii săi, dacă pot convinge românii. Printre cei prezenți în sală, am remarcat și persoane care nu pot aduna zece voturi. Mulți sufletiști, însă. Dar politica mare se face cu rațiune, nu cu sentimente.

Blocul Suveranist Român s-a lansat la apă. Rămânem la ideea că doar o alianță unită a suveraniștilor poate dărâma puterea osificiată a slugilor Bruxelles-ului și ale Washingtonului. AUR ce părere are? Mănușa e aruncată.

Când le-am profețit celor din sală despre lebăda neagră, pregătită de structurile străine în viitoarele alegeri din 2024, liderii BSR mi-au promis că vor aduce pe scenă lebăda albă. De unde o iau și cum o pregătesc, rămâne să așteptăm suverana ei prezență, în contrast cu lebăda neagră pregătită de hegemon.

Marius Ghilezan