Despre BRICS 2024 sau despre noua ordine postimperială

În 2001, un economist al Goldman Sachs, a doua bancă sistemică americană, Jim O'Neill, devenit ulterior ministrul Comerțului britanic, prognoza într-un raport dezvoltarea rapidă a Braziliei, Rusiei, Indiei și Chinei.

Așa s-a născut acronimul BRIC (cărămidă, în engleză). Cele patru țări ocupau întinse teritorii și aveau populații mari și foarte mari. În 2011, la întâlnirile diplomatice ale celor patru țări li s-a adăugat Africa de Sud, și s-a născut BRICS (cărămizi), cuvânt magic rostit azi de toată planeta. În 2013, Jim O'Neill și-a schimbat părerea și a spus că de fapt din BRIC nu a mai rămas de un „C" relevant (pentru China) dar nu l-a mai ascultat nimeni.

Așa cum știm din istorie, imperiile au apărut, au crescut, au crescut prea mult și au dispărut. Așa s-a întâmplat cu Imperiul Roman, cu Imperiul Roman de Răsărit - Imperiul Bizantin (cea mai longevivă organizare statală din istorie, peste o mie de ani). La fel s-a întâmplat cu Imperiul Spaniol, cu Imperiul Otoman, cu Imperiul Habsburgic (Austro-Ungar), cu imperiile lui Gingis Han, Timur Lenk, Imperiul Mongol etc. Dacă vom căuta în istorie, alte zeci de imperii, mai mici sau mai mari, au dispărut fără urmă.

Imperiul țarist Rus și Imperiul Chinez (Empire de Millieu), au dispărut, s-au dizolvat odată cu revoluțiile comuniste. Singurul imperiu care mai supraviețuiește încă este Imperiul American. Imperiul American este prelungirea după strămutarea centrului de greutate, și, probabil, faza finală a Imperiului Britanic, cel mai întins imperiu din istorie, imperiul unde soarele nu apune niciodată. În 1944, între 1 și 22 iulie, la Conferința de la Bretton Woods a delegațiilor din 44 de țări, lira sterlină a fost înlocuită de dolar, ca monedă de rezervă și de schimb mondială, rezervele de aur ale Marii Britanii nu mai acopereau o monedă, lira sterlină, cu o acoperire mondială. Anglia ieșise foarte slăbită din al doilea război mondial și foarte îndatorată față de SUA.

În acest moment, SUA are baze militare în aproximativ 750 de țări ale lumii, cele mai multe așezate în fostul Imperiu Britanic. Multe dintre aceste baze militare înconjoară, de aproape sau mai de departe, China și Rusia. Marea Britanie mai controlează 145 de baze militare în lume. NATO și UE, plus organizațiile globale, ONU, FMI, Banca Mondială, OSCE, OMS, OMC (fosta GATT) și încă altele au fost create pentru a stabili noua ordine imperială americană, cu instrumentul său principal dolarul, supus legislației americane oriunde e folosit.

La fel ca orice organizație cu aspirație globală, BRICS crește și se poate impune doar într-o perioadă întinsă, uneori pe zeci de ani. În 2009, BRICS a trebuit să facă față crizei financiare globale, prin rolul jucat de G 20. În 2011, Africa de Sud s-a alăturat BRIC-ului, de atunci și mesajul a fost despre o cooperare incluzivă și care nu e îndreptată împotriva nimănui. În 2012, ministrii de finanțe BRICS au decis o colaborare extinsă a Noii Bănci de Dezvoltare cu băncile naționale. În 2013, a fost aprobată propunerea Africii de Sud pentru dezvoltarea colaborării BRICS cu țările africane.

În 2015, a venit propunerea de a face comerț în monedele locale. În 2016, NBD a aprobat un pachet de 11 miliarde de dolari, incluzând renbimbi (RMB) chinez pentru un proiect în energie. În 2017, China a venit cu inițiativa unei asociații de format global. În 2018, atenția a fost îndreptată spre o dezvoltare incluzivă și partajarea prosperității oferită de cea de-a patra revoluție industrială. În 2019, NBD a deschis birouri în cele două Americi. În 2020 și 2021, BRICS a suferit o stagnare din cauza pandemiei Covid. În 2022, la Beijing s-a hotărât trecerea la BRICS Plus, acceptarea de noi membrii și NBD a deschis biroul regional din India. În 2023, au fost nominalizați noii membri.

La Kazan, în octombrie 2024, aparent s-au reușit lucruri importante: definirea criteriilor de aderare pentru noii membri, acorduri care vizează extinderea NBD, creearea unei burse de cereale, dezvoltarea sistemului de depunere BRICS Clear, a fost stabilită BRICS Grain Exchange, BRICS Bridge pentru tranzacții digitale, susținerea Palestinei pentru a deveni membru deplin al ONU. Treisprezece țări au primit statutul de „partener": Algeria, Belarus, Bolivia, Cuba, Indonezia, Kazakstan, Malaezia, Nigeria, Tailanda, Turcia, Uganda, Uzbekistan și Vietnam.

Primele trei țări care vor fi acceptate în BRICS Plus ar fi Indonezia (1 904 569 km2, 275 439 000 de locuitori), Nigeria (923 768 km2, 211 400 708 de locuitori) și Algeria (2 381 741 km2, 46 700 000 de locuitori). Economia Nigeriei e cea mai importantă din Africa. Pe 1 octombrie 1960, Nigeria și-a câștigat independența de Marea Britanie. Nigeria e foarte bogată în petrol și gaze dar s-a dezvoltat puternic și în alte domenii: ciment, produse plastice, vehicule blindate etc, cu un sistem autorutier și feroviar dezvoltate. Împărțită egal între creștinism (trei sferturi protestanți evangheliști, un sfert catolici) și islamism.

Indonezia, țară majoritar musulmană (87,2%), recunoaște oficial și creștinismul, hinduismul, budismul și confucianismul. Indonezia și-a declarat independența la 17 august 1945, la trei zile după capitularea Japoniei care ocupa militar țara. Este țara care numără cei mai mulți musulmani. Principalele industrii ale Indoneziei sunt cele ale petrolului și gazului natural, textilele și îmbrăcămintea, mineritul. Indonezia este și un foarte important producător agricol. Este al patrulea producător mondial de cafea, mare producător de cauciuc, de cacao, condimente sau mirodenii.

Algeria deține surse de petrol și gaze dintre cele mai bogate din lume. Activitatea minieră este foarte diversificată: fier, sare, zinc, plumb, marmură, diamante, barită (baritină), uraniu etc. Algeria este o țară majoritar islamică (98%), în principal suniți. Și-a câștigat independența de Franța în martie 1962 prin înțelegerile de la Evian și prin referendumul de autodeterminare din iulie 1962.

Extinderea anunțată a BRICS în lumea musulmană, aproape 2 miliarde de oameni, pare a fi o replică directă la marea criză prin care trece Israelul, aliatul indefectibil al imperiului anglo-american și la ezitările Arabiei Saudite. Doar cele trei țări, Indonezia, Nigeria și Algeria vor mai adăuga peste o jumătate de miliard la populația BRICS.

Pentru prima dată de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial puterea imperială, unipolară, a hegemonului este pusă serios în discuție. Prin războiul din Ucraina, Rusia și Vladimir Putin și-au asumat mari riscuri, și au contestat dreptul SUA de a-și extinde dominația și influența neîncetat. Războiul din Ucraina este unul existențial pentru Rusia dar poate fi unul existențial și pentru puterea hegemonului, în orice caz pentru NATO și UE ca și pentru alte instituții globale existente. Rusia și China organizează Sudul Global și Estul Global, majoritatea mondială, în direcția unei lumi multipolare, urmăresc restabilirea dreptului internațional abandonat în favoarea „regulilor" americane.

Ar trebui luate în considerare și „imperiile financiare" actuale. China are 814 miliardari, SUA 800 și India 271 de miliardari. Foarte mulți miliardari sunt foarte bătrâni, peste 80 de ani, unii peste 90 de ani, iar succesiunea de la fondator la urmași este întotdeauna foarte dificilă. După lungi, interminabile procese marile averi se vor împărți între moștenitori. În Rusia și în China, Vladimir Putin, mai întâi, și Xi Jinping i-au pus la colț pe miliardarii care nu au contribuit corect la bugetul național și și-au exportat mare parte din capital. Sunt cunoscute cazurile Mihail Hodorkovski (și alții) în Rusia și mai recent, Jack Ma în China. Rusia și China rămân state puternic centralizate.

După criza Covid, odată cu războiul din Ucraina, marea criză din Israel, puterea Occidentului, inclusiv a SUA, scade sub ochii noștri. Deocamdată marea victimă care se prefigurează este Europa Occidentală. Se închid fabrici în Germania, Franța trece printr-o prelungită criză politică și, în general, tot Occidentul nu se simte prea bine.

Dedolarizarea va fi probabil mult mai înceată decât se tot vorbește, cu o singură excepție care poate veni direct de la centru, din SUA, printr-o mare criză financiară și economică și eventual printr-o debandadă statală asemănătoare cu cea prin care a trecut Uniunea Sovietică înainte de a-și da obștescul sfârșit. Bipolarizarea extremă prin care trece SUA nu anunță nimic bun pentru puterea americană, indiferent de rezultatul alegerilor din 5 noiembrie 2024.

Nici în construcția BRICS, mult mai democratică, nu toți membri sunt egali. China și Rusia sunt mari puteri și conduc evident construcția BRICS Plus. Brazilia și India sunt deocamdată doar puteri medii. După ce vor fi acceptate în BRICS Plus cu drepturi depline, Indonezia și Nigeria vor avea și ele un cuvânt greu de spus. Summitul de la Kazan a fost înregistrat ca un mare succes personal al lui Vladimir Putin și deopotrivă al Rusiei care și-a recăpătat statutul de mare putere, alături de SUA și China. Mai ales după războiul din Ucraina, încă în desfășurare. Lumea nu mai are deci un hegemon global, SUA, ci trei mari puteri care se vor înfrunta în anii și deceniile care vin. Politic, diplomatic, economic, financiar și, din păcate, militar.

Petru Romoșan