Concluziile vizitei lui Xi în Europa: trei lideri, un lacheu, o dădacă și fraiera de serviciu

Săptămâna trecută a marcat prima vizită a președintelui Xi Jinping în Europa din ultimii cinci ani, liderul chinez întâlnindu-se cu președintele Franței, Emmanuel Macron, președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, și prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán.

Vizita a fost acompaniată de multă simbolistică, coincizând cu aniversarea a 60 de ani de relații diplomatice franco-chineze, comemorarea a 25 de ani de la bombardarea Ambasadei Chinei din Belgrad de către NATO și marcarea a 75 de ani de relații diplomatice ungaro-chineze. De asemenea, vizita lui Xi a fost organizată la 3 săptămâni distanță de vizita cancelarului german Olaf Scholz în China și la două săptămâni de la vizita lui Anthony Blinken la Beijing, ambele vizite neavând însă vreun rezultat tangibil.

Prin întâlnirile lui Xi Jinping China a reușit să ne reamintească că a urcat pe podiumul clasamentului partenerilor economici europeni, dar și că se proiectează ca un adversar de neoprit pentru SUA, reușind să își consolideze și upgradeze relațiile la nivelul partenerilor europeni, ajungând să fie primit cu mult ștaif și maxim interes în Occident. Presa internațională a vuit însă cu diferite știri, ba chiar și acuze, la adresa lui Xi, din cauza alegerii acestuia de a vizita Serbia și Ungaria, țări mai prietenoase cu Rusia decât cu Occidentul Colectiv, l-au acuzat că încearcă astfel să dezbine Europa. Au fost și comentatori care au considerat că președintele chinez încearcă să destabilizeze Rusia, prin faptul că China ar deveni partenerul și aliatul principal al Ungariei și Serbiei, teorie forțată, emisă din zona presei de propagandă. Oricum, în zilele următoare Putin îl va vizita pe Xi Jinping la Beijing, probabil cu această ocazie cei doi lideri se vor puncta asupra problematicii europene, așa cum reiese din discuțiile lui Xi din Paris, Belgrad și Budapesta. E util deci să realizez câte un scurt rezumat al fiecărei vizite și-al posibilelor implicații, urmat de analiza unor aspecte reieșite, care ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, românii.

În ultima vizită a lui Macron în China de anul trecut, Xi i-a reamintit președintelui francez că Beijingul își dorește o cooperare cu Franța doar dacă aceasta rămâne suverană, independentă de SUA, idee pe care a reiterat-o într-un articol de opinie în Le Figaro cu o zi înainte de aterizarea la Paris. Deși Macron a declarat de mai multe ori în ultimele luni că dorește să aibă o politică externă autonomă și necondiționată de SUA, Xi a știut de ce îl atenționează, ultimele declarații și acțiuni ale francezului fiind în mod clar teleghidate de la Washington DC.

Macron l-a copleșit pe Xi prin ospitalitate la nivel maximal, dineuri exorbitante, cu vedete mondiale, o excursie exotică în Munții Pirinei, dar în toate discuțiile oficiale a fost acompaniat de Ursula von der Leyen, ce pare că a îndeplinit astfel rolul de dădacă a lui Macron, angajată fiind de către "părinții" lui americani, fiind astfel clar pilotajul de peste Atlantic.

Discuțiile au fost tensionate, mai ales din cauza relațiilor economice încordate dintre UE și China - chinezii doresc să își vândă mașinile electrice pe piața europeană, dar UE, înfricoșată de competiția produselor chinezești mai ieftine, i-au spus lui Xi de mai multe ori că Europa va trebui să taxeze puternic comerțul cu China de acum încolo, amenințare reiterată explicit de Ursula în întâlnirea de la Paris. Deja UE a făcut mulți pași nepermiși, semnalizând împotriva comerțului cu China inclusiv prin arestarea intempestivă a multor chinezi, pe baza suspiciunilor de spionaj, sau investigând turbinele eoliene ori echipamentul medical venit din China, iar Italia chiar s-a retras din inițiativa economică chineză Belt and Road (BRI) în martie, inițiativă ce vizează construirea unui coridor de transport global pe banii Chinei. Deși von der Leyen, împinsă de SUA, impune de mai multe luni o politică de reducere a dependențelor europene față de lanțurile de producție chineze, numită de-risking, companiile europene au în continuare nevoie de creșterea relațiilor economice cu China. Xi știe asta și i-a declarat lui Macron, mai degrabă în mod simbolic, că dacă va impune sancțiunile preferate de către Ursula von der Leyen, atunci și el va impune sancțiuni importurilor de coniac francez în China. Alt subiect abordat a fost războiul din Ucraina, von der Leyen și Macron cerându-i lui Xi să condamne Rusia și să îl convingă pe Putin să se retragă, dar desigur că nu s-a ajuns la nicio înțelegere pe acest subiect, alianța strânsă dintre China și Rusia fiind prea importantă pentru a fi periclitată în vreun fel. Oricum, întâlnirea a fost considerată la final ca fiind penibilă pentru Macron, acesta nu a abordat niciunul dintre aceste subiecte complicate în mod direct cu Xi, ci a trebuit să-și lase "dădaca nemțoaică" să discute și-n numele său, pentru a fi astfel siguri "părinții americani" că nu se face vreo greșeală.

În Serbia, Xi a fost primit ca un veritabil star rock, zeci de mii de sârbi aclamându-l și fluturând steagurile Chinei în fața palatului prezidențial. Desigur că toată lumea se aștepta ca relaționarea diplomatică să fie mult mai caldă la Belgrad, având în vedere că Serbia nu face parte din Occidentul colectiv, dar mai ales că este prima parteneră strategică a Chinei din Europa Centrală și de Vest, în plus China este cel mai mare investitor străin în țara vecinilor noștri. Vučić chiar l-a numit pe Xi un ‘prieten adevărat', ba chiar și ‘frate al Serbiei', și a recunoscut că l-a invitat de nu mai puțin de 15 ori în ultimii ani să viziteze Serbia, dar și că, parcă citându-l chiar pe Xi descriind relația sa cu Vladimir Putin, nu există limite pentru cooperarea Serbiei cu China. Xi i-a dat dreptate lui Vučić, declarând și el că există o prietenie ‘de fier' între China și Serbia, una bazată pe egalitate și beneficii mutuale. Nota puternică a declarațiilor lui Xi a fost marcată prin promisiunea acestuia că China nu va uita niciodată bombardamentul NATO din 1995, care a dus la moartea a 3 angajați din ambasada Chinei, subliniind astfel ostilitatea țărilor NATO împotriva Chinei.

Comparativ cu cea din Franța, vizita din Belgrad a fost un mare succes, 29 de înțelegeri economice fiind semnate în urma acesteia. De la promovarea produselor agricole și a vinului sârbesc în China, la cooperare în infrastructură energetică și de transport, inovație, cultură, educație, sport, turism, e clar că Serbia va avea mult de câștigat în urma acestei întâlniri. Cel mai important rezultat a fost însă stabilirea unui acord de comerț liber, fără taxe, între Serbia și China, deschizând astfel economia sârbă la o piață de 1.4 miliarde de oameni și la beneficii economice imense. Xi și Vučić au mai declarat că vor milita împreună împotriva hegemoniei occidentale și că vor colabora în toate sectoarele posibile, inclusiv diplomatice și politice. Investițiile chineze în infrastructura Serbiei sunt deosebit de importante pentru Belt and Road, mai ales acum că rutele prin Rusia și Belarus sunt blocate din cauza războiului, iar mulți analiști spun că Serbia devine astfel un posibil prim candidat european pentru BRICS+, poziție care ar veni cu alte beneficii economice majore (marchez aici că recent, Vietnam și Indonesia au depus și ele cererea de aderare la BRICS+, deci acum este o listă de aproape 50 de țări care își doresc să adere).

În Ungaria, Xi a fost primit cu onoruri militare, zâmbete și îmbrățișări de către vechiul său prieten, Viktor Orbán. Înainte de a relata concluziile întâlnirii, subliniez importanța interviurilor acordate de către ministrul de externe Szijjártó, dar și de Orbán, exact cu o zi înaintea sosirii liderului chinez. Orbán a explicat presei chineze logica relațiilor cu China, explicând calitatea de aliat ultra-important al Chinei, tocmai din cauza lipsurilor din UE, care nu mai acceptă suveranitatea țărilor membre, ci vrea să creeze o uniune de tip SUA, una în care Bruxelles-ul determină politica țărilor membre și nu invers, cum ar fi normal. Orbán a mai declarat că Ungaria este singurul stat din Europa care chiar își dorește pacea în Ucraina, deci relația cu China este aliniată din punct de vedere ideologic pentru că și Beijingul a propus mai multe variante de pace. Szijjártó nu s-a lăsat mai prejos, declarând că datorită guvernului maghiar patriot, creștin și conservator, ce este împotriva curentului occidental progresist, Ungaria nu se va apleca în fața politicii transumaniste a UE, ci preferă colaborarea economică pragmatică cu China și Rusia, în pofida avertismentelor Bruxelles-ului. De asemenea, întrebat fiind despre președinția Consiliului European ce va fi acordată Ungariei de la 1 iulie, ministrul a declarat că abia așteaptă să îi înlocuiască din funcții pe toți înalții funcționari europeni asupra cărora va avea autoritate. Mai mult, a vorbit despre minoritatea maghiară din Ucraina, declarând că Ungaria nu va susține aderarea Ucrainei la UE până când drepturile minorității maghiare nu vor fi restituite, dar și că Ungaria speră ca Donald Trump să fie reales președinte, tocmai pentru că este singurul care ar putea readuce pacea în Ucraina.

În alt interviu din aceeași zi, de data asta cu presa chineză, Szijjártó a adăugat că războiul din vecini e doar între Ucraina și Rusia, nu și Europa, și că Ungaria își dorește o soluționare cât mai rapidă pentru a limita numărul de morți ucrainieni, dar și unguri, detașându-se astfel de politica oficială a UE. Szijjártó a demonstrat și ipocrizia UE referitoare la restricțiile de comerț cu China și a contrazis-o direct pe Ursula von der Leyen, spunând că multe companii germane, precum BMW, roagă Ungaria să fie intermediar în comerțul cu China, pentru a putea înregistra tranzacțiile ca fiind în interiorul UE, adăugând și că există cerere pentru vehicule electrice în Europa, un apropo direct la viitoarele importuri din China. Deci, Ungaria a jucat tare înaintea vizitei lui Xi, liderii ei marcând astfel că sunt un aliat de nădejde pentru axa Rusia-China.

În timpul acestei vizite cele două țări și-au dezvoltat și mai mult cooperarea economică, Ungaria având deja un comerț în valoare de 12 miliarde de dolari cu China și 75% din investițiile străine în Ungaria, de sorginte chineză. Ungaria este și singura țară din UE care este membră Belt and Road, iar de aceea China investește miliarde de dolari pentru a renova linia feroviară între Budapesta, Belgrad și portul grecesc Piraeus. Deci Ungaria va avea acces, prin investiții chineze, la rute maritime de comerț, prin trenuri de mare viteză! De asemenea, China va finanța construirea unei conexiuni între Aeroportul Budapesta și centrul orașului și va aprofunda cooperarea companiilor maghiare cu Huawei pentru a avansa digitalizarea țării vecine cu noi. CATL, cel mai mare producător de baterii chinez, a anunțat tot acum o investiție de 7 miliarde de dolari în Ungaria. Și mai important, gigantul chinez de vehicule electrice BYD Co a expus public faptul că va deschide în această țară prima sa fabrică europeană de mașini electrice, o investiție de 8 miliarde de dolari ce va crea mii de locuri de muncă pentru unguri, asta în condițiile în care toate companiile germane de mașini electrice au și ele fabrici în Ungaria, marchez aici și că Ursula von der Leyen făcuse declarații împotriva comercializării de mașini chinezești cu doar două zile înainte. Degeaba!

Astfel, Ungaria are acum peste 30 000 de locuri de muncă noi, create de către companii chinezești, și a ajuns pe locul 3 în lume în fabricarea bateriilor, dar a devenit și nodul comercial cel mai important din Europa pentru comerțul de mașini electrice, fapt excepțional pentru o țară atât de mică ca Ungaria.

Xi a declarat că relațiile dintre China și Ungaria sunt la cel mai bun nivel din istoria lor și că își dorește dezvoltarea Ungariei prin efortul companiilor chinezești. De aceea, cele două țări vor începe cooperarea la toate nivelurile (până și legat de energia nucleară!), și Ungaria a fost invitată ca oaspete de onoare la expoziția internațională de comerț și economie din China. Xi și Orbán au discutat o cooperare de tip all-weather (rezistentă la orice), al doilea nivel de cooperare între China și alte țări, pe care China îl mai are doar cu Pakistan (ierarhia nivelurilor de cooperare o puteți observa în imaginea de mai jos). Deci singura aliată mai apropriată a Chinei decât Ungaria ar fi Rusia, în cazul în care chiar se semnează acest parteneriat, ce va include cu siguranță multe beneficii economice.

Am urmărit îndeaproape această vizită a lui Xi, am analizat-o aici pe larg, dar acest fapt mi-a adus un sentiment de frustrare și supărare legat de incapacitatea României de a mai avea vreun beneficiu de pe urma lungii noastre istorii și prietenii cu China. În secolul XVII, noi l-am avut pe Nicolae Milescu, care a scris o carte unică despre călătoria în China. România a fost a treia țară din lume care, la 5 octombrie 1939, a stabilit relații diplomatice cu China, mai apoi ajutând-o să își consolideze sectorul de exploatare a gazelor naturale. În 1970, când România a fost devastată de inundații, China a contribuit cu o treime din banii necesari reconstrucției. Ceaușescu a vizitat China de 6 ori, mai am multe exemple pe care le pot oferi și-ar arăta profunzimea relațiilor sino-române, dar acum China declară în mod oficial relațiile cu aproape toate țările din Europa mai importante și prietenoase decât cele cu România (observați cât de jos stăm în ierarhia relațiilor, în poza de mai sus). Din 2019 noi am anulat toate proiectele de dezvoltare cu China, inclusiv cel de la Cernavodă, la cererea SUA. Am fost prima țară europeană care a interzis accesul Huawei (cea mai mare firmă de electronice chineză) la piața românească și la rețeaua 5G, tot la cererea SUA, am restricționat participarea companiilor chineze la licitațiile publice (mai ales în infrastructură), am implementat un mecanism riguros de screening pentru investițiile non-UE și am redus participarea la summit-ul China-Europa Centrală și de Est din 2021 doar la nivel ministerial, deși toate celelalte țări au trimis președinți sau prim-miniștrii, ba chiar le-am expus chinezilor că nu vedem niciun beneficiu posibil datorită acestei platforme. La nivel parlamentar am mers și mai departe, aleșii noștri propunând închiderea forțată a institutelor Confucius din România, în condițiile în care cele din Germania, Franța și SUA încă există. De aceea nici nu mai suntem invitați la summit-urile de cooperare cu China, deși China este al treilea cel mai mare investitor din UE, după SUA și Marea Britanie.

Cred că înțelegem cu toții cât de importantă este încă relația României cu SUA, ar trebui să susținem și aprofundarea acesteia, dar este șocant faptul că acum avem aproape cele mai proaste relații cu China dintre toate țările UE. De ce trebuie doar noi să refuzăm cooperarea cu China? Până și Macron, președintele unei țări cu relații tradiționale abrazive, a reușit să dezvolte relațiile economice cu China, la întâlnirea de săptămâna aceasta. Și da, Franța este o țară mai "strategică" decât România, dar să marcăm și adevărul că potențialul economic și geopolitic al României este mai mare decât cele ale Serbiei și Ungariei puse la un loc! Și noi suntem membrii UE, la fel ca Franța și Ungaria, și avem relații diplomatice cu China mai vechi decât toate țările vizitate de Xi în acest turneu. Chiar trebuie să ne distrugem relațiile cu China, care ar fi dispusă să investească miliarde în comerț și infrastructură în favoarea noastră, doar așa putem menține relațiile cu SUA? E clar că nu. Este una să fii în favoarea partenerului strategic, dar să fii chiar prima țară care își distruge relațiile vechi de prietenie cu cea mai mare economie la nivel mondial este total altceva, și este șocant că guvernul a acceptat, ba chiar a promovat, distanțarea României de cel mai mare investitor în infrastructură din lume. Ar fi momentul oricum să condiționăm susținerea noastră geopolitică cu niște beneficii și investiții tangibile, exact așa cum fac vecinii noștri, Serbia și Ungaria, și să nu rămânem în postura unor adevărați "fraieri de serviciu", care dau tot, însă nu cer nimic la schimb.

Daria Gușă