Vasile Astărăstoae spulberă mitul Ivermectinei în presa de specialitate din SUA: "Rezultate modeste!"

Medicul Vasile Astărăstoae, cunoscut pentru că în pandemie nu a susținut valul alarmist care recomanda măsuri restrictive dure sau vaccinarea prin înfricoșarea potențialilor infectați, revine cu noi concluzii. Acesta spune că Ivermectina, un medicament extrem de lăudat pentru efectele lui, nu și-a dovedit efeciența. Mai mult, nici vaccinurile nu s-au dovedit a fi salvatoare de vieți, ba din contră! Iata ce scrie scrie Astărăstoae in American Journal of Therapeutics:

Deși a existat un efort științific și financiar enorm și o mare varietate de strategii terapeutice, rezultatele în combaterea pandemiei au fost modeste. Unele terapii au avut o oarecare eficacitate în a îmbunătăți rezultatele clinice la pacienții cu COVID-19, dar niciun medicament nu a demonstrat eficacitatea în reducerea morbidității și mortalității. Opinia că așa-zisele „vaccinuri" au capacitatea de protecție pe termen lung s-a dovedit o utopie, iar până în prezent niciun antiviral nu s-a dovedit pe deplin eficient. Unul dintre cele mai controversate medicamente în terapia COVID-19 este fără îndoială ivermectina.

Ivermectina este un agent antiparazitar cu spectru larg, inclus în lista OMS de medicamente esențiale, în 1987, pentru mai multe boli parazitare. Este un medicament aprobat de Food and Drug Administration (FDA) pentru a trata boli neglijate cum ar fi: oncocercoza, helmintiazele și scabia. Pentru aceste indicații, ivermectina a fost utilizată pe scară largă. Ivermectina nu este aprobată de FDA pentru tratamentul vreunei infecții virale. Există cercetări privind posibilitatea de a fi utilizată în oncologie datorită efectelor antitumorale.

A devenit candidat pentru terapia COVID-19 în 2020, după ce s-a demonstrat că ivermectina inhibă replicarea SARS-CoV-2 în culturile celulare . A fost utilizat în terapia COVID-19 singur sau în combinație cu alte antivirale. Krolewiecki et al. constată un efect antiviral dependent de concentrație. A fost olosit ca antiviral mai ales în India, Japonia, Malaezia, SUA, Brazilia, Cehia, Slovacia etc. Pe 17 mai 2021, Consiliul Indian de Cercetare Medicală a introdus în ghiduri ivermectina ca tratament pentru cazurile ușoare de COVID-19 și, la presiuni, a fost retrasă pe 20 septembrie 2021.

Datorită interesului medicilor, dar și al publicului privind tratamentul cu ivermectină în COVID-19, autoritățile (cele care gestionau măsurile de combatere a pandemiei și cele de reglementare, autorizare, monitorizare a medicamentelor) s-au simțit obligate să intervină.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) afirma pe 31 martie 2021: „Dovezile, privind dacă ivermectina reduce mortalitatea, nevoia de ventilație mecanică, nevoia de spitalizare și timpul până la îmbunătățirea clinică la pacienții cu COVID-19, sunt de „certitudine foarte scăzută", din cauza „dimensiunilor mici și limitărilor metodologice ale datelor disponibile din studii, inclusiv un număr mic de evenimente".

OMS a recomandat ca utilizarea ivermectinei la pacienții cu COVID-19 să fie limitată la studiile clinice, recomandare preluată apoi în ghiduri. Acest punct de vedere a fost însușit de Agenția Europeană a Medicamentului. FDA a emis în aprilie 2020, un avertisment (actualizat și reiterat în 2021) pentru ca ivermectina destinată utilizării la animale să nu fie utilizată la oameni, pentru ca în mai 2021 să adopte un punct similar cu cel al OMS. În România, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a preluat mot-à-mot comunicatul EMA.

Aceste decizii fac ca accesul la tratamentul cu ivermectina să fie mult mai dificil dacă nu imposibil. Un studiu clinic are reguli mult mai complicate, este costisitor și necesită parcurgerea unor proceduri birocratice rigide. Dacă în cazul vaccinurilor acestea au fost simplificate, nu același lucru s-a întâmplat în cazul ivermectinei. Autoritățile au încercat să limiteze prescripția off-label a ivermectinei prin măsuri administrative. Deși în România nu a fost efectuat niciun studiu privind siguranța și eficiența ivermectinei în COVID-19, medicii, care au vorbit despre despre ivermectină, au fost sancționați de mult prea sponzorizații (de către Big Parma) de la Colegiul Medicilor. Importurile au fost blocate, „experții" și jurnaliștii cumpărați de autorități au vorbit despre „minciuna ivermectină". S-a motivat că, în acest mod, sunt protejați pacienții, dar, de fapt, măsurile au dus la apariția de grupuri și rețele online cu ajutorul cărora se procura ivermectina; dar această automedicație a pus în pericol sănătatea consumatorilor.

Paradoxul aceastei pandemii este că printre cele mai contestate medicamente - hidroxiclorochina (HCQ) și ivermectina - se bucură de încrederea unui important segment al populației și al medicilor. În încercarea de a explica acest paradox, am efectuat o căutare pe Scopus și Google Scholar, utilizând cuvintele ivermectina, COVID-19 și SARS CoV-2. Au fost găsite 91 de articole. Introducând și „articole retrase" s-au mai identificat 9 articole.

La articolele retrase sunt câteva coincidențe interesante.

La 8 articolele, inițiativa retragerii a fost a editorilor, un articol (Efimenko I et al.) a fost retras de autori pentru republicare; curios, toate emiteau concluzii favorabile ivermectinei. Am putut consulta doar trei dintre ele.

Elgazzar A. et al. într-un studiu randomizat cu 600 de subiecți a concluzionat că adăugarea precoce a ivermectinei la îngrijirea standard este foarte eficientă pentru tratamentul pacienților cu COVID-19, cu o reducere semnificativă a mortalității. Utilizarea timpurie a ivermectinei este foarte utilă pentru controlul infecției COVID-19 în profilaxia și ameliorarea furtunei citokinelor. După ce „cercetătorii de pe internet" (sîc) și-au exprimat îngrijorarea cu privire la un eventual plagiat și o posibilă clonare a dosarelor, serverul Research Square a retras lucrarea motivând „preocupări etice". Ahmed Elgazzar a declarat pentru Nature că nu i s-a dat șansa să-și apere opera înainte de a fi eliminată.

Un articol al lui Henrique Pott-Junior et al. a fost retras la cererea editorului fondator al revistei Toxicology Reports, Prof. Lawrence H. Lash, pe baza faptului că ar exista dovezi clare că constatările nu sunt de încredere (?) și în plus, nu se face nicio referire la controversele binecunoscute care au înconjurat utilizarea ivermectinei pentru tratarea infecțiilor cu COVID-19.

Efimenko I. et al. concluzionează în articolul lor: „utilizarea ivermectinei a fost asociată cu o scădere a mortalității la pacienții cu COVID-19 în comparație cu remdesivir. Din cunoștințele noastre, acesta este cel mai mare studiu de asociere a pacienților cu COVID-19, mortalitate și ivermectină".

La articolele ne-retrase am urmărit siguranța, toleranța, efectele adverse și eficiența.

Ivermectina este, în general, bine tolerată, iar efectele adverse și secundare sunt foarte rare, minore și tranzitorii. Ele constau în cefalee, somnolență, vertij, dureri musculare, amețeli, greață, vărsături, diaree, prurit, erupție cutanată ușoară. Chandler R.E. semnalează în 2018 efecte neurologice după tratamente cu ivermicina, dar subliniază că acestea sunt foarte rare. Despre tulburări neurologice scriu și Farah R et al., arătând că „acest lucru este valabil mai ales atunci când pacienții se auto-tratează și când folosesc formulări destinate utilizării veterinare".

CDC afirma că apelurile către centrele de control al intoxicației cu ivermectină au crescut în comparație cu cele din prepandemie, dar constată că și numărul de prescripții a crescut de cinci ori, iar în majoritatea cazurilor sunt determinate de automedicație și consum al produsului pentru uz veterinar.

Prin urmare, ivermectina are o toxicitate mică, reacții adverse nesemnificative, este bine tolerată de organism, plasându-se, din acest punct de vedere, deasupra multor medicamente autorizate cum ar fi de exemplu remdesevir la care se descriu efecte adverse mult mai frecvente, mai intense și uneori permanente cum ar fi leziuni hepatice, reacții alergice, tensiune arterială scăzută, dificultăți de respirație și alte anomalii ale corpului uman, greață, hipokaliemia și cefalee intensă, flebită, constipație, echimoze, greață și dureri ale extremităților.

În ceea ce privește eficiența ivermectinei în COVID-19, rezultatele studiilor sunt atât de heterogene încât e greu să se tragă o concluzie univocă.

Ahmed S, Karim MM, Ross AG, et al. afirmă că ivermectină este sigură și eficientă în tratarea pacienților adulți cu COVID-19 ușor. Bryant A, Lawrie TA, Dowswell T. et al. în meta-analiza a 15 studii randomizate au constatat că ivermectina a redus riscul de deces în comparație cu lipsa ivermectinei ceea indică cu o certitudine moderată că tratamentul cu ivermectină în COVID-19 oferă un beneficiu semnificativ de supraviețuire. de Melo GD, Lazarini F, Larrous F, et al. explică efectul benefic prin faptul că „IVM atenuează răspunsurile interferonului de tip I și modulează mai multe alte căi inflamatorii. În special, IVM reduce dramatic raportul Il-6/Il-10 în țesutul pulmonar și promovează polarizarea macrofagelor M2". Alte studii arată doar beneficii marginale sau nesemnificative (38), ajungându-se până la negarea oricărui beneficiu. O revizuire Cochrane concluzionează: „pe baza dovezilor actuale cu certitudine foarte scăzută până la scăzută, nu suntem siguri cu privire la eficacitatea ivermectinei utilizate pentru tratarea sau prevenirea COVID-19. Studiile finalizate sunt mici și puține, dar sunt considerate de înaltă calitate".

Remdesivirul nu are nici el rezultate spectaculoase. În fazele primare ale pandemiei de COVID-19 din China, un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, dublu-orb, multicentric a fost lansat în februarie 2020. Rezultatele acestui studiu erau așteptate până în aprilie 2020, dar, deși studiul a fost încheiat, rezultatele acestuia rămân necunoscute. Exista zvonuri că rezultatele nu au fost publicate deoarece nu au fost obținute rezultatele scontate. După cum arată ultima revizuire Cochrane e greu să mai apelezi la remdesivir ca la un medicament sigur și eficient.

Ivermectina are însă un mare avantaj: este foarte ieftină, se poate produce repede și poate fi accesibilă fără discriminare. De aceea e greu de justificat de ce remdesivir a fost autorizat și ivermectina nu. Sau poate că acest cost redus care afectează profitul altora să fie o explicație?

Aparent, aceste rezultate plasează ivermectina pe o poziție inferioară (dar nu o elimină) în rândul opțiunilor terapeutice. Medicul, în baza experienței și în interesul bolnavului, poate să opteze pentru ea cu condiția ca pacientul să fie informat onest și să ia decizia. Autoritățile nu au niciun drept să intervină în relația medic-pacient. În concluzie, analiza arată că mult hulita ivermectină nu este nici mai rea și nici mai bună în terapia COVID-19 decât alte medicamente pe care „experții" și autoritățile le-au autorizat. Ea trebuie însă folosită cu prudență de medici, avându-se tot timpul în minte interesul bolnavului.