URSULAGATE: de ce von der Leyen dăunează grav intereselor financiare ale UE

Se conturează o certitudine: Ursula von der Leyen, președintele Comisiei, a prejudiciat grav interesele financiare ale Uniunii, procedând la o achiziție masivă, în condiții obiectiv îndoielnice, de vaccinuri Pfizer în valoare de peste 2,4 miliarde de doze.

Dosarul este din ce în ce mai mare și arată din ce în ce mai indubitabil că Ursula von der Leyen a prejudiciat grav interesele financiare ale Uniunii Europene, și mai ales ale contribuabililor săi, cheltuind peste 70 de miliarde de euro pentru a cumpăra, printre altele, vaccinuri Pfizer, în afara procedurilor transparente pe care le presupune acest tip de contract. Reproșul nu se referă la urgența cu care au fost atribuite contractele (deoarece, în cazul unei pandemii, este acceptabil ca procedurile accelerate să fie puse în aplicare), ci la opacitatea suspectă a procedurii în sine, scrie Le Courrier des Strateges.

În primul rând, și contrar unei legende persistente, Comisia nu a acționat cu siguranță în grabă, ci dimpotrivă, cu întârziere, pentru a achiziționa loturi de vaccinuri împotriva COVID. După cum subliniază Curtea de Conturi a UE în raportul său ad-hoc, procesul de achiziții publice în Europa a început târziu în comparație cu alte țări occidentale (pagina 18). Regatul Unit și-a lansat procesul de achiziții publice prin înființarea unui grup operativ la 17 aprilie 2020, iar Statele Unite la 15 mai 2020.

Cu toate acestea, deși o foaie de parcurs pentru achiziția comună de vaccinuri a fost prezentată la 17 aprilie 2020 de către președintele Comisiei și președintele Consiliului, Comisia Europeană nu și-a înființat comitetul director pentru achiziția de vaccinuri decât la 18 iunie 2020, la două luni după Marea Britanie. Această întârziere semnificativă a procesului de achiziții publice, indiferent de modificările de reglementare care trebuiau adoptate în paralel pentru a permite o achiziție în grup de către Comisie, a adus atingere intereselor economice ale Uniunii.

Înființarea unui comitet director care să supravegheze achiziționarea centralizată a vaccinurilor este în mod clar problematică. După cum observă Curtea de Conturi Europeană la pagina 21 din raportul de audit citat mai sus:

"Reprezentanții numiți în comitetul director nu au fost obligați să îndeplinească nicio condiție prealabilă sau cerință în ceea ce privește domeniul lor de expertiză, existând riscul ca entitatea însărcinată cu supravegherea achizițiilor de vaccinuri să nu aibă competențele și experiența necesare pentru a face față complexității achizițiilor pentru furnizarea de vaccinuri."

Încredințarea gestionării unui contract fără precedent de achiziție de vaccinuri, în valoare de peste 70 de miliarde de euro, unor persoane total lipsite de experiență ne pare a fi un caz de incompetență culpabilă și o încălcare gravă a intereselor financiare ale UE. Managementul defectuos ulterior poate fi explicat în mare măsură prin această alegere inițială în conducerea procedurii.

Această dispoziție a fost inclusă într-o anexă la o decizie a Comisiei. Deoarece componența Comitetului director este rezultatul unei decizii exprese a Comisiei, este responsabilitatea personală a președintelui Comisiei care este implicat în această chestiune. În plus, după cum observă Curtea de Conturi Europeană, Comisia Europeană nu a inclus experți în logistică în procesul de negociere și de achiziție a vaccinurilor, spre deosebire de Regatul Unit sau de SUA (pagina 22).

Echipele de achiziții înființate de SUA și Regatul Unit au inclus experți în lanțul de aprovizionare și logistică. Comisia nu a luat în considerare ce competențe erau necesare în echipa comună de negociere înainte de a lansa procesul de achiziții publice. Această alegere greșită a afectat profund calitatea aprovizionării cu vaccinuri a statelor membre, din nou pe cheltuiala contribuabililor UE.

După cum continuă să sublinieze Curtea de Conturi Europeană (pagina 23), comitetul director nu a stabilit niciodată obiective clare pentru echipa comună de negociere. Prin urmare, membrii echipei comune de negociere au fost cei care au stabilit singuri obiectivul și valorile-țintă ale achiziției publice, fără a avea o direcție clară.

Această lipsă de claritate subliniază vina personală a președintelui Comisiei, care a preluat târziu dosarul vaccinurilor și l-a tratat la întâmplare, fără a se asigura că cheltuielile de 70 de miliarde de euro vor fi în conformitate cu orientări și obiective clare și în conformitate cu opțiunile politice ale statelor membre. Negocierile europene privind vaccinurile s-au desfășurat, de fapt, într-o adevărată ceață. În cele din urmă, Curtea de Conturi Europeană (pagina 24) subliniază că achizițiile de vaccinuri au fost validate în cele din urmă fără date științifice solide:

"Acordul dintre Comisie și statele membre (a se vedea punctul 25) a specificat că, înainte de a lua decizii, Comisia va solicita consultanță din partea unor oameni de știință independenți, atât în ceea ce privește progresul dezvoltării, cât și în ceea ce privește datele disponibile privind calitatea, siguranța și eficacitatea vaccinurilor candidate. Comisia a primit consultanță din partea experților științifici, dar, din cauza lipsei de date solide, comitetul director a trebuit să ia decizii înainte de a fi disponibile date științifice clare.

Această recunoaștere a unei decizii oarbe ilustrează lipsa totală de seriozitate științifică a strategiei europene în materie de vaccinuri. De fapt, Europa a achiziționat masiv vaccinuri fără să știe nimic despre calitatea, siguranța sau eficiența acestora. Și în acest caz, această asumare de riscuri este o greșeală din partea președintelui Comisiei. Amatorismul și graba dezordonată descrise mai sus nu sunt nimic în comparație cu procesul de achiziții publice în sine, care a înlocuit licitațiile de reglementare ale UE.

După cum arată Curtea de Conturi Europeană în raportul citat în continuare în acest rezumat (pagina 26), licitația accelerată s-a dovedit a fi superfluă, deoarece achizițiile de vaccinuri au fost "blocate" în cadrul unor reuniuni private pregătitoare: În primul rând, producătorii de vaccinuri candidate și echipa comună de negociere au convenit asupra elementelor-cheie ale viitoarelor contracte (inclusiv prețurile, cantitățile și răspunderea) în timpul negocierilor preliminare. Abia după ce aceste elemente au fost convenite, licitația a fost lansată, după cum reiese din timpul scurt dintre licitație și termenul limită de depunere a documentelor de licitație (10 zile).

Cu alte cuvinte, echipa de negociere, în principiu supravegheată de comitetul director, a negociat direct cu producătorii tarifele și cantitățile care urmau să fie furnizate, înainte de a fi lansată o invitație pur formală la licitație. Curtea de Conturi subliniază că, în cadrul licitației, Comisia nu a profitat de ocazia de a examina capacitățile de producție ale fiecărui candidat. Practic, licitația a servit doar pentru a îmbrăca ceea ce fusese încheiat anterior în cadrul unor negocieri bilaterale, fără nicio logică economică.

În timp ce, în noiembrie 2020, Regatul Unit semnase cinci contracte de achiziție în avans cu clauze de "națiune cea mai favorizată" (în sensul că aceste contracte prevedeau livrarea prioritară către Regatul Unit), negocierile preliminare dintre Comisia Europeană și Pfizer au început... abia în aprilie 2021 (pagina 33 din raportul Curții de Conturi a UE). Contractul final a fost semnat abia la 19 mai 2021.

Din nou, această întârziere a negocierilor, imputabilă președintelui Comisiei, ilustrează utilizarea abuzivă a banilor publici de către Comisia Europeană. Curtea de Conturi Europeană subliniază că negocierile preliminare cu Pfizer au fost conduse personal de către președintele Comisiei (pagina 33 din raportul citat).

În martie 2021, președintele Comisiei a purtat negocierile preliminare pentru un contract cu Pfizer/BioNTech. Acesta este singurul contract pentru care echipa comună de negociere nu a fost implicată în această etapă a negocierilor, contrar deciziei Comisiei privind achiziția de vaccinuri COVID-19. Curtea de Conturi Europeană nu ar putea fi mai clară: cu încălcarea completă a dreptului comunitar, președintele Comisiei s-a substituit echipei comune de negociere create prin decizia Comisiei pe care am menționat-o deja, pentru a încheia contractul într-o relație directă absolut opacă.

Curtea reamintește că acest contract este cel mai mare semnat vreodată de Comisia Europeană. Ne putem întreba despre opacitatea totală a acestei proceduri, având în vedere importanța deosebită a sumelor în joc.

Alte elemente factuale alimentează convingerea fermă că această procedură anormală și opacă constituie cel mai grav prejudiciu financiar cauzat Uniunii de către președintele Comisiei. Într-adevăr, Ursula von der Leyen a refuzat, în acest stadiu, să dea curs solicitărilor Curții de Conturi cu privire la conținutul schimburilor sale cu Pfizer în timpul acestor negocieri preliminare.

Am solicitat Comisiei să ne furnizeze informații cu privire la negocierile preliminare ale acestui contract (experții științifici consultați și sfaturile primite, calendarul negocierilor, procesele-verbale ale discuțiilor și detalii privind termenii conveniți). Solicitarea noastră nu a fost urmărită. Această remarcă de la pagina 33 din raport se adaugă la reamintirea sesizării făcute de Ombudsmanul European, căruia Ursula von der Leyen a refuzat să transmită mesajele schimbate cu Pfizer înainte de aceste negocieri preliminare.

Această negociere secretă între președintele Comisiei și Pfizer, pentru un contract colosal, pune în pericol interesele financiare ale Uniunii, în măsura în care rezultatul acestei încălcări clare a dreptului comunitar este de a face Uniunea dependentă de un furnizor cvasi-monopolist începând cu 2022, ceea ce este contrar principiului liberului acces la piață care stă la baza însăși a Uniunii. Curtea de Conturi Europeană însăși afirmă acest lucru (pagina 36 din raportul citat):

"Portofoliul de vaccinuri a evoluat și va include o proporție considerabilă de vaccinuri cu ARNm până la sfârșitul anului 2023, în principal datorită contractului cu Pfizer/BioNTech pentru 900 de milioane de doze (cu încă 900 de milioane de doze ca opțiune)". Comisia ne-a informat că decizia de a se baza pe această societate a fost motivată de capacitatea acesteia de a aproviziona UE în mod fiabil. Explicația dată aici pare extrem de sumară, având în vedere opacitatea generală a negocierilor, așa cum a fost descrisă mai sus. Această opacitate este principalul indiciu al suspiciunii care planează asupra legalității negocierilor.

Per ansamblu, interesele financiare ale Uniunii par a fi grav compromise de libertățile procedurale pe care președintele Comisiei și le-a permis în ceea ce privește propriile decizii. În timp ce președintele Comisiei s-a implicat personal, în mod ilegal, în negocierea contractului oneros cu Pfizer, a fost total pasivă în ceea ce privește monitorizarea executării acestui contract (și a celorlalte contracte încheiate de Uniune pentru anul 2021). Curtea de Conturi Europeană constată acest lucru (paginile 40 și 41):

"Un grup operativ pentru extinderea industrială a vaccinurilor COVID-19 (TFIS) a fost înființat de Comisie în februarie 2021, la opt luni după ce a început activitatea Comitetului director pentru achiziția de vaccinuri și a echipei comune de negociere. În plus, a fost creat la nouă luni după ce Comisia s-a angajat să exploreze modalități de sprijinire a creșterii producției de vaccinuri și la opt luni după ce a evaluat probabilitatea ca alte economii să impună restricții la exportul de vaccinuri."

Cu alte cuvinte, Comisia a avut nevoie de 9 luni pentru a-și respecta promisiunea de a sprijini furnizarea de vaccinuri. Acest exemplu faptic ilustrează neglijența președintelui Comisiei, care a favorizat în mod capricios un furnizor fără a ține cont de modul în care vor fi onorate în realitate diferitele contracte. În ceea ce privește Pfizer, trebuie remarcat faptul că și acest furnizor a întâmpinat dificultăți de aprovizionare. Curtea de Conturi observă (pagina 42 din raport) că, pe de altă parte, Regatul Unit și Statele Unite și-au concentrat atenția asupra aspectelor legate de logistică și aprovizionare încă de la început.

Încheindu-și raportul cu observații privind lipsa de evaluare a procesului pus în aplicare, Curtea de Conturi Europeană subliniază neglijența președintelui Comisiei în această chestiune cu mize financiare colosale. Pe fond, observăm că Ursula von der Leyen a acționat cu întârziere și că a ales să favorizeze personal un furnizor, în afara oricărei proceduri și refuzând să comunice actele pregătitoare pentru această negociere.

Din aceste elemente reiese clar că Ursula von der Leyen nu poate demonstra că a condus negocierile în interesul financiar superior al Uniunii. Dimpotrivă, lipsa de profesionalism în negociere a subminat eficiența contractelor semnate. Aceste contracte au dus la întreruperi ale aprovizionării care ar fi putut fi evitate dacă Comisia ar fi urmat aceleași principii operaționale ca și Marea Britanie, de exemplu. În orice caz, o serie de indicatori obiectivi ridică suspiciuni puternice cu privire la regularitatea contractului negociat cu Pfizer și la conformitatea acestuia cu interesele financiare ale Uniunii.