Povestea fabuloasă a unuia dintre cei mai aventuroşi şi inteligenţi români. A fost mutilat din cauza invidiei

Unul dintre cei mai erudiţi cărturari români ai tuturor timpurilor, Nicolae Milescu a popularizat cultura română în Europa, a tradus Biblia în română şi Istoriile lui Herodot. Mai mult, a fost primul român care a călătorit în Extremul Orient, fiind primit chiar de împăratul Chinei.

Nicolae Milescu este unul dintre cei mai erudiţi cărturari români din toate timpurile. A fost ambasador, spion, călător şi mare dregător. Viaţa lui Nicolae Milescu, un personaj cu totul aparte în istoria românilor, ar putea deveni oricând subiect de film sau roman. De altfel, pe nedrept, Nicolae Milescu nu este suficient popularizat în istoria şi cultura română predată elevilor.

Nicolae Milescu s-a născut în 1636 într-un sat din actualul judeţ Vaslui. Era fiul unui mic boier, grec de origine, ridicat se pare la rang de către unul dintre voievozii moldoveni de la începutul veacului al XVII-lea. Mai renumită este mama sa, moldoveancă get-beget din neamul Milescu. Documentele vremii insistă mult asupra originii greceşti a lui Nicolae Milescu. De exemplu, un document din 1671, din Rusia Ţaristă, arată că prin vestitul oraş Smolensk a trecut "grecul Nicolae Spătarul, boier moldovean". Cert este că Nicolae Milescu a fost mai mult sub oblăduirea mamei şi tot ea este cea care i-ar fi lăsat moştenire numele de familie, mult mai încărcat de respect, dar şi de o vechime aparte a rangului.

Spre deosebire de mulţi alţi fii de boier, Nicolae a îndrăgit de mic şcoala, şi nu războiul. Norocul a făcut ca Nicolae Milescu să se nască în vremea domniei lui Vasile Lupu, un mare reformator în domeniul educaţional, el fiind cel care a fondat şi Şcoala Domnească de la Mănăstirea "Trei Ierarhi" din Iaşi. Deşi în preajma mănăstirii, Şcoala Domnească era o instituţie de învăţământ laică, unde predau profesori de prim rang din Europa. Inclusiv doctori în filosofie de la Kiev sau Marco Bandini, un erudit italian. Erau predate ştiinţe, la fel ca în Vestul Europei.

La această şcoală de prestigiu a ajuns şi Nicolae Milescu, trimis de mama sa, la vârsta de 7 ani. Aici a învăţat latină, greacă,muzică, geometrie, astrologie, slavonă, filosofie şi multe altele. A fost cel mai bun elev al generaţiei sale, un adevărat fenomen, pnetur că învăţa repede şi bine. Tocmai de aceea a fost trimis cu bursă domnească, alături de fiul domnitorului, la Şcoala Patriarhiei din Istanbul, o puternică instituţie de cultură din Orient. Aici a continuat să înveţe cu aceeaşi poftă de carte. Cum era de aşteptat, a impresionat şi la Istanbul. A dobândit vaste cunoştinţe de filosofie antică, fiind cel mai activ la dezbaterile cu profesorii, dar şi de filosofie orientală. A învăţat matematici, dar şi limba turcă. După ce a absolvit, Nicolae Milescu a ales să se întoarcă acasă, în Moldova.

Pe tronul Moldovei nu se mai afla protectorul său Vasile Lupu. Un mare boier, Gherghe Ştefan îi luase tronul şi îl cumpărase de la turci în 1653. Chiar şi aşa, un tânăr erudit ca Nicolae Milescu şi-a găsit imediat locul la curtea domnească. Urma un drum plin de lux, dar şi de pericole pentru fiul boieroaicei din Vaslui. A ajuns imediat secretar la Cancelaria Domnească, prin mâinile sale trecând toate documentele oficiale. După îndepărtarea lui Gheorghe Ştefan de pe tronul Moldovei, bănuit de complot pentru răsturnarea stăpânirii otomane, Nicolae Milescu a intrat în serviciul noului domn agreat de poartă, anume Gheorghe Ghica. Noul domn i-a apreciat şi mai mult talentul, dar mai ales priceperea în domeniul diplomaţiei.

Ba chiar se spune că îi plăcea să-i folosească şi talentele de spion, talente de care a profitat mai târziu în serviciul ţarilor ruşi. Tocmai de aceea, la numai 22 de ani, Milescu ajunge spătar, un rang înalt. Cu această ocazie, tânărul se dedică şi deprinderii mânuirii armelor şi tacticilor militare, domenii pe care le neglijase în copilăria sa. Ba chiar ajunge să conducă cu succes un contingent de 1.000 de călăreţi, trimis de voievod, la cererea otomanilor împotriva principelui răsculat al Transilvaniei din neamul Rakoczi. Pentru Nicolae Milescu s-a deschis calea dregătorilor, a demnităţilor şi a luxului. Deşi foarte tânăr, se bucura de o recunoaştere aparte. "Ştia la fel de multe limbi: elineşte, sloveneşte, greceşte şi turceşte. Şi era mândru şi bogat, şi umbla cu povodnici înainte, domneşti, cu buzdugane şi cu paloşe, cu soltare tot sirmă la cai.", spune Ion Neculce în lucrarea sa „O samă de cuvinte". Norocul lui Nicolae Milescu avea să se întoarcă în curând. Faima, dregătoriile şi o viaţă flamboiantă în graţiile voievozilor nu putea aduce decât invidia celorlalţi boieri şi implicit comploturile.

Soarta a început să se schimbe o dată cu mutarea lui Gheorghe Ghica în Ţara Românească. Nicolae Milescu l-a urmat. Nu s-a adaptat însă în Ţara Românească, sărăcită şi răvăşită de epidemii. S-a întors acasă, în Moldova, unde părea că norocul îi surâde. Pe tron se afla Ştefăniţă Lupu, fiul lui Vasile Lupu şi fostul său coleg de la Şcoala Patriarhală din Constantinopol. Şefăniţă îl primise cu onoruri şi îi dăduse rang înalt. Luxul vieţii lui Nicolae Milescu şi apropierea de domnitor, despre care Ion Neculce spunea că jucau cărţi seară de seară, a stârnit mânia boierilor. Aceştia i-au înscenat un complot şi l-au convins pe Ştefăniţă că Nicolae vrea să-i fure tronul. Răzbunător, tânărul voievod l-a prins, închis şi mutilat pe Nicolae Milescu, tăindu-i, după obicei, cartilajul dintre nări. Prin acest procedeu se asigura că nu va mai putea fi niciodată domn, legea bizantină care funcţiona şi în Ţările Române spunând clar că domnul nu trebuia să fie însemnat.

Fugar din Moldova, Nicolae a ajuns înapoi la protectorul său Gheorghe Ghica. Acesta l-a trimis imediat ca reprezentant al Ţării Româneşti în capitala Imperiului Otoman, unde tânărul Nicolae a învăţat jocurile politice şi diplomatice ale vremii. După căderea lui Gheorghe Ghica, Nicolae Milescu a luat calea pribegiei. Era deja cunoscut ca un mare cărturar, poliglot şi filosof la marile curţi imperiale. A stat doi ani în Prusia, la curtea regelui Frederik Whilhelm al IV-lea, iar în 1666 ajunge în Pomerania, de unde, în acelaşi an, călătoreşte în Suedia, la Stockholm.

Pe unde ajunge este apreciat şi propus pentru diferite funcţii. Nicolae Milescu era un călător înăscut, însă, şi avid de a vedea şi cunoaşte lumi noi. În Suedia se întâlneşte şi leagă o prietenie cu ambasadorul Franţei. Aşa se face că Nicolae Milescu ajunge pentru două luni în Franţa lui Ludovic al XIV-lea. De altfel, trăieşte la curtea „Regelui Soare". Urmează un periplu prin oraşele germane şi revine în Moldova lui Iliaş Rareş. Urmează o perioadă tulbure, puţin cunoscută din viaţa sa. Îl găsim la Constantinopol în compania unui ambasador britanic atunci când primeşte o ofertă de nerefuzat.

Pe scurt, ţarul Alexei Mihailovici căuta un cărturar pentru cancelaria sa, însă unul cu formare culturală occidentală. Nicolae Milescu nu a ezitat, iar în 1671 a fost primit la Moscova şi apoi angajat în Cancelaria Ţarului ca traducător şi translator de limbă greacă, latină şi română. După numai câteva luni, a ajuns să fie plătit regeşte pentru serviciile sale.„Un dreptcredincios al bisericii orientale, supus poruncilor celor mari şi foarte discret, care a străbătut multe ţări şi împărăţii pentru a se instrui şi este ca un chronograf în care sunt adunate toate lucrurile din lume", scria despre el un erudit monah. În timp, ţarul i-a descoperit talentul diplomatic şi i-a oferit o misiune unică, trimiându-l în cea mai mare împărăţie din Orient, China.

Nicolae Milescu, împreună cu alţi diplomaţi ruşi, trebuia să ajungă la împăratul Chinei Kangxi pentru a relua legăturile şi pentru a stabili frontierele. În 1675, cu o mare delegaţie bine protejată de oameni înarmaţi, Nicole Milescu a plecat către China. Pentru român a fost o călătorie fascinantă, fiind primul moldovean care străbătea Siberia, Mongolia şi China. Odată ajunşi pe teritoriul lor, chinezii, suspicioşi, i-au lăsat să aştepte pe ruşi şi pe Nicolae Milescu, aproape o lună într-un oraş de graniţă, prilej pentru Nicolae Milescu de a încerca să deprindă limba şi să observe tradiţiile.

În cele din urmă, un reprezentant al împăratului a venit şi i-a cerut lui Nicolae Milescu să-i citească public scrisoarea din partea ţarului. Aici, a intervenit măiestria diplomatică a românului. Acesta a refuzat spunând că este doar pentru urechile împăratului. Apoi, a alungat temerile chinezilor oferindu-le ouă încondeiate, ca în Moldova, mai ales că era Paştele ortodox. Împăratul a fost impresionat de acest dar şi i-a chemat să-i primească personal. Fascinat de fastul curţii chineze, Nicolae Milescu a lăsat toate impresiile de călătorie în China într-un jurnal unic în cultura şi literatura românească. Moldoveanul dovedea talent literar, spirit de observaţie şi o cultură rafinată. Nicolae Milescu a fost şi singurul român care a avut ocazia să discute direct cu împăratul la ceai, despre matematică, în special trigonometrie. Nicolae Milescu avea pe atunci 40 de ani.

Deşi puţin cunoscută astăzi, influenţa lui Nicolae Milescu în domeniul culturii şi al cercetării geografice şi diplomatice a fost uluitoare. În anul 1661, face prima traducere a unui text patristic din greacă în română. Mai apoi, după umilinţa din Moldova şi în timp ce era ambasador la Istanbul, Nicolae Milescu traduce în română Vechiul Testament, o lucrare care, spun unii specialişti, ar fi fost sursă de inspiraţie pentru celebra Biblie de la Bucureşti, în limba română. Mai apoi, tot la Istanbul, Nicolae Milescu traduce în română şi Istoriile lui Herodot. În pribegia prin Europa, Nicolae Milescu a scris şi alte lucrări filosofice şi teologice, precum o paralelă între diferitele culte creştine. Mai apoi, a scris opera sa de căpătâi, jurnalul şi însemnările sale din China, plus o hartă detaliată, lucrări râvnite în toată Europa vremurilor sale. Nicolae Milescu s-a stins din viaţă în Rusia la 72 de ani.