Patru experimente extraordinare referitoare la ADN care nu sunt popularizate pentru ca ar schimba total percepția asupra lumii în care trăim!

Emoțiile afectează ADN-ul. Toată lumea știe că genele umane determină caracteristicile sale mentale și fizice pe care le putem învăța vorbirea și scrierea; băieții sunt mai ușor de navigat în lumea materiei, în timp ce fetele - emoțional. Genele sunt păstrătoarele emoțiilor și experiențelor.

În 1983, Barbara McClintock a primit Premiul Nobel pentru descoperirea elementelor mobile ale genomului. Chiar cu mult dinainte de a primi premiul, în 1951, a formulat în mod clar modelul sistemului genetic uman. Înainte de descrierea lui, Barbara McClintock credea că genomul este un set static de informații care se transmite de la o generație la alta. McClintock a reușit să demonstreze, însă, că există așa-numitele gene migratoare în ADN, sub influența stresului își schimbă poziția și, astfel, asigură supraviețuirea speciei.

Astfel, spune Barbara, "efectul de șoc" în codul genetic (variind de la infecții virale, stres și terminând cu mediul înconjurător) face ca gena să fie reconstruită pentru a face față amenințării. Astfel, propriile noastre sentimente și emoții, credințe și principii afectează ADN-ul nostru și se transmit generațiilor viitoare. ADN-ul este o carte originală a destinului, nu numai că stochează informații despre experiența generațiilor mai vechi, dar, de asemenea, se rescrie în mod constant de către persoana care experimentează anumite emoții. 

Acest lucru este confirmat de experimentele care au fost publicate în cartea lui Gregg Braden "Matricea divină: timpul, spațiul și puterea conștiinței".

Experiment №1:

Vladimir Poponin - om de știință rus, specialist în domeniul biologiei cuantice, împreună cu colegii de la Academia Rusă de Științe, a efectuat un experiment în care a fost investigat efectul ADN-ului asupra fotonilor (particule de lumină). În timpul experimentului, s-a folosit un tub de sticlă în care a fost creat vid artificial. Cu ajutorul unor senzori speciali, oamenii de știință au identificat locația unor fotoni din tubul vidat. Aceștia ocupau la întâmplarelocuri haotice din întreg spațiu, dar dacă se plasa în tub o mostră de ADN uman, fotonii începeau să se comporte foarte ciudat: s-au adunat în structuri ordonate. Și chiar și după extragerea ADN-ului din tub, fotonii au păstrat exact ordinea, care a fost dată de ADN-ul uman, timp de 30 de zile. Astfel, oamenii de știință ruși au fost în măsură să stabilească faptul că persoana, precum și ADN-ul său, sunt capabile de la nivel cuantic sa influențeze lumea din jur. În condiții de laborator, s-a demonstrat că ADN-ul uman poate modifica mediul înconjurător.

Experiment №2:

Revista americana Advances a publicat în 1993 un raport privind unele studii efectuate de armata americană, extrem de surprinzătoare, referitoare la ADN-ul uman. Scopul acestui experiment a fost de a afla cum afectează emoțiile umane probele sale de ADN care nu se mai aflau in corp. O probă de ADN recoltată din gura unui subiect a fost plasată într-o altă cameră, dotată cu senzori speciali, la o distanță de aproximativ 100 de metri. Subiectul uman de la care s-a extras proba ADN a fost pus să privească la imagini video care să-i provoace un val puternic de emoții.

În momentele de intensitate emoțională, molecula de ADN, precum și gazda lor, au răspuns la aceste excitații electromagnetice. Adică, s-au comportat ca și cum ar fi fost încă în organismul gazdă. Acest experiment, ca și în primul caz, dovedește că toată viața de pe Pământ purtătoare de ADN este conectată la un câmp general. Nu mai puțin important este faptul că emoțiile au un impact direct asupra ADN-ului uman, iar acest efect este menținut indiferent de distanță. Interesant este ca relatia merge si invers, adica se stimuleaza ADN-ul separat din punct de vedere electromagnetic si acesta induce si programeaza o reactie la distanta in subiectul uman de la care provine, ceea ce din punct de vedere militar poate conduce la reprogramarea ADN-ului unui subiect de la distanta.

Experiment №3:

O descoperirea științifică care a fost făcută în anii '90 a zguduit întreaga lume și a condus la un Premiu Nobel. A fost descrisă o "genă a morții" care reglează un mecanism precum apoptoza - un proces fără de care viața însăși este imposibilă - distruge celulele neviabile, folosindu-le, apoi, materialul biologic pentru construirea de celule noi. Dar celulele vechi se comportă în două scenarii: în primul caz, celula care piere devine baza pentru continuarea vieții, sau, în al doilea caz, contribuie la o necroza celulară totală. In acest din urmăcaz, celula "moarta" devine un distribuitor de infecție, punând bazele unei viitoare boli in organism, care se raspandeste intr-o reactie in lanț.

Interesant e ca ambele scenarii sunt încorporate în "gena morții". Iar faptul ca alege o cale sau alta, din ADN, este data de emoții. Dacă energia emoțiilor negative începe să domine mintea omului, ADN-ul transmite celulelor comanda corespunzătoare, declanșând astfel necroza, iar un număr tot mai mare de celule muribunde încep să acționeze exact în conformitate cu acest scenariu, ducand la raspandirea unei boli in tot organismul. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană începe să își schimbe emoțiile spre cele pozitive, atunci in ADN se alege scenariul prin care celulele se insanatosesc.

Experiment №4:

Acest experiment a inclus un set de cromozomi care sunt structurati într-o asa-numită rețea holografică. Oamenii de știință au ajuns deja la concluzia că aceste structuri emit lumină, emit fotoni, dar ii si poate inmagazina. Cea mai mare parte a tuturor informațiilor pe care le conține gena se inmagazineaza la nivelul ADN. Fotonii fiind purtatori de informatie, asa de pilda cum electronii transmit curentul electric, informatia ADN poate fi stocata in fotoni.

De aici a rezultat ca la nivel cuantic corpul uman emite lumina (fotoni purtatori de informatie) generand o aura, ca o matrice energetica, dedubland corpul fizic cu un camp de lumina foarte slaba, nedetectabila cu ochiul liber, doar cu aparate sepeciale, care poarta informatie. Aceasta informatie putand sa fie pastrata si dupa indepartarea corpului fizic, ceea ce arata existenta unui corp "de lumina" care are depozitata informatia si dupa "moartea" corpului material. Nu a fost probat insa daca aceasta informatie este "constienta" si daca rezista in timp si cat timp anume.

VIDEO AICI, AICI si AICI.