Expert genetician: "Utilizarea moleculei mARN la indivizi sănătoși este nebunie curată. Suntem intr-un experiment total!"

Un interviu exceptional cu specialistul in genetica, molecule ARN si ADN Alexandra Henrion-Caude ne arata dimensiunea exacta a campaniilor de vaccinare si a luptei impotriva Covid-19. Expertul avertizeaza asupra pericolelor reale la care este supusa omenirea prin acest efort accelerat de vaccinare in masa, pe care il considera un experimet total.

Reporter: Invitatul meu în această săptămână, o veți recunoaște, este Alexandra Henrion-Caude, geneticiană, specialist în ARN, director de cercetări la Inserm, fondator al Institutului SimplissimA și membru al comitetului etic pentru Ile de France. Mai sunt încă multe alte titluri, am ales doar câteva. Profit să spun că în decursul emisiunii vom aborda diferite subiecte și vom face referire la studii pentru care găsiți link-uri sub clip. Alexandra Henrion-Caude, ne-am întâlnit în iulie anul trecut pentru a discuta despre această criză sanitară, am realizat un interviu ce a circulat extrem de mult pe rețelele sociale, sunt un milion și jumătate de vizionări pe youtube. De ce acum, după șase luni, doriți să reveniți pe TV Liberté?

Alexandra Henrion-Caude: Am trăit o aventură mediatică nu neapărat dorită anul trecut, e foarte preocupant când vezi că se întâmplă aceasta cu o necunoscută ca mine - nu pentru mediul științific internațional, ci pentru publicul general - și care nu caută notorietatea. Țin să precizez că nu mă aflu în nici un fel de conflict de interese, e important să subliniez. Sunt în continuare multe lucruri de spus pe tema covid. Am văzut ce poate face statul protector și trebuie să înțelegem că avem o responsabilitate individuală pe care trebuie să ne-o exercităm în relație cu ceea ce ni se întâmplă. De aceea am dorit să ne revedem.

R: Mai este și problema libertății.

A H-C: Da, m-a atras numele canalului dvs, TV Liberté, căci consider că libertatea este în mare pericol astăzi, așa că este important să reafirmăm cu putere acest principiu al libertății, care pe multe căi este subminat. Sunt mai multe proiecte de lege în curs de dezbatere. Avem proiectul de lege nr. 3714 instituind un regim peren de gestionare a urgențelor sanitare, ce este absolut execrabil, demn de un regim totalitar. Apoi este proiectul de lege privind bioetica, ce operează o veritabilă ruptură antropologică, o răsturnare completă a modului în care ne referim la ființa umană. În ceea ce privește funcționarea democratică, proiectul de lege nr. 3714, depus pe 21 decembrie și despre care nimeni nu a vorbit, e o amenințare serioasă la adresa libertății individuale. Cred că e foarte important să deschidem o dezbatere pe această temă. Discuția noastră precedentă a suscitat atenția altor canale media, cum ar fi ziarul Libération, pe care îl apreciam și care mi-a luat un interviu, a verificat informațiile pe care le-am prezentat, dar apoi nu a mai considerat că e cazul să publice nici interviul, nici informațiile, pe care le puteți găsi sub formă de fact-checking sub această înregistrare (n.tr. înregistrarea a fost deja eliminată de pe youtube). Deci trebuie să redăm libertate cuvântului cât mai mult posibil.

R: Au avut loc multe evoluții. Avem sentimentul că din ce în ce mai mult dezbaterea a fost confiscată. Ne-ați dat exemplul cu acest interviu în final nepublicat pentru că ofereați prea multe răspunsuri la problemele ridicate. Aveți cumva sentimentul, ca om de știință, că dezbaterea științifică a atins apogeul?

AH-C: Dezbaterea științifică există, ca de obicei, există discuții pasionante pentru că vedem lucrurile diferit, mai ales că avem un experiment ce se desfășoară la talie globală și în timp real, cu alte cuvinte teste clinice masive, uriașe, ce au loc pe populații întregi, de o magnitudine niciodată întâlnită înainte. Și avem un cortegiu incredibil de măsuri - carantină, mască, vaccin - pe care le aplicăm la scară reală asupra populației.

R: Această dezbatere are loc deci la nivel științific, însă în sfera publică ...

AH-C: Trebuie să fim extrem de prudenți, extrem de echilibrați, să privim lucrurile cu atenție, să diferențiem. Ar trebui să ne organizăm în rețele internaționale de specialiști care să fie mult mai reactive decât sunt de obicei congresele medicale și care să permită un schimb mult mai rapid de informații la nivel mondial.

R: Avem, însă, sentimentul că în dezbaterea publică nu acești specialiști sunt cei chemați să ia cuvântul. Au toți același acces la media, le lipsește curajul, ce se întâmplă?

AH-C: Da, cred că în media vedem doar vârful aisbergului, sunt mereu aceiași cei care monopolizează discuția, care nu-i lasă pe alții să se exprime. Am avut bucuria de a fi intervievată de dl Morandini (n.tr. gazdă tv), de dna Mabrouk (n.tr. jurnalist), buni profesioniști, ce păreau interesați cu adevărat de ce aveam de spus - mulțumesc lui Dumnezeu. Consideram că, dacă sunt invitată, e pentru cunoștințele mele științifice, nu pentru opiniile personale. Deși a existat o atmosferă agreabilă, am dezbătut elegant, apoi s-a tăiat firul, nu a existat o continuare a acelor discuții, nu am mai fost invitată. Este, totuși, extrem de îngrijorător să văd asta, pentru că experți în ARN, care să-și fi dedicat întreaga activitate de cercetare din ultimii doisprezece ani acestui subiect, sunt foarte puțini în Franța. Și nu-i auzim deloc, e curios. Singura dată am auzit recent un expert ce a reușit o vulgarizare destul de bună, deși nu prezenta foarte corect anumite aspecte - e adevărat că este dificil - ceea ce arată cât de important este ca întotdeauna când prezinți ceva să indici și sursa informației. Eu întotdeauna încerc să indic sursa atunci când susțin ceva. Așa că ceea ce francezii aud reprezintă doar vârful unui aisberg a cărui parte scufundată este cea mai mare, dar și mai vie și incluzând opinii divergente. Ceea ce ajunge la ei este doar o spălare pe creier pentru susținerea unui șir de măsuri care se succed. E trist, iar ei simt asta, de aceea există această stare de nemulțumire pe care toți o au și și-o exprimă. Îmi spun și mie că au nevoie să audă opinii diferite, dar se și plâng apoi că oamenii de știință nu pot cădea de acord. Ce bine că este așa, iar aceasta pentru simplul motiv că nimeni nu este deținătorul adevărului. E important să spunem aceasta. Nivelul de înțelegere evoluează în permanență. Putem doar spune: în acest moment al evoluției științei, aceasta e ce putem afirma. Bogăția, fascinația vieții, minunea inteligenței, interacțiunea cu viruși și bacterii, toate ne arată că trebuie să fim foarte smeriți.

R: Am văzut, însă, că au existat dezbateri ce au avansat cât de puțin. Când am discutat data trecută, am vorbit despre originea virusului, am văzut că poate să fi fost rezultatul unei zoonoze sau că ar fi putut scăpa în urma unei manipulări umane. Pe atunci, acest gen de dezbatere era practic interzis. Între timp, situația a evoluat.

AH-C: Da. Am văzut că de fiecare dată când m-am exprimat pe un subiect, aceasta a făcut ca acea discuție să evolueze. Informațiile privind originea virusului reprezintă un exemplu foarte bun. Am fost împroșcate cu critici, dar aceasta deoarece am atins un subiect sensibil. Dar de ce să deranjeze că ne punem întrebări legate de originea virusului? Iar originea virusului rămâne o problemă deschisă.

R: Și nu a deranjat doar răspunsul, căci în final s-a formulat doar o ipoteză, ci chiar simpla formulare a întrebării. Enunțarea problemei că nu știm care este originea.

AH-C: Am formulat un aviz de genetician. Am spus că, în prezent, nu avem cum să avem o certitudine - situație valabilă și astăzi - și am discutat cu mai mulți colegi virologi, geneticieni și biochimiști ce au studiat acest virus care au concluzionat că structura sa este compatibilă cu o creație în laborator, deci ar putea să-și aibă originea acolo. Apoi revista Consiliului Național de Cercetare Științifică (CNRS) a publicat un articol și dezbaterea a fost puțin redeschisă asupra acestei „dogme" potrivit căreia „toți oamenii de știință susțin... [originea animală]". Desigur, veți găsi câțiva care să susțină că provine de la pangolin sau de la liliac, dar s-a discutat și despre vaccinarea în Africa de Sud care ar fi putut fi la origine, despre care nu avem informații și care era în curs în acel moment și continuă până azi. E interesant că africanii se plângeau și protestau pentru că erau tratați ca niște cobai pentru un test vaccinal. Iar azi ce vedem? Suntem în mijlocul unui test clinic și orice persoană aflată oriunde în lume și care este vaccinată cu vaccinul Pfizer ce se inoculează acum devine subiectul unui protocol biomedical. De ce? Pentru că testul pentru vaccinul Pfizer se va termina abia în 2022. Așa că toți cei care se vor vaccina până atunci pot fi numiți cobai. Trebuie să știm lucrul acesta, să nu ne jucăm cu cuvintele. Poate că statul a dat o așa-numită autorizație tranzitorie de folosire a produsului, dar nu aceasta este discuția, e vorba de un limbaj tehnocratic aici. Eu nu vorbesc în limbaj tehnocratic, ci în sens real - e în curs un test clinic, faimoasa eficiență de 95% reprezintă doar o cifră intermediară la care s-a ajuns urmărind alt obiectiv decât cel ce se aplică studiului pe doi ani până în 2022 ...

R: Obiectivul în prima etapă era de a limita cazurile grave, nu?

AH-C: Da, doar că în final acest obiectiv nu a putut fi evaluat, pentru că au existat cazuri severe în fiecare din cele două grupuri - cel vaccinat și cel de control. Iar protocolul de testare nu a fost elaborat în acest sens. Deci nu este exact a trage concluzia că protejează de cazurile severe, pentru că nu au existat suficienți bolnavi de covid. Poate că și acest ultim aspect ar merita subliniat.

R: Poate că ar fi bine să ne întoarcem puțin asupra stadiului epidemiei. Unde suntem azi?

AH-C: Suntem la începutul lui 2021, așa că să facem un bilanț. Am adunat datele pe care am reușit să le recuperăm de la Institutul Național de Statistică (INSEE), care dispăruseră pentru perioada de după 1946, deci vă fac un cadou de început de an acum. Am publicat aceste date ce arată mortalitatea din 1946 până azi. Există mai multe reprezentări, una anuală ce permite observarea mortalității în exces din 2020 prin comparație cu anii precedenți, mergând până în 1964.

Veți vedea că a existat o mică mortalitate în exces fără a arăta cauza. Dacă aș privi ca istoric, nu mi s-ar părea justificat niciunul dintre traumatismele colective pe care le-am impus societăților noastre, niciunul dintre sacrificiile la care am fost forțați.

R: Dacă aș juca rolul avocatului diavolului, aș putea argumenta că mortalitatea în exces a fost limitată datorită măsurilor luate.

AH-C: Dacă sunteți de acord, vom răspunde la această întrebare puțin mai târziu. Problema măsurilor merită o discuție separată. Revenind, dacă priviți graficul, este vorba de o relativ mică creștere a mortalității determinată de o cauză sau alta. Dar ceea ce este interesant este că vecinii noștri germani nu s-au confruntat cu o asemenea creștere a mortalității.

Apoi dacă privim graficul an cu an, am raportat numărul de morți la populația totală a vremii lună cu lună începând cu 1946 și am realizat un nou grafic pe care vedem oscilații cu amplitudini comparabile celor din ultimii ani și mult mai puțin dramatic decât la începutul perioadei studiate. E nevoie să avem această perspectivă, pentru că simt multă panică în rândul populației, avem impresia că asistăm la sfârșitul lumii și nu este chiar așa dacă luăm puțin distanță și privim în ansamblu.

R: Să revenim la întrebarea mea despre impactul măsurilor care au fost luate. Efectiv, se poate considera că supra-mortalitatea a fost redusă datorită măsurilor care au fost luate.

AH-C: Vă voi răspunde cu această diagramă circulară pe care vi-o arăt aici, și care arată în partea stângă și în partea dreaptă că cele două treimi ale supra-mortalității au intervenit în perioada de carantină (confinement).

albastru : carantina aprilie; rosu: carantina noiembrie; galbe: canicula august+masca; verde: celelalte luni ale anului

R: Într-un fel, este logic. Izolezi în momentul în care cei mai mulți oameni ajung la reanimare.

AH-C: Este logic, dar două treimi e cam mult, totuși. E un fapt. În stadiul ăsta nu fac nici un comentariu, doar vă arăt cum stau lucrurile. Este totuși incredibil că pentru a înțelege efectul carantinei la nivel național nu avem mijloacele necesare. În orice caz, eu n-am înțeles, colegii mei n-au înțeles nici ei. Am început să înțeleg oarecum în momentul în care am văzut profilul din Statele Unite și când am văzut că e secvențial: epidemia venea și provoca un vârf mai mult sau mai puțin înalt.

Vârfurile foarte înalte - alpine, aș spune, pentru că suntem în perioada sporturilor de iarnă care ne sunt interzise și ele, printre atâtea interdicții-, ei bine, vârfurile acestea nu au apărut decât în țările care au avut carantină. Singurul loc unde am văzut un vârf diferit, care nu semăna cu un vârf alpin, este Suedia. Adică o formă [sinuoasă] pe care ne-o desenase Ministrul Sănătății, D-l Veran, spunând că asta vrem. Asta au avut ei, nu noi! Și e interesant dacă te uiți la fiecare departament în parte, pentru că așa vezi ce se întâmplă în timp real.

Astfel vedem că după ce am avut un mare vârf epidemic, nu se mai întâmplă nimic, sau doar un ricoșeu, oarecum de așteptat mai ales în marile orașe, câteva cazuri mici care revin, niște salturi nesemnificative ca amplitudine. Aceasta este o prima posibilitate.

A doua, nu avem nici un deces în regiune în momentul de vârf al epidemiei și brusc avem un vârf înalt care a survenit în noiembrie-decembrie. Se vede foarte clar și e foarte interesant, suntem surprinși că acesta este primul lor vârf epidemic, și după ce vedem cifrele, spunem că este un al doilea val. De fapt este tot primul val cu consecințele sale de carantină.

R: Doar că nu survine în același loc și nu se comportă la fel, în funcție de măsurile luate.

AH-C: Exact. Și a treia posibilitate, caz-școală (caz exemplar - n.n.), avem puține decese în vârful epidemiei, intrăm în carantină, nu se mai întâmplă nimic, și pe urmă vine din urmă, ceea ce face să avem o curbă în "U". Acestea sunt cele trei profiluri care există.

Am vrut să mergem mai departe, uitându-ne la diferite orașe din lumea întreagă și am observat aceleași configurații. Adică există trei posibilități: ori un vârf foarte mare și pe urmă mai nimic, doar câteva mici amplitudini, ori nimic și apoi un vârf înalt, ori curba în „U". Asta este foarte interesant, și e nefericit că am trecut prin măsuri totalitare ca să avem acces la datele acestea. Pentru mine, cuvântul carantină, izolare, nu este ce potrivit. Cred că am fost consemnați la domiciliu și îmi place să-l citez pe Camus care ne spunea: „Să denumești greșit lucrurile, înseamnă să contribui la nefericirea lumii". Și cred că este ceea ce am trăit în timpul acestei crize și vom trăi, dacă vom continua pe aceeași pantă periculoasă denumind greșit entitățile, lucrurile, sporind [astfel] nefericirea concetățenilor noștri și a lumii în general.

Așadar, consemnarea noastră la domiciliu a arătat că atunci când pui capacul pe o oală în fierbere - asta e consemnarea la domiciliu! - mai devreme sau mai târziu va da pe dinafară. E foarte interesant pentru noi, pentru mine, care nu cunoșteam acest fenomen, dar suntem numeroși să constatăm că în orice caz va exista o recuperare. E ca și cum virusul trebuia să circule. Și ne întrebăm dacă nu cumva asta se întâmplă cu Slovenia care nu fusese atinsă deloc până acum și iată că a trăit un vârf epidemic. E un aspect interesant pentru că din punctul meu de vedere conduce la ceva incredibil, la niște concluzii. Prima este că degeaba vă zbateți, natura e mai puternică, lucru pe care-l știm dintotdeauna, deci virusul trebuia să circule. Al doilea lucru este că noțiunea de „imunitate colectivă" este totuși un fenomen datorat fie imunității, fie faptului că virusul nu mai e așa de agresiv, dar de facto, odată ce acesta a circulat bine, populația nu mai este supusă niciunui risc. Și aceasta este o concluzie fenomenală pentru episodul impunerii de măsuri totalitare țării noastre.

R: Aș dori să revin asupra chestiunii testelor RT-PCR despre care s-a vorbit mult în Franța încă de la începutul acestei crize. La început, pentru că nu aveam, ca și în cazul măștilor. Acum avem o mulțime și suntem aproape convinși că rezultatele nu sunt întotdeauna fiabile pentru că vorbim uneori de zeci de procente de rezultate fals-negative mai ales. Există alternative mai eficace în primul rând? În al doilea rând, incertitudinea rezultatelor n-a lăsat cumva să se infiltreze anumite convingeri legate de asimptomatici?

AH-C: Tocmai ați folosit un cuvânt greșit denumit: cuvântul caz. Pentru că până la urma RT-PCR se sprijină pe ideea că din moment ce sunteți RT-PCR pozitiv, sunteți un „caz". Este o problemă denumirea greșită a lucrurilor. Este o problemă că i s-a atribuit unei tehnici - faimosul RT-PCR - capacitatea de diagnostic pe care nu o are, pe care n-a avut-o niciodată. CDC - Centrul de Control al Bolilor, după OMS, care și-a impus autoritatea asupra lumii întregi de parcă ar fi literă de Evanghelie-, ne spune că testele PCR nu sunt avizate pentru diagnostic. De ce? Pentru că dacă vă fac un test PCR, trebuie să-l secvențez ca să fiu sigură că am amplificat ceea ce cred că am amplificat și să văd dacă e mutant sau nu, și un întreg cortegiu de observații care nu s-au făcut.

R: Vă întrerup aici, pentru că e ceva foarte interesant. De curând auzim vorbindu-se despre secvența genomică în special din cauza variantelor despre care se vorbește, britanică, sud-africană, dar dumneavoastră îmi explicați, cred, că virusul SARS-Cov2 nu a fost izolat.

AH-C: S-a spus că a fost izolat. Specialiștii - eu nu fac parte din acea categorie de oameni de știință, ascult ce-mi spun, sunt totuși niște grei, le trimit e-mail-uri pentru că suntem în legătură directă - explică efectiv că modul în care s-a făcut izolarea virusului este foarte criticabil deoarece nu respectă exigența protocolului lui Koch. Dacă aveți un bolnav nou și suspectați un agent infecțios, atunci izolați „supa" cu agentul infecțios ca să vedeți dacă are legătură cu un model animal, de exemplu - în plus știam și cu care, nu înțeleg de ce chinezii n-au făcut-o, doar aveau pangolinul și liliacul la îndemână. Deci trebuia demonstrat că acel agent infecțios era capabil să provoace boala.

R: Trebuie procedat invers ca să validezi că el este responsabilul.

AH-C: Să poți spune că el este responsabilul, că îl privești la microscopul electronic, etc. Deci efectiv specialiștii spun că aceasta nu s-a făcut nici până acum, că suntem în așteptare. Suntem în așteptare în fața unui hău căscat într-o istorie științifică. Ca să poți trasa istoria naturală a lui Covid-19 sau a lui SARS-Cov2 ai nevoie de acest element lipsă. O lipsă gravă! Rămânând în scenariul poveștii despre caz pe care am trăit-o, ni s-a spus: „Da, da, PCR pozitiv pentru că sunteți asimptomatic." Toată povestea cu „asimptomaticul" a făcut să curgă multă cerneală și apoi deodată, avem în sfârșit răspunsul la această întrebare...

R: Pe undeva, povestea asta declanșează frica în oameni. Pentru că îți spui că îi poți infecta pe apropiații tăi fără să știi că ești bolnav.

AH-C: Evident. Când sunteți pe stradă cu masca etc, fiecare gândește că e un potențial contaminant.

R: Și că celălalt este și el un contaminant.

AH-C: Exact, că poate contamina pentru că este asimptomatic. E un articol foarte frumos în revista „Nature" despre 10 milioane de indivizi, în ocurență chinezi din Wuhan, care explică faptul că asimptomaticii nu sunt purtători de virus. Deci, tot ce trăim noi acum în termeni de traumatism, - sau cine știe, dacă mi s-ar explica că chinezii sunt așa de diferiți etnic, încât atunci când sunt asimptomatici ei nu sunt contagioși, însă noi da, ceea ce ar fi foarte curios de altfel, însă vedeți până unde împing onestitatea intelectuală, încerc mereu să găsesc ipoteze - în fine, din partea mea, trebuie să recunoaștem că povestea asta cu asimptomaticii nu ține. E simplu. Dacă sunt PCR pozitiv trebuie să am un anumit număr de particule virale în salivă ca să fiu contagios și logic, dacă organismul meu are multe particule, reacționează într-un fel sau altul și deci am câteva simptome. Poate fi puțină febră, o mare oboseală, semne dermatologice, cortegiul de semne de covid-19 pe care le cunoașteți și care pot fi foarte, foarte diverse.

R: Mai e o chestiune, evocată mai ales de către profesorul Didier Raoult, chestiunea apelor uzate. S-au făcut multe studii despre apele uzate pentru a vedea situația epidemiei la un moment dat într-o zonă. Mi-ați explicat că e foarte interesant deoarece oferă o imagine mult mai precoce decât testele RT-PCR masive, de exemplu.

AH-C: Vă atrag atenția asupra faptului că în 11 noiembrie 2020, Curtea Portugaliei, suntem totuși în Europa, a invalidat metoda RT-PCR ca metodă de diagnostic. Mai e și articolul din „Nature" despre faimoșii asimptomatici. Acestea ar trebui să ducă la invalidarea de facto a testului RT-PCR. Dacă nu, după aceea să se facă secvențierea. Din fericire există un nou test care se folosește, EasyCov-2, cu salivă. Nu am acțiuni la EasyCov-2, dar în orice caz, pentru că l-au dezvoltat de la bun început, colorimetria era foarte sensibilă, era un test foarte drăguț și n-am înțeles niciodată de ce nu a fost folosit. Nu era costisitor, ușor de folosit, pe bază de salivă, deci o mulțime de avantaje și mult mai puține necazuri.

În legătură cu apele uzate, Franța a făcut un lucru extraordinar: a instalat două observatoare pentru a colecta efectiv apele uzate ca să vadă concentrația virală. S-a dovedit a fi un instrument remarcabil. Avem de ce să strigăm „cucurigu!", am făcut o descoperire importantă care ne permitea chiar să anticipăm momentul în care se declanșau simptomele la oameni. E foarte interesant, pentru că dacă am pune asta la ieșirea fiecărui [membru] EHPAD, am avea instrumentele necesare să anticipăm, să vedem, fără să-i agasăm pe oameni.

Ce înseamnă „apele uzate"? Este important ca oamenii să înțeleagă. Înseamnă că, mă iertați, „faceți pipi cu ARN de SARS-Cov-2!" Îmi pare rău, dar așa e! Și aceasta ridică o nouă întrebare: ce se va întâmpla după vaccin până la urmă? Deci acești ARN sunt suficient de stabili pentru a putea fi găsiți apoi în apele uzate, și dau un marcher înainte să fiți bolnav, înainte să aveți simptome, chiar de la începutul infectării. De aceea este un marcher extraordinar care în termeni de sănătate publică trebuie să fie stabilit, validat pe scară largă, să se țină cont de el și să definească o politică sanitară reală. Nu o urgență, ci o politică.

R: Orice am crede despre această „urgență sanitară", un lucru e sigur: vaccinul este în Franța din 27 decembrie. Unor persoane le-a fost deja administrat vaccinul Pfizer. Urmează să sosească Moderna și AstraZeneca.

AH-C: Vă opresc. Ați văzut când au început injecțiile?

R: Da, am văzut. Era ziua mea de naștere.

AH-C: În ce zi era?

R: Pe 27 decembrie.

AH-C: Da, dar în ce zi a săptămânii?

R: Duminică.

AH-C: Nu e banal, nu?

R: E original. Ca să profite Moriset de Duminică.

AH-C: E totuși surprinzător. M-a surprins această dată de Duminică. Eu sărbătoream Sfânta Familie, dumneavoastră vă sărbătoreați ziua de naștere. Deci n-a fost aleasă cea mai frumoasă dată, cea de 27 decembrie. Pe mine m-a intrigat pentru că în Israel e la fel, sunt șocați, pentru că vaccinează în ziua de Sabat. E ceva eminamente lipsit de respect față de legea de bioetică, vedem că e ceva ce nu respectă omul așa cum este.

R: Urgența primează!

AH-C: Urgența primează, cum spuneți. Trebuia început Duminică, pe 27, și nu Luni, pe 28.

R: Ar fi fost teribil! Ați contribuit la vulgarizarea termenului de „terapie genică" pentru a evoca aceste vaccinuri. La fel a făcut și profesorul Christian Perronne. Îmi puteți explica de ce preferați acest termen?

AH-C: Nu prefer acest termen. Constat că termenul „vaccin" nu este adaptat la ceea ce facem.

R: Precizez că o să ne concentrăm pe vaccinul Pfizer. E important ca toată lumea să înțeleagă că nu vorbim despre toate vaccinurile, ci doar de Pfizer.

AH-C: Există un aspect care e valabil pentru toate vaccinurile: principiul însuși. Dincolo de indicația care există de a vaccina oamenii, dacă ținem cont de curbele de mortalitate pe care vi le-am arătat și de faptul că după ce a trecut vârful epidemic nu se mai întâmplă nimic, avem într-adevăr o problemă îngrijorătoare cu aceste vaccinuri anti-coronavirus. Cu siguranță, vaccinurile vă fac să produceți anticorpi, dar anticorpii aceștia erau interferențele virale despre care v-am vorbit puțin simplificând lucrurile în iulie. Acești anticorpi pot fi niște anticorpi drăguți care neutralizează, sau niște anticorpi răi care vor facilita intrarea virusului. De aceea, după prima doză observăm o creștere a numărului de cazuri de coronavirus, așa cum am văzut în diferite țări. Tocmai am văzut în Israel 4.500 de cazuri de coronavirus după injectarea primei doze. Astfel încât Academia de medicină s-a alertat în privința acestei situații...

R: Asupra posibilității de a prelungi timpul între cele două doze, mi se pare. În comunicatul de presă titlul este „Lărgirea intervalului între cele două doze de vaccin împotriva covid-19".

AH-C: Da, dar când vă uitați la fraza comunicatului și la detaliile din interiorul articolului, ei explică puțin de ce anume se tem. Și se exprimă la un timp verbal francez pe care eu nu îndrăznesc niciodată să-l folosesc, anume viitorul. Eu știu că Academia de medicină nu face nimic la întâmplare, au pus bine în evidență importanța vitaminei D în timpul crizei, a epidemiei, deci își îndeplinesc bine rolul de lansatori de alertă, dacă pot spune așa, și folosesc viitorul ca să spună că...

R: „Pe plan colectiv, obținerea unei acoperiri vaccinale extinse, însă, fragilizată de un nivel slab de imunitate,...

AHC: Un nivel slab de imunitate.

R: ...va constitui un teren favorabil pentru a selecționa apariția unuia sau mai multor variante (de virus) care vor scăpa imunității induse prin vaccin."

AHC: Este destul de clar pentru noi, în jargonul nostru. Înseamnă că politica guvernului de a decide să injecteze masiv prima doză (de vaccin) fără să știe din punct de vedere logistic când urmează să adminstreze a doua doză și de asemenea fără să asigure o monitorizare alertând persoanele care sunt într-un context de imunitate scăzută, riscă efectiv nu doar să le pună în pericol din moment ce spun clar că...

R: Spun că „trebuie neapărat să se prescrie întărirea măsurilor de protecție pentru acești subiecți și că trebuie să se evite creșterea prea mare a intervalului dintre cele două injecții pentru cei cu vârsta peste 50 de ani".

AHC: Iată că, efectiv, această imunitate slabă pe care o vor avea îi face în mod particular vulnerabili la infecție. De ce? Pentru că există acest fenomen de ADE (amplificare dependentă de anticorpi) completat de ERD - bolile respiratorii amplificate. Aceasta înseamnă că se știe faptul că în momentul în care vaccinăm împotriva coronavirusului există riscul de a agrava boala. Este un lucru asupra căruia oamenii de știință au atras puternic atenția, arătând că este nevoie de un consimțământ informat specific pentru vaccinul anticoronavirus. Adică, nu este problema vaccinului, problema este din momentul în care vom vaccina împotriva coronavirusului. Acesta este un aspect important care depășește Pfizer. Revenind la Pfizer și la ceea ce ei numesc vaccin ARNm. Nu se numea așa, nu i se spunea vaccin ARN, ci terapie genică pe bază de ARN. Lucrez de 12 ani în acest domeniu, pot să spun că sunt o îndrăgostită de ARN, o adeptă convinsă a puterii ARN-ului de a face enorm de multe lucruri, până în punctul în care am fost editor asociat la o revistă științifică numită Current Gene Therapy (Terapia genică actuală) dedicată ARN-ului. Deci, dacă e cineva cu adevărat interesat să trateze prin ARN, aceea sunt eu.

R: Și mai ales sunteți cineva care nu este refractar la folosirea ARN-ului.

AHC: Nu! Altfel, aș face altceva, nu-i așa?

R: Bineînțeles. Este important pentru că nu este o chestiune dogmatică.

AHC: Bineînțeles. Nici despre vaccinuri, nici despre ARN. Din contră, sunt extrem de nefericită pentru ceea ce se întâmplă tocmai pentru că efectiv cunosc toată această literatură și potențialul ARN-ului, iar pe de alta, administrarea lui la indivizii sănătoși mi se pare o nebunie! Cu adevărat, cred că este de neconceput ținând cont de versatilitatea acestei molecule de ARN, de capacitatea ei de a interacționa cu o multitudine de molecule, să fie tăiată în fragmente care la rândul lor pot să facă tot felul de lucruri, etc. A utiliza această moleculă la indivizi sănătoși, din punctul meu de vedere, este nebunie curată. De altfel, iată, am progresat în ce privește tratamentele pe bază pe VEGF (vascular endothelial growth factor) în ARN, dar nu am reușit. Nu încă. Deci, vedeți? Dacă nu reușim, încă, nici măcar la bolnavi, atunci a-l implementa la persoane sănătoase este nebunie. Nu este o nebunie absolută, ci este o nebunie în circumstanțele actuale de zeci de ani de dezvoltare, de cunoștințe care se acumulează.

R: Din nefericire sau din fericire, ceea ce afirmați este teama de a vedea producându-se efectele secundare, dar pe termen lung.

AHC: Da.

R: Pentru că marea problemă astăzi este că se vorbește despre efecte secundare care vor apărea după câteva ore, zile sau câteva săptămâni după injectare, dar putem să ne gândim de asemenea că ar putea avea consecințe mai târziu, cum s-a mai întâmplat. Putem crede că poate avea consecințe mai târziu.

AHC: Da, da. În orice caz, pentru a reveni asupra termenului de terapie genică, acesta nu mi se pare exact. De ce? Este termenul pe care l-am folosit pentru că nu găseam altul, pentru că e cuvântul pe care-l folosim noi. Însă, terapia genică se adresează bolnavilor.

R: Absolut.

AHC: Asta este nuanța. Deci, nu este o terapie genică, nu este nici un vaccin pentru că nu răspunde nici unei categorii de definiție a vaccinului pe care o cunoaștem până în prezent. Este o informație genetică. Dacă într-adevăr se va folosi termenul „vaccin" pentru a nu-i deruta pe oameni, atunci să se spună vaccin genic experimental. Este foarte important să se păstreze cuvântul „genic", pentru că altfel suntem în situația în care inducem persoana în eroare. Scopul fiind acela de a vă injecta o informație genetică în corp. Acest lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea! Așa cum știți am făcut roșii OGM. Unei roșii OGM îi injectez o informație genetică, deci vă voi injecta o informație genetică. Nu este a dumneavoastră, nu este umană, aparține unui virus. Vă cer, deci, să produceți o proteină a unui virus! Suntem într-un experiment total din moment ce nu cunoaștem toate efectele secundare care pot să apară pe termen scurt, mediu și lung al unui astfel de experiment.

R: Tocmai pe acest plan, ar trebui să existe ceva care să ne dea siguranță în toate situațiile: farmacovigilența.

AHC: Famacovigilența pe care Franța a pus-o în aplicare?

R: Teoretic. În mod normal, sunt repertorizate toate efectele secundare după vaccinare ca și pe cele în urma administrării oricărui medicament, mi se pare.

AHC: Da. Ei bine, această farmacovigilență este într-adevăr problematică. În Franța ea a fost concepută ca să raporteze doar cazurile care nu au fost listate dinainte printre efectele secundare care ar fi putut să apară, evenimentele adverse care ar fi putut să apară, din protocolul Pfizer..

R: Pentru precizie, dacă îmi permiteți, voi cita fraza de pe situl ANSM despre farmacovigilență : „Anchetă de farmacovigilență și comitet de monitorizare", la paragraful - „Obiective și metodologie", prima frază este „Obiectivul monitorizării în farmacovigilență este acela de a detecta efectele indezirabile noi și/sau grave neidentificate în testele clinice."

AHC: Iată! Deci, e definitiv. Sper că au pus rapid la punct o dimensiune despre farmacocinetică ce nu era studiată, farmacodinamică, despre efectele genotoxice (toxice asupra genomului dvs., asupra ADN-ului), pentru că toate aceste aspecte nu fuseseră evaluate în protocol. Dar în mare suntem de acord că dintr-o dată au restrâns câmpul (de investigație). Ar putea, într-adevăr, să declare sus și tare în fața populației franceze că „farmacovigilența noastră nu a detectat nimic"! Sigur că nu a detectat nimic din moment ce nu i-a detectat pe cei 2,7% care sunt incapabili să lucreze și să-și desfășoare activitatea zilnică. Iar 2,7% sunt, totuși, mulți.

R: Asta este ceea ce s-a raportat în testele Pfizer.

AHC: CDC-ul a raportat despre vaccinul Pfizer. 2,7%, adică mult mai mult decât un risc în caz de Covid de a ajunge incapabili să-și desfășoare activitatea cotidiană normală, incapabili să lucreze. La o populație, la o națiune care deja nu stă bine în ceea ce privește capacitatea de producție, de muncă, a asuma un astfel de risc este incredibil! Dar în mod evident despre asta nu veți auzi vorbindu-se în Franța. Doar vești bune, din moment ce sunt deja repertoriate!

R: Există un mic detaliu care merge în sensul a tot ce am explicat. L-am primit acum câteva săptămâni pe Maestrul Di Visio, avocatul lui Didier Raoult care ne explica faptul că a depus o plângere pentru că el considera că a administra vaccinurile persoanelor în vârstă de peste 75 de ani înseamnă a-i considera cobai. Împărtășiți acest punct de vedere?

AHC: Dar găsim acest lucru chiar în rapoartele Adunării Naționale care exprimă foarte clar că eficacitatea vaccinului Pfizer nu a fost evaluată la populația în vârstă de peste 75 de ani. Deci, plecând de aici, orice vaccin administrat unui subiect de peste 75 de ani intră, efectiv, în categoria cobai din moment ce nu se știe care ar putea fi eficacitatea. Colegii vor putea să strige spunând: „ne imaginăm că..", „putem deduce că...", dar imaginația și estimările mi se par problematice, mai ales la companiile (farmaceutice) care nu sunt ușă de biserică. Când ai fost condamnat la o amendă de 2,3 miliarde de dolari pe motiv că ai comunicări de marketing frauduloase la 13 medicamente, putem în mod rezonabil să spunem că dacă ei nu au testat eficacitatea vaccinurilor la cei de peste 75 de ani, noi ar trebui să fim foarte prudenți. Dar independent de situația celor de peste 75 de ani, așa cum v-am explicat, din moment ce experimentul este în curs de desfășurare, oricum și ceilalți sunt cobai. În orice caz, sunt cobai cu câteva date în cifre în plus.

R: Cu mai multă vizibilitate.

AHC: O vizibilitate moderată din moment ce 95% produc anticorpi, însă, fără să știm dacă sunt anticorpi facilitanți sau neutralizanți. Deci, fără să știm dacă vă veți crește șansele de a face o formă agravată a bolii, o formă severă.

R: Alexandra Henrion Caude ajungem la sfârșitul acestei emisiuni. Aveți sentimentul...

AHC: Deja?

R: Da. Au trecut mai mult de 50 de minute.

AHC: Cred că voi reveni, atunci, pentru că nu am spus tot ce voiam să spun.

R: Aveți sentimentul că luptați singură? Asta readuce în discuție puțin începutul emisiunii când spuneați că aveați un comitet științific numeros în jurul dumneavoastră. Cum vă explicați că în continuare oamenii de știință nu „coboară în arenă".

AHC: Trebuie, totuși, curaj pentru a face asta. Sunt toți acolo, suntem toți, mai mult de 30.000 de medici. Nu e puțin, totuși. Suntem 100 000 de cetățeni. Este vertiginos. Niciodată nu am adunat (atât de mulți). Suntem la nivel internațional cu declarația de la Great Barrington în număr de mai multe zeci de mii, ceea ce, în plan științific, din câte știu, niciodată nu a mai existat o concentrare atât de mare de persoane. În schimb cei care deschid gura sunt puțini. De ce? Din cauza cenzurii. Video-urile mele de pe Youtube în două ore și jumătate au fost cenzurate, contul meu de facebook a fost închis, o postare a mea de pe linkedin a fost ștearsă. Deci, vedem că nu doar Trump este cenzurat, există și un cuvânt științific care este cenzurat. Acesta este un prim aspect. Al doilea este că există și o dimensiune a curajului. Efectiv trebuie să accepți să o încasezi din plin, iar pe mine nu mă deranjează. De ce?

R: Mie îmi place asta.

AHC: Nu mă laud și nu provoc, dar am șansa, și poate nu este cazul tuturor colegilor mei oameni de știință, ca 100% din articolele mele științifice să fie citate în mod regulat. Deci, toate lucrările mele au servit la ceva și nu trece o zi fără ca una dintre ele să fie citată. În fiecare zi. Înseamnă că este reală contribuția mea științifică. Și nimeni nu poate avea un cuvânt de spus pentru faptul că am sau nu am părul așa, sau despre faptul că am o credință. Mi se pare de necrezut că unii colegi au îndrăznit să se lege de credința mea, pentru că mi se pare că e ceva personal. Dacă aveam nevoie să fac o un „comming out" despre subiect nu aveam nevoie de vechii mei colegi. Vedeți, există o discreditare adusă cuvântului cu adevărat scandaloasă. Eu nu-i critic. În primul rând am multă dragoste și afecțiune față de ei cu adevărat și mi-o păstrez. Cred că putem să nu fim de acord, dar să nu fii capabil să dezbați, să nu accepți confruntarea înseamnă deja fugă, înseamnă, deja, că te simți slab. Celălalt aspect este că ni se pun etichete: acel cuvânt pe care refuz să-l pronunț, poate fi antivaccinist sau altceva. Dar vi se pune o etichetă pentru a vă neutraliza. Nu este o modalitate (corectă) de a proceda, pentru că la nivel științific lucrările mele servesc și vor continua să servească, sper, mulți ani. Trag un semnal de alarmă în problema legii bioetice care este foarte, foarte, foarte gravă pentru că senatorii, parlamentarii nu sunt informați, au aceeași narativă și trebuie în mod imperativ să se informeze. Am avut șansa să fiu audiată de Comisia pentru probleme sociale din Senat și efectiv descopereau o mulțime de lucruri. Pentru că nu vorbește nimeni, nu spune nimeni, de exemplu, despre această mare descoperire, că un studiu arată că în timp ce respirați după ce ați fost vaccinat împotriva gripei, eliminați de 6 ori mai multe particule virale prin respirație. Deci, pe cei care spun că se vaccinează pentru a proteja populația îi avertizez asupra comunicatului de presă al Academiei de Medicină care spune clar că există riscul de a provoca emergența de noi variante. Și nu asta s-a văzut în Africa de Sud în Anglia și în cele din urmă în toate țările care vaccinează? De fiecare dată se vorbește despre o variantă nouă, în același timp. Spune Academia de Medicină.

R: Ne punem întrebarea, în orice caz.

AHC: Pun această întrebare. Iar al doilea aspect este acest studiu cu aceste particule (virale), în cazul gripei e adevărat, dar mecanismele virale sunt adesea comparabile. Deci, iată! Am văzut o criză, am văzut o negare a instituțiilor și realizărilor lor. Senatul a avut totul scris în raportul lor H1N1, era analizat și decorticat totul în această problemă a vaccinurilor, a politicilor de laborator, etc. Nu înțeleg de ce nu s-a ținut cont. Există un refuz al expertizei: Dl. Didier Raoult de la IHU Marsilia și toți colegii mei oameni de știință care nu sunt ascultați, a fost un refuz îngrijirilor, iar asta e foarte grav! Pentru că există un tratament posibil pentru Covid-19. Există chiar mai multe. Înainte vorbeam numai despre Hidroxiclorochină. De fapt, există duo-ul macrolidă - zinc, adică antibioticul Zithromax + zinc, cu sau fără Hidroxiclorochină (duo sau trio). Există Ivermectina și multe alte soluții care sunt mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. Ce este Ivermectina? Este un antiparazitar. După o singură doză terminați afacerea. În orice caz, e foarte interesant. Iată, deci, că soluții de tratament există și sunt molecule pe care le cunoaștem de multă vreme. Este și Clofoctolul care era sub formă de supozitoare când era administrat chiar și copiilor și care a fost retras de pe piață, cu toate că Institutul Pasteur spune că era extraordinar. Să ne întrebăm de ce nu este folosit? Iată, deci, că soluții există. Vaccinarea, o repet, prezintă anumite probleme. ARN-ul poate deveni ADN, iar ADN-ul poate să se integreze în genom. De unde știu că Pfizer știe că există acest risc? Pentru că au tratat pacienții cu HIV separat. Ce au pacienții cu HIV? Îmi veți spune că sunt imunodeprimați. Da. Și sunt purtători ai unui retrovirus care conține transcriptaza inversă, iar aceasta este capabilă să transforme ARN în ADN și există, astfel, un risc de integrare.

R: Ni se explică faptul că e imposibilă această inversare.

AHC: Ni se explică și am fost stupefiată că foști colegi de la Institutul Imagine Necker au o imagine îngustă și răspund în același interviu din Franceinfo spunând că nu este posibil, dar vorbesc totuși de pacienți HIV, deci știu că unele persoane pot avea virus.

Ceea ce poate nu știu este că putem avea virusuri care nu sunt HIV, virusuri tăcute, spumavirusuri (spumaretrovirusuri) care pot furniza transcriptaza inversă. De unde să știu eu dacă aveți sau nu spumavirus? Nu știu pentru că este silențios, nu provoacă simptome. Deci, nu știm. În mod evident trebuie să spunem că nu știm. Iar dacă, într-adevăr, nu există nici un risc de transmitere la descendenți, atunci de ce există pagini și pagini întregi în protocolul Pfizer dedicate faptului că este foarte important să fi sub anticoncepționale sau să ai raporturi (sexuale) protejate sau chiar să faci vasectomie - în cazul bărbaților? Cu alte cuvinte, exprimă foarte clar în protocolul lor că nu trebuie să existe riscul de sarcină, indiferent că e vorba de femeie sau bărbat. Nu este un lucru banal. Cum să explicăm aceasta dacă nu prin faptul că există riscul transmiterii la generația următoare?

R: Într-adevăr, Alexandra Henrion-Caude cred că ne vom revedea pentru că mai există multe lucruri de spus.

AHC: Da.

R: Vă mulțumesc! Profit de ocazie pentru a informa telespectatorii că ați înființat un canal Youtube care funcționează pentru moment, cred că se numește Alexandra Henrion-Caude și un cont Twitter pe care îl găsim rapid căutând Henrion Caude. Deci, dacă doriți să urmăriți...

AHC: @CaudeHenrion cu C mare și H mare.

R: Perfect! Ei bine, știți totul. E momentul să ne luăm rămas bun, Alexandra Henrion-Caude, până data viitoare. Vă propun tuturor să nu uitați să împărtășiți și altora, să comentați acest video dacă doriți. Voi încerca să răspund. Vă dau întânire săptămâna viitoare. Pe curând!

AHC: La revedere, Elise!