Elitele de la Davos: Cum se îndreaptă, "o lume fragmentată" spre cel de-al treilea Război Mondial!

La întâlnirile Forumului Economic Mondial din această săptămână, Klaus Schwab, maestrul gânditor - care și-a jucat rolul de personaj negativ al lui James Bond - a repetat imperativul categoric că avem nevoie de „cooperare într-o lume fragmentată".

Deși diagnosticul său privind „cea mai critică fragmentare" în care lumea este acum împotmolită este, așa cum s-ar putea aștepta, sumbru, Herr Schwab susține că „spiritul de la Davos este pozitiv" și că, în cele din urmă, toți putem trăi fericiți într-o „economie verde și durabilă". Ceea ce Davos a reușit să facă în această săptămână este inundarea opiniei publice cu noi mantre.

Există „noul sistem" care, având în vedere eșecul lamentant al mult lăudatei Mari Resetări, acum arată ca o actualizare timpurie a sistemului de operare curent care a fost zdruncinat. Davos are nevoie de hardware nou, noi abilități de programare, chiar și de un nou virus. Cu toate acestea, pentru moment, tot ceea ce este disponibil este o criză multiplă sau, în limbajul Davos, un „set de riscuri globale legate împreună și ale căror efecte se înrăutățesc".

Mai clar: o furtună perfectă

Oamenii enervanți și insuportabili ai insulei Divide et Impera din nordul Europei tocmai au descoperit că „geopolitica", vai, nu a intrat niciodată în tunelul "sfârșitului istoriei": Spre surprinderea lor, acum se concentrează - din nou - asupra Heartland-ului, așa cum a fost în cea mai mare parte a istoriei. Ei se plâng de o geopolitică amenințătoare, care este un cod pentru a desemna Rusia și China și pe deasupra și Iranul. Dar cireașa de pe tortul alpin este aroganța/prostia care dezvăluie jocul: orașul Londra și vasalii săi sunt livizi pentru că „lumea creată de Davos" se prăbușește rapid. Davos nu a „creat" o lume în afara propriei sale șarade.

Davos nu a înțeles niciodată, deoarece aceste „elite" sunt întotdeauna ocupate lăudând Imperiul haosului și „aventurile" sale criminale în Sud. Nu numai că Davos nu a fost capabil să prevadă toate crizele economice majore recente, dar mai ales actuala „furtună perfectă" legată de dezindustrializarea Occidentului colectiv generat de neoliberalism. Și, desigur, Davos nu are nicio idee despre resetarea reală care ne îndreaptă spre o lume multipolară. Liderii de opinie autoproclamați sunt ocupați cu „redescoperirea" Muntelui Magic al lui Thomas Mann din Davos - „pe fondul unei boli mortale și al unui război mondial iminent" - cu aproape un secol în urmă.

Ei bine, în zilele noastre, „boala" - complet biologică - nu este chiar mortală în sine. Iar „iminentul război mondial" este, de fapt, încurajat în mod activ de o cabală de neoconservatori și de Straussieni americani neoliberali: un stat profund neales, iresponsabil, bipartizan și care nici măcar nu este supus ideologiei. Criminalul de război Henry Kissinger încă nu are succes. Comisia de la Davos privind demonizarea a fost plină de prostii, dar ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, a adus cel puțin o doză de realitate.

Vicepremierul chinez Liu He, cu vasta sa cunoaștere în domeniile finanțelor, științei și tehnologiei, a fost cel puțin foarte util în definirea celor cinci linii directoare generale ale Beijingului pentru viitorul apropiat - dincolo de sinofobia imperială obișnuită. China se va concentra pe extinderea cererii interne, menținerea lanțurilor industriale și de aprovizionare „fluide", „dezvoltarea sănătoasă a sectorului privat", aprofundarea reformei întreprinderilor de stat și a cercetării, atrăgând investiții din străinătate.

Rezistența rusă, precipitarea americană

Emmanuel Todd nu a fost la Davos. Dar antropologul, istoricul, demograful și analistul geopolitic francez a fost cel care a ajuns să zburlească toate firele de păr ale Occidentului colectiv în ultimele zile cu un obiect antropologic fascinant: un interviu bazat pe realitate. Todd a vorbit cu le Figaro - ziarul favorit al establishmentului și al burgheziei superioare franceze. Interviul a fost publicat vinerea trecută, la pagina 22, între tiradele proverbiale rusofobe și cu o mențiune extrem de scurtă în partea de jos a primei pagini. Oamenii au trebuit să muncească din greu pentru a o găsi.

Todd a glumit că are reputația absurdă de „rebel distrugător" în Franța, în timp ce în Japonia este respectat, prezentat în mass-media, iar cărțile sale sunt publicate cu mare succes, inclusiv cea mai recentă (peste 100.000 de exemplare vândute) intitulată: „Al treilea Război Mondial a început deja". Este semnificativ faptul că acest best-seller japonez nu există în limba franceză, deoarece întreaga industrie editorială pariziană urmează doar linia UE / NATO asupra Ucrainei. Faptul că Todd are dreptate în mai multe puncte este un mic miracol în peisajul intelectual european actual, de o miopie abisală (există și alți analiști, în special în Italia și Germania, dar au mult mai puțină greutate decât Todd). Acesta este cel mai mare succes al lui Todd.

Un nou război mondial este în curs de desfășurare: Trecând „de la un război teritorial limitat la o confruntare economică globală, între Occidentul colectiv pe de o parte și Rusia legată de China pe de altă parte, acest război a devenit un război mondial". Potrivit lui Todd, Kremlinul a făcut o greșeală calculând că o societate ucraineană descompusă se va prăbuși imediat. Desigur, nu explică în detaliu modul în care Ucraina a fost supermilitarizată de alianța militară NATO.

Todd are dreptate atunci când subliniază că Germania și Franța au devenit parteneri NATO minori și nu știau ce se întâmplă în Ucraina din punct de vedere militar: „Nu știau că americanii, britanicii și polonezii vor permite Ucrainei să poarte un război prelungit. Axa fundamentală a NATO este acum Washington-Londra-Varșovia-Kiev". Principala revelație a lui Todd este mortală: „Rezistența economiei rusești conduce sistemul imperial american la un pas de dispariție. Nimeni nu a anticipat că economia rusă va face față 'puterii economice' a NATO".

Ca urmare, „controlul monetar și financiar american asupra lumii se poate prăbuși și, odată cu acestea, posibilitatea ca SUA să-și finanțeze deficitul comercial uriaș". Și de aceea „suntem într-un război fără sfârșit, într-o confruntare a cărei concluzie este prăbușirea unuia sau a celuilalt". În ceea ce privește China, Todd ar putea arăta ca o versiune mai combatantă a lui Liu He la Davos: „aceasta este dilema fundamentală a economiei americane: nu poate concura cu China fără a importa o forță de muncă calificată chineză". În ceea ce privește economia rusă, „acceptă regulile pieței, dar cu un rol important pentru stat și își păstrează flexibilitatea de a instrui ingineri care permit adaptări industriale și militare".

Iar acest lucru ne aduce, încă o dată, la globalizare, într-un mod în care mesele rotunde de la Davos nu au fost în măsură să înțeleagă: „Ne-am mutat activitatea industrială până acum, încât nu știm dacă producția noastră de război poate fi susținută". Într-o interpretare mai erudită a acestui sofism al „ciocnirii civilizațiilor", Todd este interesat de soft power și ajunge la o concluzie surprinzătoare: „Pe 75% din planetă, organizarea paternității a fost patriliniară și de aceea putem identifica o înțelegere puternică a poziției Rusiei. Pentru colectivul non-occidental, Rusia afirmă un conservatorism moral liniștitor".

„Ceea ce a reușit Moscova să facă este să se repoziționeze ca arhetip al unei mari puteri, nu numai anti-colonialist, ci și patrilinial și conservator în ceea ce privește moravurile tradiționale", a adăugat el. Pe baza tuturor celor de mai sus, Todd încalcă mitul vândut de „elitele" UE/NATO - inclusiv Davos - că Rusia este „izolată" prin evidențierea modului în care voturile ONU și sentimentul general din sudul global caracterizează războiul, „descris de mass-media ca un conflict al valorilor politice, de fapt, la un nivel mai profund, ca un conflict de valori antropologice".

Între lumină și întuneric

Este posibil ca Rusia - alături de Quad-ul real, așa cum l-am definit eu (cu China, India și Iran) - să depășească provocările antropologice? Adevăratul Quad are tot ce-i trebuie pentru a înflori într-o nouă casă interculturală a speranței într-o „lume fragmentată". Se amestecă China confucianistă (nu dualistă, fără divinitate transcendentă, dar cu Tao care curge prin toate) cu Rusia (creștin ortodoxă, venerând pe divina Sophia); India politeistă (cu roata renașterii, legea karmei); și Iranul șiit (Islamul precedat de zoroastrianism, eterna bătălie cosmică dintre Lumină și Întuneric). Această unitate în diversitate este cu siguranță mai atractivă și mai edificatoare decât axa războiului etern. Va învăța lumea din asta? Sau, pentru a-l cita pe Hegel - „ceea ce învățăm din istorie este că nimeni nu învață din istorie" - suntem iremediabil condamnați la moarte?

sursă: lesakerfrancophone.fr