Economia Chinei, într-o scădere istorică. Ce înseamnă deflația de pe piața asiatică pentru economia europeană

În timp ce Uniunea Europeană, SUA și multe alte state de pe glob fac eforturi să oprească evoluția ratei inflației, economia Chinei se confruntă cu o situație opusă, și anume fenomenul de deflație.

Prețurile de consum au fost în cădere pentru prima dată după mai bine de doi ani, cheltuielile a scăzut drastic atât în rândul populației, cât și în mediul de afaceri, iar în acest context, a doua economie a lumii se chinuie să aducă nivelul cererii la valori mai bune. Pe piețele americane și europene, riscurile au început imediat să fie speculate de economiști și să se resimtă pe piață.

Piețele bursiere au înregistrat scăderi și discuțiile dintre liderii americani și chinezi pe subiectul comerțului de mărfuri au devenit mai tensionate. Prețurile mai mici din prezent pentru mărfurile chinezești nu vor fi un prilej de bucurie pe termen lung, susțin economiștii străini, deoarece pot duce la amplificări ale inflației în statele blocului comunitar.

Deși majoritatea economiilor au raportat creșteri ale consumului după pandemie, cererea ridicată pentru produse și servicii cuplate cu rezervele limitate, alături de criza energetică și războiul din Ucraina au determinat o creștere a prețurilor, însă acest fenomen nu a avut loc și în China.

George Magnus, consultant asociat pentru Oxford China Centre a declarat pentru BBC că deflația se referă la o scădere susținută a prețurilor, în aceeași măsură în care inflația comportă o creștere în acest sens. Expertul a declarat că circuitul ridicat de știri legate de China din ultima perioadă este direct legat de lansarea raportului Consumer Price Index din partea Biroului de Statistică al Chinei în iulie, care a dovedit o scădere a indicilor economici, pe fondul faptului că în aceeași perioadă a anului trecut prețurile pentru mai multe mărfuri (mai ales tarifele pentru carnea de porc en-gros, au înregistrat creșteri, iar în anul acesta au rămas intacte sau au scăzut.

Financial Times a sesizat faptul că autoritățile chineze au exercitat o presupusă presiune asupra unor economiști locali de renume pentru a evita discutarea tendințelor negative din economie, inclusiv fenomenul de deflație.

Indicele prețurilor la consum, principala măsură a inflației, a scăzut cu 0,3% în iulie, a anunțat Biroul Național de Statistică al Chinei (NBS), după ce a stagnat în iunie. Un sondaj printre analiști anticipase o scădere anuală de 0,4% arată date publicate de cotidianul britanic The Guardian.

Conform analizei britanicilor, datele din iulie au fost prima lectură a inflației negative a Chinei de la începutul anului 2021, când indicele prețurilor scăzuse pe fondul pandemiei de Covid-19 care a afectat cererea și prețurile la carne de porc. Mai mult, date separate publicate săptămâna această au indicat faptul că importurile și exporturile țării au scăzut mai abrupt decât se anticipase în luna precedentă, în contextul scăderii cererii globale pentru produsele chineze.

De asemenea, costul autovehiculelor a înregistrat scăderi, după ce Tesla a declanșat un război al comercial pe piața chineză prin scăderea prețurilor la automobilele electrice. Scăderea prețurilor la alimente a adus în jos și costul vieții. Rata inflației de bază a Chinei, care exclude costurile alimentelor și energiei, a crescut la +0,8% în ritm anual, față de +0,4% în luna iunie a anului 2023, arată sursa citată.

În consecință fabricile țării încasează deja mai puțin pentru bunurile lor, deoarece reacționează la slăbirea cererii după ce prețurile mărfurilor au scăzut. Inflația la prețurile producătorilor din China, care urmărește prețurile la poarta fabricii, a fost de -4,4% în iulie, după o scădere anuală de 5,4% în iunie.

Se preconizează că alunecarea economiei chineze în deflație va conduce la mai multe apeluri pentru stimuli din partea guvernului chinez, în timp ce Beijingul încearcă, de asemenea, să abordeze activitatea comercială în scădere și încetinirea sectorului imobiliar din China.

Conform Bloomberg, ar putea exista unele beneficii ale deflației chineze pentru țările dezvoltate, cel puțin pe termen scurt.

1. Reduceri ale prețurilor pe termen scurt pe piețele vestice. Pe măsură ce producătorii chinezi reduc prețurile pentru a scăpa de excesul de ofertă, acest lucru ar putea avea un efect în lanț către locuri precum SUA și Europa, oferind o anumită ajutor centralilor bancare de acolo în timp ce încearcă să controleze inflația ridicată. Există totuși anumite limite:

Ambele regiuni au devenit mai protecționiste în ultimii ani și au încercat să-și limiteze dependența de China. În plus, susține Jill Elaine Disis, Asia Editor pentru CNN Business și contributor Bloomberg, bunurile fabricate în China reprezintă o pondere relativ mică în cheltuielile consumatorilor din țările dezvoltate. De exemplu, coșul CPI (indicele prețurilor de consum) din SUA este dominat de locuințe, hrană, energie și îngrijire medicală, care au relativ puțin de-a face cu importurile din China. Piețele emergente ar putea saluta prețurile mai mici ale utilajelor - cu anumite rezerve, deoarece analiștii au remarcat că aceste țări ar putea fi precaute în privința primirii unei concurențe chineze prea mari care ar submina industriile interne.

2. Ratele dobânzilor la credite ar putea să crească într-un ritm mai scăzut sau să stagneze. Deflația din China "ar trebui să ajute la moderarea inflației în SUA și Europa", a declarat Ding Shuang, economist-șef pentru China de Mare și Asia de Nord la Standard Chartered, citat de mai multe publicații străine, precum Bloomberg sau The Guardian. Aceasta este o veste bună pentru gospodăriile din țările dezvoltate, multe dintre acestea sperând că băncile centrale vor opri ciclul susținut de creștere a ratelor dobânzilor.

3. Riscul creșterii economice mai scăzute. Deflația poate afecta creșterea economică și pe piețele europene, deoarece consumatorii vor amâna cumpărarea produselor dacă cred că acestea vor fi mai ieftine în viitor. Aceasta determină companiile să reducă investițiile pe măsură ce profiturile lor scad și poate duce la înghețarea angajărilor sau la concedieri de personal.

Deși cumpărătorii se bucură de reduceri, reprezentanții lor din guverne nu vor dori să vadă prețurile scăzute ale exporturilor chinezești să inverseze o reducere recentă a deficitelor comerciale cu China, care rămân mult mai mari decât înainte de pandemie, arată Bloomberg.

4. Situația globală a tarifelor de import-export poate deveni și mai tensionată. Șeful comerțului Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis a promis săptămâna această să preseze China să accepte mai multe importuri europene, ceea ce a atras critici din partea Beijingului care a spus că restricțiile la export ale UE sunt de vină.

La nivelul Statelor Unite, situația de criză din China alimentează tensiuni deja existente între cele două puteri economice. Președintele Joe Biden a criticat problemele economice ale Chinei ca fiind o "bombă cu ceas" și a făcut referire la liderii Partidului Comunist ca la "oameni răi" (n.r. eng. bad folks), ultima sa săgeată împotriva guvernului președintelui Xi Jinping, chiar dacă administrația sa încearcă să îmbunătățească în ansamblu relațiile cu Beijingul.

Conform Bloomberg, președintele american a lansat recent o serie de atacuri la adresa politicii economice și monetare a Chinei, multe dintre acestea distorsionând sau amplificând date factuale. Jurnaliștii au sugerat că atacurile președintelui urmăresc să speculeze momentul actual pentru a crește restricțiile comerciale și a descuraja avansul militar și tehnologic al Chinei, în pofida negocierilor diplomatice cu liderii chinezi în vederea prezenței lor la summitul APEC din noiembrie 2023.

5. Fluctuații ale piețelor bursiere europene și americane. Randamentele titlurilor de trezorerie americane au scăzut ușor. Pe plan global, analiștii au sesizat o creștere a fluxurilor de numerar, în timp ce investitorii au turnat 6,9 miliarde de dolari în obligațiuni în săptămâna până pe 9 august, conform datelor de la Bank of America.

La prima vedere, prețurile mai mici par să fie în avantajul consumatorilor, dar asta nu înseamnă neapărat că aceștia vor începe să cheltuiască bani. Atunci când prețurile scad pentru o gamă largă de bunuri pe o perioadă îndelungată, oamenii încep să considere că este mai bine să amâne cumpărarea articolelor scumpe, cum ar fi electrocasnicele, crezând că prețurile vor continua să scadă. Acest lucru reduce și mai mult activitatea economică, forțând afacerile să reducă prețurile. Pentru consumatori, aceasta se traduce, de obicei, în venituri mai mici sau pierderi de locuri de muncă, ceea ce duce apoi la o scădere a cheltuielilor într-un cerc vicios periculos.

Prețurile mai mici în general duc la venituri și profituri mai slabe, ceea ce determină apoi companiile să reducă investițiile și angajările. Deflația crește, de asemenea, nivelul ratelor de dobândă "reale", ajustate la inflație, în economie. O creștere a costurilor de servicii pentru împrumuturile destinate afacerilor reduce capacitatea acestora de a investi, ceea ce la rândul său restrânge cererea, provocând mai multă deflație. Economiști citați de Bloomberg consideră că această "deflație a datoriei" poate declanșa recesiuni pe măsură ce oamenii nu își mai pot achita împrumuturile și băncile sunt slăbite. Un exemplu oferit de analiștii Bloomberg se referă la Japonia, unde scăderea prețurilor a avut loc în anii 1990 și a contribuit la o perioadă prelungită de stagnare care încă îi afectează a treia cea mai mare economie din lume.

Fenomenul a mai avut loc în China în 2009, 2015 și 2020, când Beijingul a răspuns cu măsuri monetare puternice și stimul fiscal mare. În timp ce Beijingul și-a asumat să accelereze unele proiecte de infrastructură și să sporească sprijinul pentru piața imobiliară în declin de această dată, mulți economiști nu se așteaptă la un boom de construcții pe scară largă, așa cum s-a întâmplat în trecut, deoarece președintele Xi Jinping s-a concentrat pe transformarea economiei sale spre noi motoare de creștere, cum ar fi tehnologiile avansate.

Aceasta ar face ca răspunsul Beijingului să fie mai asemănător cu răspunsul său la o perioadă de deflație în 1998, care este acum amintită ca fiind structurală, arată analiștii economici. Beijingul a recapitalizat băncile subperformante și a redus dimensiunea sectorului său de stat înainte de a adera la Organizația Mondială a Comerțului.