Din culisele spionajului: Când au aflat serviciile secrete occidentale planul lui Putin de invadare a Ucrainei şi cum au acţionat

Intenţia Rusiei de a invada Ucraina era deja cunoscută de serviciile secrete occidentale încă din vara anului 2021, susţine un oficial al serviciilor citat de BBC Ucraina.

Acesta explică: „În vară, am văzut un mic grup de înalţi oficiali ruşi care plănuiau o invazie pe scară largă. De obicei, serviciile secrete nu-şi dezvăluie datele, dar pe măsură ce invazia se apropia, ofiţerii de informaţii occidentali au luat o decizie fără precedent: să spună lumii ce ştiau". Potrivit BBC Ucraina, „cu câteva luni mai devreme, serviciile au tras un semnal de alarmă şi au încercat să oprească războiul, a cărui amploare fusese confirmată în mod repetat", a spus sursa.

„Colectarea şi analiza datelor a fost o sarcină comună a Statelor Unite şi a Regatului Unit. Originea exactă a informaţiilor rămâne secretă, dar oficialii susţin că au obţinut-o din diverse surse", mai spune BBC. Timp de săptămâni, în februarie, un mic grup de ofiţeri de informaţii făceau noaptea albă. Ei văzuseră informaţiile prezicând un război şi ştiau că dacă Rusia va invada cu adevărat Ucraina, acesta va începe la primele ore ale dimineţii.

Dar când vestea a venit în sfârşit, pe 24 februarie, încă părea ireal. „Mi-a fost greu sî cred că se întâmplă până când m-am trezit devreme în acea dimineaţă şi am pornit radioul". Luni de zile au tras un semnal de alarmă. „În ziua aceea, oamenii cu care a relaţionat au trecut de la „De ce eşti atât de isteric?" la „De ce nu ai fost mai isteric?", spune oficialul.

Nu a fost nicio satisfacţie să ţi se dovedească că ai avut dreptate, adaugă un alt oficial de informaţii. Dar cel puţin au simţit că au încercat să oprească un război despre a cărui amploare au avertizat de luni de zile. În perioada premergătoare războiului şi săptămânile de după începerea acestuia, serviciile de informaţii americane şi britanice au făcut publice unele dintre cele mai bine păstrate secrete strânse de ei, ca parte a unei campanii fără precedent.

Timp de decenii, secretele au fost, în general ceva de împărtăşit cu cât mai puţini. Dar a fost luată decizia ca lumea întreagă să ştie despre asta. Aceasta nu numai că a marcat o schimbare dramatică în modul în care operaseră serviciile secrete occidentale, ci a însemnat şi confruntarea cu moştenirea dureroasă a invaziei Irakului.

Primele semne ale intenţiilor Rusiei au venit acum un an. Informaţiile provenind imaginile din satelit au indicat o acumulare de trupe ruseşti în apropierea Ucrainei. Dar analiştii au înţeles puţin despre adevăratele intenţii ale Moscovei. Totul s-a schimbat la jumătatea anului 2021. „Din vară am văzut un mic grup de oameni de rang înalt din Rusia care plănuiau o invazie militară completă a întregii ţări", explică un oficial al serviciilor secrete occidentale.

Colectarea de informaţii şi analiza a fost o afacere comună SUA-Marea Britanie, spun cei implicaţi - unul numind-o o operaţiune „de familie". Nu a existat un singur moment de înţelegere, ci mai degrabă o imagine care a devenit din ce în ce mai clară odată cu trecerea timpului. Provenienţa exactă a informaţiilor rămâne secretă - oficialii sugerează că provine din mai multe surse. Dar a oferit o imagine care a continuat să se dezvolte pe măsură ce Londra şi Washington au văzut că planurile de invazie erau finalizate.

Vladimir Putin părea să creadă că trebuie să acţioneze rapid pentru a-şi îndeplini ambiţia de a aduce Ucraina înapoi în sfera de influenţă a Rusiei. Şi credea că singura modalitate de a face acest lucru era folosirea forţei. „S-a simţit de parcă are o fereastră de oportunitate care se închide", spune o persoană care a fost direct implicate în operaţiune.

Până în toamnă, Washingtonul a decis că trebuie să facă ceva cu ceea ce primea de la spionii săi. Această decizie, spun cei implicaţi, a fost luată la cel mai înalt nivel al Casei Albe de către preşedintele Joe Biden.

Un moment crucial a venit la începutul lunii noiembrie, când directorul CIA, William Burns, a călătorit la Moscova - pentru a avertiza Rusia că Washingtonul ştie ce se plănuieşte. Călătoria nu a fost ţinută secretă. Când directorul CIA le-a spus unor oficiali ruşi că ţara lor ar putea intenţiona serios să acţioneze împotriva Ucrainei părea că era pentru prima dată când auzeau asta, spune un oficial.

„Următoarea etapă a fost să facem publice o parte din informaţii. Ce rost are să ştim toate acestea, dacă nu putem face ceva cu ele?", a spus un oficial american. La Washington, directorul Serviciului de Informaţii Naţionale Avril Haines - care a informat aliaţii NATO în noiembrie - şi consilierul pentru Securitate Naţională Jake Sullivan sunt creditaţi ca cei care au făcut eforturi pentru eliberarea acestor materiale.

Experţii în declasificare, instruiţi să înţeleagă riscurile, au început să lucreze non-stop pentru a stabili ce ar putea fi împărtăşit. „Comunitatea de informaţii a sporit personalul şi resursele pentru a sprijini revizuirile clasificării pentru un schimb sporit de informaţii cu aliaţii şi partenerii şi evaluările de declasificare care era conceput pentru a proteja sursele şi metodele", a declarat pentru BBC Nicole de Haay, o purtătoare de cuvânt a comunităţii de informaţii din SUA.

Un avantaj a fost posibilitatea de a utiliza imagini din satelit disponibile comercial pentru a susţine cazul. Până la începutul lunii decembrie, detaliile despre planurile Rusiei pentru o invazie cu 175.000 de oameni au apărut în Washington Post. La Londra, informaţiile - venite de la GCHQ şi MI6 - au fost întâmpinate cu neîncredere în unele părţi. O problemă comună în interiorul şi în afara guvernului a fost că oamenii pur şi simplu nu puteau să creadă că un război terestru major ar putea izbucni în Europa în secolul 21.

Abia la sfârşitul anului - după ce materialul a trecut printr-un proces formal de evaluare şi Comitetul Comun de Informaţii şi-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia o invazie era acum „foarte probabilă" - toată lumea a început să realizeze că acest lucru era real.

Rigoarea acelui proces a fost rezultatul direct al lecţiilor învăţate cu aproape două decenii în urmă, când informaţiile au fost folosite pentru a argumenta public pentru războiul din Irak într-un mod întâmplător, improvizat. În 2003, pe fondul acuzaţiilor de politizare, reputaţia spionilor din SUA şi Marea Britanie a fost afectată - mai ales după ce informaţiile s-au dovedit a fi greşite.

Fantomele Irakului au bântuit de atunci discuţiile despre utilizarea informaţiilor în public - dar Ucraina a oferit ocazia de a încerca să pună deoparte această moştenire. Au fost instituite noi proceduri pentru a se asigura că informaţiile secrete au trecut printr-un proces de evaluare strict pentru a putea fi utilizate. Alţi aliaţi au fost, de asemenea, informaţi. Dar mulţi au rămas sceptici. Deoarece sursa informaţiilor nu a putut fi împărtăşită, uneori a fost greu de depăşit această neîncredere, spune un oficial.

Unii parteneri europeni nu au acceptat analiza conform căreia Rusiei pregătea o invazie, considerau aceasta o cacealma, Franţa şi-a demis recent şeful serviciilor de informaţii militare pentru că nu a analizat corect datele de care dispuneau serviciile secrete. Teama spionilor era că inamicul va afla că are o breşă şi posibil să închidă acea sursă. Acesta a fost motivul pentru care, în al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a păstrat atât de strâns secretul Bletchley Park (spargerea maşinii de codificare Enigma a naziştilor).

Comunicarea Regatuluji Unit a inclus împărtăşirea detaliilor despre planurile Rusiei de a instala un guvern marionetă la Kiev - iar Washingtonul a dezvăluit planurile Moscovei de a pune în scenă pretexte de război, atacuri sub steag fals atribuite ucrainenilor. Spioni americani şi britanici cred că făcute publice aceste informaţii i-au zădărnicit Moscovei capacitatea de a justifica propriului popor şi altor ţări invazia ca o mişcare defensivă.

Un spion spune despre acele zile de dinaintea invaziei că nu a văzut niciodată aşa ceva - un material clasificat care era pe biroul lui într-o zi apărea în spaţiul public în următoarea. Dar revărsarea fără precedent de informaţii nu a fost suficientă pentru a opri invazia. Eliberarea în public a acestor informaţii nu a descurajat Moscova, dar oficialii cred că a perturbat planurile Rusiei. Şi asta însemnă că reacţia Vestului a fost mai rapidă şi mai unificată decât ar fi fost altfel, susţin ei.

Aceştia spun că a făcut mult mai uşor pentru alte ţări să adopte măsuri mai dure decât dacă ar fi existat o imagine confuză şi disputată privind adevăratul agresor. Eliberarea a continuat după invazie prin discursuri, declaraţii şi briefinguri - şeful GCHQ a susţinut în urmă cu o săptămână că Putin încă nu are o imagine completă despre situaţia din Ucraina de la propriii săi oficiali şi au existat avertismente cu privire la o posibilă utilizare a armelor chimice sub „steag fals".

Există, de asemenea, o recunoaştere a unei lumi noi în care aşa-numitele informaţii cu sursă deschisă - lucruri precum imaginile şi datele din sateliţii comerciali- a făcut mai posibil să se verifice sau să se susţină afirmaţiile. S-a mai evidenţiat că lupta cu războiul informaţional - inclusiv prin informaţii - este acum vital, parţial pentru a contracara afirmaţiile ruseşti.

Informaţiile au fost în mare parte exacte. A existat, aşa cum se prevedea, o invazie completă din mai multe direcţii cu scopul de a răsturna şi înlocui guvernul Zelenski. De asemenea, spionii occidentali au prezis corect că Moscova nu va avea parte de primirea la care se aşteptau. „Ei credeau cu adevărat că vor ieşi ucrainenii să le ureze bun venit", spune un ofiţer de informaţii occidental. Dar o presupunere s-a dovedit greşită - că armata Moscovei va prevala în câteva săptămâni.

În schimb, războiul nu s-a derulat aşa cum s-au aşteptat mulţi, Ucraina depăşindu-se din punct de vedere militar, în timp ce Rusia a avut performanţe slabe. Acesta este o reamintire a faptului că spionajul îşi are limitele sale - în special în prezicerea unora dintre complexităţile războiului, incertitudinile moralului şi a reacţiei oamenilor. Şi cu toate succesele avute înainte de război, spionii occidentali admit că serviciile de informaţii nu pot spune cu siguranţă ce se va întâmpla în continuare.