De ce Marea Resetare reprezintă Agenda Haosului

În timp, și numai în timp, adevărata natură a Marii Resetari devine evidentă. Este vorba de Agenda pentru haosul global, în care, sub masca unei ordini multilaterale coordonate și armonioase, popoarele sunt izolate pentru a îmbogăți o minoritate infimă de proprietari plătiți de guverne corupte și autoritare pentru a le îndeplini ordinele.

Această agendă s-a desfășurat cu repeziciune și violență sub ochii noștri timp de mai mulți ani, dar nu am fost neapărat conștienți de ea. În orice caz, treptat, înțelegem cum s-a conturat această agendă, cum a fost posibilă și spre ce tinde: o subjugare generalizată într-o ordine bipolară în care China și Statele Unite speră să constituie noi blocuri docile și profitabile. Vă dezvăluim aici cele zece etape. Nu am văzut-o clar, dar Agenda Haosului Global a fost pusă în aplicare, accelerată de Marea Resetare, timp de mai mulți ani. A fost nevoie de o abordare îndelungată, de o strategie atentă și răbdătoare, pentru a ajunge acolo. Iar Agenda este departe de a fi completă, chiar dacă accelerarea ritmului din ultimele luni reflectă o anumită panică a castei globalizate în fața schimbării evenimentelor.

Știu că mulți oameni contestă existența unei agende, pentru că nu cred în conspirație sau pentru că se tem să nu fie acuzați de conspirație. De teama de a nu fi pus la stâlpul infamiei, este momentan imposibil (dar se va reveni, în timp) să gândești cu bun simț istoria contemporană, să-i descâlcești firele complicate, comenteaza analistul Éric Verhaeghe in Le Courrier Des Strateges. Orice istoric serios este obligat să accepte propaganda oficială ca fiind adevărul crud, altfel riscă să fie stigmatizat. Pentru a minimaliza miza, este util să începem cu un punct de vedere asupra filosofiei istoriei, pentru a pune această chestiune a conspirației în proporțiile sale și într-un cadru intelectual coerent. Întreaga problemă care se pune în Agenda haosului mondial este aceea a locului forțelor sociale sau colective și a antagonismelor lor în istorie. Istoria evoluează din întâmplare sau este rezultatul unui conflict de voințe, eventual orchestrat de forțe organice?

Problema conspirației și a teoriei conspirației

Potrivit propagandei oficiale, a crede că istoria nu este o serie de decizii politice raționale și dezinteresate, că nu este un joc liber al întâmplării și al rațiunii, înseamnă a fi conspiraționist. Potrivit acestei propagande (care este destul de bine orchestrată, trebuie să recunoaștem, dar care, în cele din urmă, se face de râs cu prea puține detalii veridice pentru a fi credibilă), un liliac a zburat 400 de kilometri pentru a mușca un pangolin într-o piață din Wuhan, China. Pangolinul a mușcat un chinez aflat în trecere și, fără legătură cu laboratorul experimental din apropiere... care lucra la tulpini de coronavirus, a izbucnit epidemia, infectând întreaga lume, fără niciun tratament posibil, cu excepția unui vaccin dezvoltat în 300 de zile, care nu are efecte secundare periculoase și care urmează să devină obligatoriu la câteva luni de la lansare.

În același timp, toate guvernele țărilor industrializate au ales în mod rațional să își limiteze populația, apoi să impună un permis de sănătate bazat pe un cod QR, apoi să transforme acest permis de sănătate într-un permis de vaccinare. De asemenea, au ales să se îndatoreze masiv la băncile lor centrale, până la punctul de a pune în pericol solvabilitatea generațiilor viitoare. Pe scurt, ni se cere să acceptăm fără să tresărim o fabulă conform căreia, după ani de divergențe internaționale, întreaga lume și-a regăsit brusc unitatea și armonia pentru a adapta un răspuns monolitic la o epidemie apărută de nicăieri. Orice discuție liberă a acestei fabule este imediat etichetată drept conspirație.

Aceasta a fost, de exemplu, teza susținută de presupusa prestigioasă revistă științifică The Lancet, într-un articol din 19 februarie 2020, co-semnat de un grup de oameni de știință care au denunțat orice scepticism cu privire la originea animală a virusului. "Teoriile conspirației nu fac altceva decât să creeze frică, zvonuri și prejudecăți care pun în pericol colaborarea noastră globală în lupta împotriva acestui virus", au scris ei. Timp de mai bine de un an, rețeaua de socializare Facebook va interzice orice publicație care pune la îndoială povestea liliacului care a mușcat un pangolin care a mușcat un chinez.

Cu toate acestea, destul de curând, Organizația Mondială a Sănătății a trimis o misiune de anchetă în China pentru a înțelege adevărata origine a virusului. În echipa de anchetă se află un anume Peter Daszak, coautor al articolului din Lancet și legat de multă vreme de cercetările asupra coronavirusului din China, care se va grăbi să afirme că originea virusului este într-adevăr naturală... negată rapid de însuși directorul general al OMS. Prin urmare, este clar că acuzația de conspirație lansată de Daszak la 19 februarie 2020 și cenzura oficială a GAFAM cu privire la originea reală a epidemiei au fost și sunt ecrane pentru a împiedica orice examinare critică serioasă a circumstanțelor istorice precise în care a avut loc această epidemie.

Este la fel de clar că publicații de renume, precum The Lancet, au contribuit la o propagandă deliberată, menită să împiedice transparența cu privire la modul în care a apărut epidemia și cum a fost gestionată ulterior. Nu ne interesează aici să identificăm, pas cu pas, momentele în care propaganda oficială a mințit și a respins ca teorii ale conspirației orice opoziție sau chiar îndoieli cu privire la simplul bun simț al discursurilor guvernului sau ale filialelor sale despre epidemie. Ceea ce ne interesează pe noi este să înțelegem mecanismele prin care a fost construită povestea și să știm dacă este vorba de un complot pus la cale de câteva personaje misterioase care trag sforile. Sau este o chestiune ceva mai complicată?

Între propagandă și conspirație, realitatea

Poziția mea, care este destul de comună în cercetarea istorică, este de a considera că evenimentele nu pot fi explicate nici printr-un complot, nici printr-un lanț transparent și dezinteresat de evenimente, așa cum propune propaganda. Mai degrabă, istoria contemporană se explică printr-un imens antagonism de forțe colective, unele mai mult sau mai puțin organizate. Cu alte cuvinte, istoria nu este cu siguranță piesa de teatru scrisă dinainte pe care o propun conspiraționiștii. Nu există scenariști sau păpușari care să se ascundă în umbră, care să planifice totul și care să dea târcoale unor personaje de lemn pentru a derula un complot al cărui deznodământ îl cunosc.

Pe de altă parte, este de netăgăduit că hipercapitalul, mai întâi anglo-saxon și acum globalizat, creat grație unei revoluții digitale slab controlate sau slab "reglementate", este tentat de un deceniu bun să profite de circumstanțele istorice fericite care i-au oferit partea leului în materie de putere pentru a-și consolida și extinde dominația asupra lumii. Acest hipercapital, adesea rezumat în expresia GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon), dispune de un adevărat ecosistem organizat și conceput pentru a influența cursul evenimentelor într-un mod "soft", dar eficient. Fețele acestui ecosistem sunt numeroase. Mulți oameni cunosc Forumul Economic Mondial de la Davos, fondat de Klaus Schwab, a cărui Mare Resetare am analizat-o. Dar există multe alte forumuri în care casta globalizată se întâlnește pentru a-și consolida controlul asupra afacerilor. Vom reveni asupra acestui aspect în capitolele următoare.

Ceea ce este important de subliniat aici este faptul că influența castei globalizate asupra cursului evenimentelor istorice nu este o conspirație, ci un fel de impuls colectiv care și-a găsit formularea într-o agendă relativ bine ordonată, pe care o prezentăm în cele ce urmează. În esență, nu există nicio conspirație aici. Există o înțelegere simplă a conflictului de voințe despre care vorbea Immanuel Kant la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Istoria nu se explică prin manipularea tuturor de către câțiva, ci prin opoziția de interese dintre unii și alții. Uneori, așa cum cred liberalii, această opoziție produce rezultate armonioase. Acesta este subiectul gândirii lui Bastiat. Uneori se transformă în conflict. Acesta este obiectul gândirii lui Marx. Suntem martori la acest conflict care duce la haos.

Dominația castelor și haosul global

Înainte de a detalia cei zece pași cheie ai agendei haosului, este poate necesar să ne punem întrebarea primară de ce, adică care este scopul final al agendei inteligent împărtășite de casta globalizată. Acest obiectiv ar putea fi discutat îndelung și, probabil, există diferențe puternice, substanțiale în cadrul castei însăși, între obiectivele care trebuie atinse. De exemplu, George Soros este foarte ostil Chinei, în timp ce Klaus Schwab nu ezită să se apropie de Partidul Comunist Chinez. S-ar putea crede că obsesia lui Bill Gates pentru vaccinuri nu se potrivește cu obsesiile virtuale ale lui Mark Zuckerberg.

În cadrul castei, teleologia dominației diferă. Dar există un fir comun care unește aceste aspirații sau viziuni diferite: ura față de statele naționale, care sunt obstacolele în calea progresului și, în cele din urmă, ura față de libertate. Nu se poate spune îndeajuns de mult cât de prost a trăit ideologia globalistă evoluția ultimilor douăzeci de ani: ascensiunea "populismului" în Occident, eșecul Constituției europene, respinsă prin referendum, Brexit-ul, alegerea lui Trump, toate acestea sunt amenințări vitale pentru globalizarea piețelor și negocierea contractelor fără obstacole suveraniste.

Este suficient să citim "Marea resetare" a lui Schwab pentru a înțelege cum populismul sau naționalismul reprezintă principala amenințare la adresa globalizării. De exemplu, la pagina 87 din cartea lui Schwab, există această frază revelatoare:

"Pe măsură ce costurile sociale cauzate de efectele asimetrice ale globalizării au crescut (în special în ceea ce privește șomajul în sectorul manufacturier din țările cu venituri ridicate), riscurile globalizării financiare au devenit din ce în ce mai evidente în urma marii crize financiare care a început în 2008. Astfel combinate, ele au declanșat ascensiunea partidelor populiste și de dreapta în întreaga lume (în special în Occident), care, în urma crizei financiare, au devenit din ce în ce mai importante. In special în Occident, care, atunci când ajung la putere, recurg adesea la naționalism și promovează o agendă izolaționistă, ambele fiind contrare globalizării.

Să salutăm marea luciditate a lui Schwab cu privire la dezavantajele globalizării, la riscurile sale, la dezechilibrele sale și să salutăm inteligența soluțiilor pe care le propune pentru a combate tentația protecționistă și populistă: de a înrobi popoarele prin nivelarea lor și prin a le face să încapă cu pantofi de oțel într-un pantof prea mic: cel al unei ordini globalizate în care o castă se îmbogățește încercând să hipnotizeze popoarele cu tehnici de manipulare în masă. Și acesta este scopul final care ni se propune: să neutralizăm populismul prin toate mijloacele posibile pentru a lăsa terenul liber pentru globalizare.

În acest obiectiv comun, în această alianță tactică care unește antichinezi și pro-chinezi, vaccinatori și tehnoamatori de toate culorile, există un ciment durabil și puternic: ura față de reacțiile populare, disprețul față de "populiști" și "naționaliști", teama de revolte și căutarea unei dominații cât mai netede, astfel încât afacerea să continue și chiar să se extindă. Lupta este acolo. Victoria care trebuie obținută nu este în altă parte. Trebuie să purtăm război împotriva statelor naționale și a apărătorilor lor și să atragem întreaga lume în seringa univocă a marii familii umane conduse de o elită luminată. Și cu atât mai rău dacă, pentru a realiza acest lucru, se sădește haosul peste tot și dacă dominația ignoră drepturile naturale, începând cu libertatea de a-și alege propriul destin, pentru a-și asigura triumful.

Cele 10 etape ale agendei haosului

Aceste operațiuni nu au apărut de nicăieri și, sub conducerea unor minți hotărâte, precum cea a lui Klaus Schwab, au devenit parte a unui cadru cu ochiuri mari a cărui eficiență impresionantă poate fi măsurată astăzi. În linii mari, putem împărți acest cadru, această agendă a haosului, în zece etape-cheie:

Organizarea castei globalizate și crearea unei conlucrări durabile: această primă etapă a constat, în anii 2000 și 2010, în crearea unei conștiințe comune a castei și în construirea unor relee solide pentru o acțiune concertată. Aceasta a fost, de exemplu, activitatea tinerilor lideri globali de la Davos (lansată în 2004). Concentrarea mass-media pentru a construi o hegemonie culturală: acest pas decisiv a început în anii 2000 în democrațiile occidentale, dar a atins apogeul odată cu dominația covârșitoare a Google și Facebook, care captează valoarea informației și dețin întâietatea asupra acesteia. Scoaterea lui Donald Trump de pe rețelele de socializare își va dezvălui proiectul final. Industrializarea "narațiunii" de protecție pentru a justifica dominația: nu există dominație hegemonică durabilă, nu există luptă împotriva populismului fără o industrializare a discursului de protecție a popoarelor de către castă. Acesta a fost cazul, de exemplu, al proiectului global de vaccinare al lui Bill Gates, care a început în 2010 și a fost susținut de o constelație impresionantă de organizații pe care el însuși le-a promovat, cum ar fi GAVI și CEPI. Grație acestei industrii globale, casta poate adormi oamenii convingându-i că îi protejează pe cei care o fac.

Să amețească conștiințele oamenilor cu șocuri sistemice: izbucnirea epidemiei COVID 19 a arătat de ce este capabilă casta pentru a-și pune în aplicare Agenda Haosului. Folosirea șocului epidemic, instrumentalizarea sa politică, pentru a domestici oamenii și a învinge rezistența este un tur de forță prodigios care nu ar fi fost posibil fără industrializarea prealabilă a mass-media, fără conivența dintre interesele publice și private și fără discursul dominant. Generalizarea fricii ca mod de guvernare: corolarul indispensabil al acestei strategii de șoc este frica ca mod de guvernare. Managementul COVID a arătat cum a fost orchestrată cu abilitate această teamă, de exemplu prin actualizări zilnice ale numărului de presupuse decese cauzate de virus, chiar dacă, cel mai probabil, cifrele privind decesele au fost umflate artificial pentru a menține angoasa.

Transformarea adversarilor în țapi ispășitori: această manevră a fost încă de la început în centrul conducerii COVID. Oricine îndrăznește să conteste propaganda este respins ca fiind un teoretician al conspirației și acuzat că este cauza tuturor relelor din societate. Politica de segregare a celor nevaccinați a demonstrat acest lucru din abundență. Accelerarea transferului de suveranitate către organismele multilaterale aflate sub control: acest pas esențial a fost făcut datorită înlăturării lui Donald Trump. Odată cu sosirea lui Joe Biden la putere, casta globalizată a reușit să își readucă tăticii pe drumul cel bun: COP-urile, cei cu vârsta de G și ceva (7, 8, 20). În Europa, Consiliul a decis numeroase transferuri de suveranitate în diverse domenii, inclusiv în domeniul sănătății.

Supravegherea constantă a populațiilor: această dimensiune esențială a Agendei haosului nu se limitează la punerea în aplicare a urmăririi contactelor, preconizată de Marea resetare a lui Schwab. Acesta include diverse măsuri liberticide, cum ar fi limitarea liberei circulații a persoanelor în funcție de statutul lor vaccinal, dar și generalizarea recunoașterii faciale, autorizarea dronelor în viața de zi cu zi, crearea de dosare unice ale populației, inclusiv înregistrarea opiniilor filozofice Orchestrarea dominației financiare a națiunilor: criza COVID a dus la o explozie a datoriei mondiale, atât publice, cât și private. Datoria este, de asemenea, un creditor, iar debitorul este dependent de creditor. În timp ce GAFAM-urile s-au îmbogățit cu zeci sau sute de miliarde, statele și-au pierdut definitiv orice autonomie financiară față de băncile centrale și finanțele americane, împrumutându-se pentru a evita falimentul. 

Preluarea controlului asupra monedelor: această ultimă fază, numită în mod obișnuit "Marea resetare monetară", se va desfășura în mai multe etape, inclusiv introducerea monedelor digitale și introducerea unei politici fiscale în conformitate cu opiniile teoriei monetare moderne (MMT), deja explicate în rubricile noastre. Această politică va zdrobi clasa de mijloc și va crea paradisuri fiscale pentru cei mai bogați. Introducerea monedei euro digitale este programată pentru 2023, dar marea resetare monetară va avea loc probabil în 2024, dacă alegerile intermediare din SUA se vor solda cu o victorie republicană importantă.   În cele din urmă, Agenda Haosului va fi finalizată atunci când votul universal va fi golit de substanță și când guvernarea mondială va înlocui concertul națiunilor. În acest univers distopic, vor rămâne două caste: "intocabilii", care trăiesc din banii de elicopter plătiți de castă, și globalizații, care vor fi singurii care vor avea acces la profituri.

Distopia în acțiune

După cum se poate observa, Agenda Haosului a prins contur în urmă cu aproximativ cincisprezece ani, odată cu apariția tinerilor lideri globali, a căror finalizare se măsoară acum. Desigur, nu ar trebui să limităm sindicalizarea castei globalizate la acești Young Global Leaders, dar ei sunt fața emblematică a unui sistem de cooptare care a fost pus în practică de-a lungul timpului pentru a crea o conlucrare profundă între elitele globale. Agenda s-a accelerat, așa cum am spus, odată cu irumperea lui Trump și cu ascensiunea suveranismului în întreaga lume. Fără aceste circumstanțe, este probabil că evoluția sa ar fi fost abia perceptibilă până în 2030, anul stabilit pentru primele realizări ale Acordului de la Rio și apoi ale Acordului de la Paris. COVID a fost o mare oportunitate de a accelera ritmul. Istoria va spune într-o zi cum s-a produs această accelerare.

Între timp, este foarte probabil ca în următorii doi ani să apară o concentrare de noi evenimente dureroase, care ar trebui să frângă capacitatea de rezistență a popoarelor pentru o lungă perioadă de timp. În prim-planul acestor evenimente, o nouă criză financiară ar trebui să permită introducerea monedelor digitale și retragerea numerarului complet devalorizat. Aceasta este strategia haosului. Este important să nu uităm că această agendă este opera unei caste, nu un scenariu inevitabil. Aceasta necesită un efort de conștientizare din partea popoarelor și punerea în aplicare a unei adevărate strategii de secesiune, pe care o vom detalia în a doua parte a acestei cărți.