Convergența sinistră a Marii Resetări a lui Klaus Schwab cu Vaticanul și Teologia Eliberării promovată de Papa Francisc

Pe fondul blocajului global al Covid din 2020 și al dislocărilor economice pe care le-a provocat, Klaus Schwab, un fondator al unui forum de afaceri cu sediul în Elveția, care până acum era putin cunoscut opiniei publice, a apărut pe scena mondială, făcând apel la ceea ce el a numit o Mare Resetare a întregii economii mondiale, folosind pandemia ca motor.

Schwab a publicat chiar și o carte în iulie 2020, în care își prezintă proiectul. A fost numit, pe bună dreptate, o societate tehnocratică cu planificare centrală globală de sus în jos. Schwab se folosește de temerile legate de încălzirea globală și de situația dificilă a săracilor din lume pentru a justifica ceea ce este, de fapt, un plan pentru un totalitarism global în care, așa cum spune site-ul Davos, nimeni nu va deține nimic. Ceea ce nu este bine cunoscut e faptul că inspirația pentru planurile distopice ale lui Schwab vine de la un episcop catolic pe care l-a întâlnit în Brazilia în anii 1970. Acel episcop face legătura între vasta rețea globalistă a lui Schwab și influența politică puternică a actualului Papă Francisc.

Departe de a fi un preot catolic tradițional, acest episcop era cunoscut sub numele de "Episcopul roșu" și a susținut modelul cubanez al lui Castro, precum și Revoluția Culturală Mao, în care milioane de chinezi au fost uciși sau distruși în cadrul unei epurări a dușmanilor lui Mao. Numele său era arhiepiscopul Dom Helder Camara din Brazilia, principala figură timpurie care a răspândit mișcarea bisericească cunoscută sub numele de "Teologia Eliberării" în anii 1960 și 1970.

De la naziști la comuniști?

Helder Camara a făcut o tranziție de la cele două extreme ale spectrului politic. În 1934, Camara a fost o figură de frunte a unei mișcări fasciste clericale braziliene pro-Mussolini, Acțiunea Integralistă Braziliană sau Acao Integralista Brasileira (AIB). Nu a fost o implicare întâmplătoare. În calitate de tânăr preot catolic, părintele Camara a făcut parte din Consiliul Suprem al AIB. În 1936, Camara a devenit secretarul personal al fondatorului AIB, Plinio Salgado, și secretar național al AIB.

Asemănător cu Cămășile Negre fasciste ale lui Mussolini sau Cămășile Brune ale lui Hitler din anii 1920, AIB din Brazilia erau Cămășile Verzi, care au pus pe teren grupuri paramilitare care au atacat activ și violent comuniștii pe străzi în anii 1930 în Brazilia. Atunci când Camara a fost hirotonit preot la începutul anilor 1930, se zice că a purtat "cămașa verde" pe sub mantie. Mai târziu, când un autor brazilian a scris o biografie a lui Camara, pe atunci episcop, Helder Camara și Biserica au intervenit pentru a interzice menționarea faptului că cel care acum este faimosul om de stânga a fost un activist pro-fascist anterior, una dintre multele părți curioase ale istoriei lui Camara.

Până la sfârșitul războiului, în 1946, Helder Camara reușise cumva să treacă de la fascismul pro-Mussolini și pro-Hitler al AIB la un "progresism" pro-marxist, în calitate de asistent general al Acțiunii Catolice braziliene, al cărei grup de tineret, JUC, a îmbrățișat deschis revoluția cubaneză a lui Castro în 1959. În 1963, o facțiune a JUC, cu care Camara era solidar, Ação Popular (AP), s-a definit ca fiind socialistă și și-a declarat sprijinul pentru "socializarea mijloacelor de producție". Grupul catolic AP a adoptat statute care conțineau laude la adresa Revoluției Sovietice și o recunoaștere a "importanței cruciale a marxismului în teoria și practica revoluționară". Dom Helder a devenit arhiepiscop de Olinda și Recife, în nord-estul Braziliei, din 1964 până în 1985.

Un fondator al Teologiei Eliberării

Helder Camara a fost o figură instrumentală într-o mișcare care în curând s-a răspândit la nivel mondial nu numai în Biserica Catolică, ci și în rândul altor biserici. Aceasta a fost numită mai târziu Teologia Eliberării de către preotul peruan Gustavo Gutierrez. "Eliberarea" se referea la ceea ce preoții susțineau că este mesajul creștinismului, potrivit căruia "Dumnezeu îi iubește preferențial pe cei săraci". Mișcarea susținea că rolul Bisericii ar trebui să se angajeze în procesul de eliberare a pământului asuprit și exploatat din lumea a treia. Mișcarea a marcat o schimbare radicală în poziția Bisericii Catolice. Preoții au început să legitimeze violența împotriva dictatorilor, cum ar fi Somoza din Nicaragua, chiar dacă o parte dintre ei au luat armele și s-au alăturat sandiniștilor și altor grupuri marxiste în anii 1970.

Gustavo Gutierrez a făcut un apel explicit "pentru a aboli situația actuală nedreaptă și pentru a construi o societate diferită, mai liberă și mai umană". Pentru a spune lucrurilor pe nume, aceasta a fost o schimbare radicală, în care Biserica urma să se concentreze pe eliberarea celor mai săraci din societatea din țările în curs de dezvoltare prin forță, dacă era necesar, și pe redistribuirea bogăției. Mișcările de gherilă susținute de comuniști în țările predominant catolice au văzut rapid utilitatea preoților care dădeau războaielor lor o legitimitate socială dincolo de doctrina marxistă. Gutierrez a spus: "Teologia eliberării este înrădăcinată într-o militanță revoluționară".

Un coleg brazilian susținător al activismului social al lui Helder Camara pentru Biserică, părintele Leonardo Boff, a declarat: "Ceea ce propunem noi este marxismul, materialismul istoric, în teologie". De atunci, Boff și alții au trecut de la a susține o reformă agrară radicală, luând pământul de la marii proprietari și dându-l țăranilor săraci, la a susține agendele radicale privind încălzirea globală ca parte a agendei lor de eliberare. De atunci, mișcarea s-a răspândit din America Latină în Africa și Asia, din Zimbabwe până în Sri Lanka.

În esență, Teologia Eliberării a lui Helder Camara a creat climatul social și a favorizat răspândirea în societate a ideologiei de "victimă" a mișcărilor răspândite astăzi, de la ANTIFA la BLM și la întreaga mișcare a Agendei Verzi.

Episcopul roșu se întâlnește cu Schwab

În declarații publice recente, Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial de la Davos în urmă cu o jumătate de secol, a citat doi bărbați despre care a spus că i-au schimbat viața. Unul a fost Henry Kissinger, care i-a fost mentor când Schwab era la Harvard, la sfârșitul anilor 1960. Celălalt, în mod surprinzător, a fost Episcopul roșu, Dom Helder Camara. Kissinger a fost cel care, în calitate de secretar de stat al lui Nixon, a complotat pentru a asasina guvernele de stânga din Chile, Argentina și din alte părți, înlocuindu-le cu dictaturi militare brutale, precum Pinochet, în timp ce Helder Camara lucra la capătul opus, mobilizându-i pe cei săraci împotriva statului.

În 2010, Forumul Economic Mondial al lui Schwab a publicat o carte de autocompătimire intitulată modest "Forumul Economic Mondial: A Partner in Shaping History-The First 40 Years 1971 - 2010". În ea, Schwab descrie rolul central pe care Kissinger l-a jucat încă de la început în selectarea vorbitorilor și invitaților pentru reuniunile de elită ale mediului de afaceri al lui Schwab.

Pentru anul 1974, Schwab a scris: "La Simpozionul European de Management din 1974 (astăzi WEF), Dom Hélder Câmara, arhiepiscopul romano-catolic de Olinda și Recife, Brazilia, a avut o apariție notabilă, consolidând rolul Forumului ca platformă pentru voci provocatoare, dar vitale. Câmara fusese invitat la Davos în ciuda faptului că era considerat "persona non grata" de multe guverne și lideri de afaceri. El s-a autointitulat "purtătorul de cuvânt al acelor două treimi din omenire care suferă din cauza distribuției nedrepte a resurselor naturii".

Relatarea lui Schwab continuă: "Dom Hélder a prezis că țările în curs de dezvoltare ar putea într-o zi să provoace și să se confrunte cu principalele puteri economice. El a criticat multinaționalele pentru că mențin o mare parte a omenirii în condiții îngrozitoare. El a cerut o responsabilitate socială mai mare, o distribuție mai echitabilă a bogăției și o reevaluare a "valorilor false ale unei "societăți a deșeurilor"" pentru a obține prosperitate pentru toți oamenii." Schwab a declarat într-un videoclip: "un exemplu care pentru mine a fost probabil un moment crucial în viața mea. Am călătorit pentru prima dată în Brazilia, am întâlnit un preot care era cunoscut la acea vreme ca fiind preotul oamenilor săraci, numele lui era Dom Hélder Câmara".

WEF și Papa Francisc

Într-o vizită din 2013 în Brazilia, la începutul papalității sale, Francisc l-a numit pe Dom Helder Camara drept o persoană care a marcat "călătoria Bisericii din Brazilia". În lucrarea sa "Evangelii gaudium" (Bucuria Evangheliei) din același an, Francisc a declarat în limbajul Teologiei Eliberării lui Helder Camara și al altora: "Fără opțiunea preferențială pentru cei săraci, proclamarea Evangheliei... riscă să fie neînțeleasă sau scufundată". Termenul "opțiune preferențială pentru săraci" este esențial. Sună nobil, dar ce înseamnă în realitate?

În special, în 2014, Klaus Schwab i-a adresat o invitație personală Papei Francisc pentru a se adresa reuniunii de la Davos. De atunci, Francisc i-a scris numeroase astfel de scrisori lui Schwab și este inclus de Forumul Economic Mondial ca fiind un contribuitor la Agenda. În octombrie 2020, site-ul oficial al WEF de la Davos a scris: "Într-o enciclică izbitoare, de 43.000 de cuvinte, publicată duminica trecută, papa și-a pus amprenta asupra eforturilor de a contura ceea ce a fost numit o Mare Resetare a economiei globale ca răspuns la devastarea COVID-19."

Până în 2015, Francisc, care el însuși pozează în gardianul special al săracilor, și-a dat acordul pentru inițierea procesului oficial, de către Congregația pentru Cauzele Sfinților, pentru a începe un proces de "beatificare" a lui Helder Camara. De atunci, actualul Papă a luat poziții politice fără precedent în favoarea măsurilor din Agenda Verde privind încălzirea globală, a vaccinurilor împotriva Covid, a susținerii egalității de gen, a migrației, a redistribuirii bogăției de la bogați la săraci și a altor acțiuni sociale care au dominat controversatul său papat.

Marea resetare

Întrebarea relevantă care trebuie pusă este de ce fondatorul celui mai influent forum de globalizare corporatistă din lume, Klaus Schwab, l-ar îmbrățișa pe fondatorul Teologiei Eliberării și pe actualul papă liberal Francisc, primul papă iezuit din istorie care reînvie cu viclenie aceste idei astăzi?

Cu siguranță nu este vorba că Schwab îmbrățișează marxismul. El este "nașul globalizării". Fuziunea ideologiilor lui Francisc și Schwab este o modalitate inteligentă de a crea sprijin în masă, în special în rândul oamenilor mai tineri și mai săraci din întreaga lume, pentru atacul în masă asupra proprietății private și asupra unei clase de mijloc stabile, necesar pentru Marea Resetare corporatistă globală, un fascism tehnocrat global de sus.

În noiembrie 2020, Papa Francisc a declarat că este nevoie de o nouă "justiție socială" și că proprietatea privată nu este ceva evident în creștinism: "Să construim noua justiție socială și să admitem că tradiția creștină nu a recunoscut niciodată dreptul la proprietate privată ca fiind absolut și imuabil", a spus Francisc. El nu dă mai multe detalii.

În octombrie 2020, papa a publicat o scrisoare enciclică, "Fratelli Tutti", în care s-a luat de proprietatea privată. El a scris: "Capacitățile de afaceri, care sunt un dar de la Dumnezeu, ar trebui să fie întotdeauna orientate în mod clar spre dezvoltarea altora și spre eliminarea sărăciei...". El a declarat: "Dreptul la proprietate privată este întotdeauna însoțit de principiul primar și prioritar al subordonării tuturor proprietăților private la destinația universală a bunurilor pământului și, prin urmare, la dreptul tuturor de a le folosi."

Acest lucru este remarcabil de asemănător cu ceea ce scrie Schwab de la WEF în cartea sa din 2020, "The Great Reset", unde afirmă: "În primul rând, era post-pandemică va inaugura o perioadă de redistribuire masivă a bogăției, de la bogați la săraci și de la capital la muncă." Schwab susține că epoca neo-liberalismului pieței libere s-a încheiat și că este nevoie de o intervenție guvernamentală majoră pentru a adopta politici de mediu "durabile".

Pe site-ul web al WEF, organizația lui Schwab a descris viziunea sa privind resetarea la o lume în care nimeni nu mai deține nimic. Un videoclip declară despre viziunea lor asupra lumii din 2030: "Nu veți deține nimic și veți fi fericiți", adăugând că "Tot ce aveți nevoie, veți închiria". Aceasta ar include chiar și închirierea hainelor tale! Schwab afirmă că această redistribuire radicală a drepturilor de proprietate la nivel global va fi necesară pentru a atinge "dreptatea ecologică". Acest lucru face ecou la apelul lui Francisc pentru o "agendă financiară verde" care să înlocuiască actualul sistem financiar.

Îmbrățișarea de către Davos a Agendei Vaticanului este mult mai sinistră decât ar putea părea. Marea lor resetare se referă la sfârșitul libertății sau al libertății umane în favoarea unei noi agende globaliste de control total, supraveghere de înaltă tehnologie, medicamente obligatorii și redistribuire masivă a veniturilor de la clasa de mijloc a societății în jos. Schwab nu este nimic altceva decât un maestru al marketingului, iar Marea Resetare distopică și "justiția ecologică" a acestuia reprezintă exact acest lucru.

F. William Engdahl

F. William Engdahl este consultant în domeniul riscurilor strategice și conferențiar, este licențiat în politică la Universitatea Princeton și este un autor de best-seller în domeniul petrolului și al geopoliticii, exclusiv pentru revista online "New Eastern Outlook".