"Băncile din umbră" ale României. Semnale de alarmă la nivel european privind CAR-urile și creditorii imobiliari

Banca Centrală Europeană a emis recent o avertizare cu privire la "băncile din umbră", instituții financiare non-bancare care oferă produse de credit similare băncilor, dar care nu sunt reglementate la fel.

Lacunele legislative permit acestor instituții să ofere credite, depozite sau servicii de asigurări. Cu toate acestea, în cazul unei situații de criză, "băncile din umbră" nu dețin resursele să ofere lichidități imediate clienților și nici nu intră sub jurisdicția acelorași legi care să-i protejeze pe îndatorați. Firmele de leasing deținute de grupuri bancare, dar care acționează independent, casele de ajutor reciproc sau creditorii imobiliari sunt principalii actori din sectorul "băncilor din umbră" în România.

Așa-numitele "bănci din umbră" se dezvoltă rapid în zona euro și reprezintă un pericol tot mai mare pentru întregul sistem financiar, ceea ce necesită ca instituțiile de credit să fie mai riguroase în relația cu astfel de entități, a declarat Andrea Enria, Președintele Consiliului de Supraveghere al Băncii Centrale Europene (BCE), scrie Ziare.com.

Băncile "din umbră" sau sectorul bancar paralel, cum este numit de BCE, se referă la intermediarii financiari care participă la crearea de credit, dar nu sunt supuși supravegherii legale. Exemple de astfel de instituții sunt fondurile speculative (hedge funds), fondurile de investiții private, sau creditorii ipotecari care oferă rate la dezvoltator. În zona euro, intermediarii financiari non-bancari au acum active în valoare de 31 trilioane de euro (33,9 trilioane de dolari), ceea ce reprezintă 80% din sectorul bancar supervizat. Cu toate acestea, instituțiile acestea sunt sub-reglementate și adesea își asumă riscuri mai mari în gestionarea portofoliilor de credite.

"Riscurile asociate instituțiilor financiare non-bancare (IFN) s-ar putea intensifica în următoarele luni, pe măsură ce politica monetară își continuă eforturile de a readuce inflația la nivelul țintă", a declarat Enria marți, susținând că riscurile s-au acumulat "profund", potrivit Reuters.

Oficialul BCE a avertizat că, pe fondul unei discrepanțe semnificative în modul de gestionare al activelor și pasivelor acestor instituții, "băncile din umbră" sunt complet nepregătite pentru a dace față unei cereri ridicate de lichidități din partea clienților lor. Îngrijorarea rezidă și în faptul că aceste firme au rămas în mare măsură nereglementate și riscurile au fost lăsate să crească necrontrolat, a avertizat Enria.

Valoarea creditelor acordate de instituțiile financiare nebancare (IFN) din România a atins nivelul record de peste 41 miliarde de lei la jumătatea lui 2022, după un avans de 9,2% în primele 6 luni din acest an (față de aceeași perioadă din 2021), arată o analiză publicată de KeysFin, conform Economedia. În anul post-pandemic, creditele acordate de IFN-urile înscrise în Registrul General au crescut cu 8,1% la 38 de miliarde de lei.

Din total, IFN-urile incluse la categoria activități multiple de creditare au acordat aproape 98% din totalul împrumuturilor, în timp ce instituțiile incluse la categoria de leasing financiar au creditat doar 1,9% din total, potrivit datelor de la sfârșitul lunii iunie 2022, publicate de Banca Națională a României (BNR).

Pe lângă instituțiile de leasing deținute de grupuri bancare, casele de ajutor reciproc și creditorii imobiliari intră în aceeași categorie

Casele de Ajutor Reciproc (CAR) se definesc drept organizații de microfinanțare, fără scop patrimonial. Aceste instituții private sunt organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților, în vederea sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor lor, conform definiției oferite de Mihai Rosculeasa, președintele Uniunii C.A.R. Armonia, într-un interviu în anul 2021.

Consilierul financiar Ovidiu Tarcu, a detaliat pe blogul său faptul că unul dintre cele mai mari riscuri în cazul împrumuturilor din partea CAR-urilor este dobânda practicată: "Aceasta variază între 20% și 30% (20% - 30%). Ținând cont că împrumuturile de la Casele de Ajutor Reciproc au o durată cuprinsă între 1 an și 5 ani acestea reprezintă echivalentul unui credit de nevoi personale din oferta băncilor. În aceste condiții, de ce ai prefera să iei un împrumut cu 30% dobândă când ai putea să iei unul cu 12% sau 15%? Pentru că banca nu-ți acordă un astfel de împrumut din diverse motive (fonduri insuficiente, grad de îndatorare prea mare, etc.)", a explicat acesta pe blogul său.

Mai mult, ratele împrumuturilor pot ocupa mai mult de 40-60% din veniturile lunare ale îndatoraților. Pe scurt, multe din aceste instituții acordă împrumuturi fără să țină cont de gradul de îndatorare al persoanelor și de povara financiară pe care și-o asumă aceștia.

În cazul creditelor deschise prin intermediul dezvoltatorilor imobiliari, una din cele mai problematice diferențe față de creditele prin bancă, este faptul că dezvoltatorii nu sunt obligați să respecte normele impuse de BNR. Conform unor explicații oferite de Startingrup.ro, contractul de credit se supune dreptului civil, iar clauzele stabilite și semnate inițial trebuie îndeplinite și sunt obligatorii, indiferent de ulterioara voință a clientului și de neajunsurile pe care le poate provoca.

Conform legii, dezvoltatorul nu deține dreptul de a solicita dobânzi pentru un împrumut, astfel contractul nu include stipulații legate de dobânzi, stabilind tranșe egale proprietatea achiziționată. Deseori, acest lucru se traduce prin avansuri substanțiale oferite înainte de semnarea contractului (de la 25 până la 40%), iar cumpărătorul se poate afla în imposibilitatea de a aduce în instanță dezvoltatorul pe fondul clauzelor stabilite în contractele semnate cu acesta.

Un alt semnal de alarmă tras de BCE se referă la faptul că IFN-urile, sau băncile "din umbră", sunt strâns legate de sectorul bancar reglementat, iar presiunile din această zonă se pot extinde către băncile tradiționale, ceea ce necesită ca băncile să gestioneze activ riscul clientului.

"Finanțarea de la entitățile IFN poate fi unul dintre cele mai semnificative canale de transmitere a riscurilor sistemice, având în vedere că entitățile IFN își mențin în principal tamponul de lichiditate sub formă de depozite în bănci și interacționează pe piețele repo cu băncile", a spus Enria.

Deși noi reglementări ar fi ideale, acestea necesită timp pentru a fi negociate și implementate, lăsând băncile vulnerabile pe termen scurt. Prin urmare, pentru moment, BCE a indicat că cel mai important mijloc de protecție este ca băncile să fie conștiente de riscuri și să gestioneze activ această situație atunci când interacționează cu aceste tipuri de instituții de creditare.