Armata secretă a SUA. Dezvăluiri spectaculoase despre un program militar ocult al Pentagonului

La capătul unei investigaţii de doi ani în care a vorbit inclusiv cu cei implicaţi în misiuni, Newsweek dezvăluie câte ceva despre existenţa unei forţe armate secrete de circa 60.000 de operatori, parte a programului clandestin al Pentagonului de „reducere a identităţii”.

Este un efectiv de agenţi ce depăşeşte de zece ori elementele clandestine ale CIA, şi are misiuni atât sub acoperire civilă, cât şi militară. O parte dintre ei sunt infiltraţi în companii şi firme de consultanţă private, unele de referinţă. Aceşti oameni, care sunt civili, soldaţi şi contractori, îşi desfăşoară munca sub identităţi false astfel încât o întreagă operaţiune migăloasă şi sofisticată de acoperire trebuie să aibă loc în paralel. Într-o lume tot mai transparentă, a supravegherii, dispozitivelor de recunoaştere facială şi cititoarelor de amprente, sarcina lor de coordonare atentă şi documentare este una fină.

Raportul Newsweek a fost rezultatul unei investigaţii de doi ani în care jurnaliştii au examinat CV-uri, anunţuri de locuri de muncă,documente obţinute conform legislaţiei privind dreptul la informare, interviuri cu participanţi şi decidenţi în materie de apărare. Aşa au ieşit la iveală aspecte ale unui program secret al armatei SUA a cărui amploare este necunoscută şi care arată o forţă clandestină ce pare să ocolească legislaţia SUA, convenţiile de la Geneva, principiile de conduită militară şi capacitatea de tragere la răspundere.

Programul de reducere a identităţii este administrat clandestin de circa 130 de companii private şi zeci de organizaţii guvernamentale obscure se ocupă de contracte şi supravegherea operaţiunilor. Aceste companii primesc contracte în valoare de 900 de milioane de dolari anual pentru a fabrica documente, deghizare şi dispozitive de spionaj. Peste jumătate din trupele secrete sunt angajate în operaţiuni speciale contrateroriste în zone de conflict, din Pakistan până în vestul Africii, dar şi în spatele liniilor inamice din zone fierbinţi precum Coreea de Nord şi Iran.

Al doilea efectiv ca număr este format din specialişti de informaţii - colectori, agenţi de contrainformaţii şi chiar lingvişti - operând simultan sub diverse grade de acoperire, relatează Newsweek. Cel mai nou grup al acestor forţe secrete, aflat în continuă creştere, este format din luptătorii războiului cibernetic, inclusiv agenţi de colectare - ei îşi creează identităţi false online şi folosesc tehnici de ştergere a prezenţei lor. Sarcina lor: identificarea unor ţinte valoroase, colectarea „informaţiilor accesibile public" şi campanii de influenţă pe reţele sociale.

Cei mai mulţi lucrează pentru agenţia de securitate naţională (NSA). În ultimii cinci ani însă, s-au creat celule pentru operaţiuni pe web care se ocupă atât cu adunarea de informaţii, cât şi cu protecţia operaţiunilor. Un motiv de operare sub identităţi false este faptul că datele personale sunt disponibile larg pe internet sau sunt vulnerabile hackerilor rău-intenţionaţi de peste graniţe. În epoca digitală, agenţiilor de informaţii străine le este mai la îndemână să demaşte identitatea reală a spionilor americani. Astfel acest program al Pentagonului nu este doar o operaţiune contrateroristă centrală, ci şi o implicare în competiţia de putere cu Rusia şi China, în războiul din „aria gri",un spaţiu intermediar între pace şi conflict.

Un fost ofiţer senior în rezervă, ce a administrat „programele de acces special" spune: „Totul este problematic - de la statutul Convenţiilor de la Geneva - în eventualitatea că un soldat operând sub identitate falsă e capturat de inamic - la supravegherea din partea Congresului. Mulţi nici măcar nu sunt la curent cu termenul, cu atât mai puţin ce denotă el". Jonathan Darby operează sub un nume fals şi conduce o maşină cu plăcuţe de înmatriculare false al cărei proprietar nu poate fi identificat.Programul său începe la 10 dimineaţa când merge la poştă.

Un militar în rezervă, a lucrat 20 de ani în contrainformaţii cu misiuni în Africa, unde a operat ca om de afaceri expat. Acum lucrează pentru un contractor din Maryland în cadrul programului de reducere a identităţii. Principala lui sarcină este transmiterea „mecanismelor" de reducţie şi anume paşapoarte, permise de conducere şi alte documente-pe care le înregistrează în două baze de date: una aferentă călătoriilor peste hotare şi o alta numită „sistemul de management al achiziţiilor de acoperire" prin care sunt modificate baze de date.

Unitatea lui Darby colaborează cu birouri secrete ale Securităţii Interne şi Departamentului de Stat pentru înregistrarea unor „mecanisme" autentice sub nume false. „Legenda" unei identităţi false constă în crearea unei existenţe false ce necesită documentarea unor locuri de naştere, adrese de reşedinţă, email şi conturi pe reţele sociale - totul încât să dea o impresie de autenticitate. Principiile de reducţie a identităţii sunt riguroase şi înseamnă credibilitate, compatibilitate, realism, susţinere, veridicitate şi complianţa cu sisteme de securitate şi verificare a identităţii la punctele de trecere a frontierei şi nu numai.

Printre sarcinile acestor funcţionari clandestini se numără şi menţinerea aspectelor vieţii reale ale operatorilor - facturi, taxe şi relaţiile cu băncile. Dar partea de documentare şi planificare operaţională este una din multiplele sarcini ale întregii operaţiuni. Alte organizaţii se ocupă de aşa-numitele Programe de Acces Special (PAS), prin care sunt asigurate călătoriile în siguranţă şi eventual fentarea biometrică. Este aspectul cel mai secret şi bine păzit al reducţiei de identitate. Este vorba de o colecţie de programe cu nume precum Hurricane Fan, Island Hopper şi Peanut Chocolate administrate de o serie de organizaţii secrete între care Defense Programs Support Activity şi Personnel Resources Development Office.

Agenţia de Informaţii de apărare spune că termenul este unul din domeniul artei şi el s-ar putea referi la „măsuri de securitate operaţională pentru o varietate de activităţi şi operaţiuni". Pentagonul a comentat în mod similar precizând că „nu este un termen oficial". Un fost oficial senior de informaţii, care a condus o agenţie de securitate a explicat că programul există la intersecţia între acoperit şi sub acoperire - primul termen e definit în legislaţie, necesită aprobare prezidenţială şi aparţine serviciului naţional clandestin al CIA, în timp ce al doilea priveşte misiuni ale operatorilor din forţele de aplicare a legii.

Armata nu efectuează operaţii acoperite, iar soldaţii nu luptă sub acoperire, exceptând cazurile când există detaşări la CIA sau unităţile de operaţiuni speciale operează ca CIA sau împreună cu agenţi CIA. Apoi, există anchetatorii guvernamentali - din armată, FBI, securitate internă sau oficiali de stat - care, deşi nu sunt sub acoperire ca atare beneficiază de statut de persoane cu identitate redusă mai ales când se implică în verificări ale unor cetăţeni de origine arabă, sud-asiatică şi africană care aplică pentru acces de securitate.

Doar 1% din operatori sunt cei care au nevoie de ocolirea sistemelor de verificare a identităţii, ceilalţi schimbându-şi identitatea doar după ce au trecut frontiera. Sunt misiuni din cele mai sensibile în ţări precum Pakistan şi Yemen, implicând colectare detaliată de informaţii sau monitorizare a dispozitivelor inamice, care necesită autorizare directă de la Ministrul apărării. Un program de înşelare a sistemelor biometrice a fost indicat în masiva scurgere de informaţii Wikileaks într-o secţiune dedicată dispozitivelor CIA, şi anume ExpressLane ce permite infiltrarea în sistemele de supraveghere şi biometrice.

„Imaginaţi- vă că un agent trebuie să treacă de controlul paşapoartelor. NSA sau CIA are sarcina să corupă/schimbe bazele de date în acea zi. Şi apoi să o restabilească. Nu e ceva imposibil", spune un expert IT care lucrează pentru Wikileaks. O altă sursă a indicat o companie operând într-o zonă rurală din Carolina de Nord care instruieşte operatorii cum să ascundă dispozitivele de comunicare şi oferă tehnici de deghizare sofisticate, inclusiv de modificare a trăsăturilor feţei şi a amprentelor cu mâini de silicon. În prezent, gadgeturi precum dispozitive de fitness pot transmite date despre locaţiile unor operaţiuni sensibile în care sunt angajaţi militarii americani.

Şi mai sunt şi popularele kiturile de ADN ale firmelor care oferă analize despre strămoşii îndepărtaţi din diverse colţuri ale lumii. Acestea au fost obiectul unor note interne transmise de Pentagon militarilor în 2019: „Expunerea unor informaţii genetice sensibile către terţe părţi aduce riscuri personale şi operaţionale". „Suntem abia în zorii lumii transparente. Câştigăm acest război chiar şi pe latura cibernetică în pofida faptului că natura secretă a activităţii noastre face ca mass media să-i prezinte pe ruşi ca giganţi de doi metri", spune ofiţerul în rezervă.