Analiză The Duran: Rachetele nucleare ale SUA există pentru a cuceri Rusia. Nu pentru a preveni un război nuclear cu Rusia!

O declarație cheie din discursul lui Vladimir Putin din 21 februarie despre starea Uniunii (numit „Discursul prezidențial către Adunarea Federală„) a fost un simplu fragment de frază îngropat târziu în acel discurs enciclopedic de aproape două ore adresat națiunii, fragment în care a spus: „cu cât raza de acțiune a sistemelor occidentale care vor fi furnizate Ucrainei este mai mare, cu atât mai mult va trebui să îndepărtăm amenințarea de granițele noastre. Acest lucru este evident".

A lăsat problema așa, deoarece fraza-fragment de mai sus nu a fost gândită de el pentru a fi meditată (sau chiar neapărat remarcată) de către ruși (care s-ar putea alarma să se gândească prea mult la implicațiile sale), ci de dușmanii Rusiei, în special din SUA. Casa Albă, care de luni de zile se gândește dacă să folosească trupele ucrainene pentru a lansa bombe americane împotriva orașelor rusești în loc de (ca acum) împotriva forțelor rusești care se află în interiorul Ucrainei, analizează The Duran.

Putin îi spune lui Biden: Dacă faceți asta, vom lua toată Ucraina, astfel încât această națiune, care are granița cea mai apropiată de Kremlin dintre granițele oricărei națiuni - la doar aproximativ 300 de mile de Kremlin - și pentru care motiv America a pus mâna pe Ucraina prin lovitura de stat reușită din februarie 2014 și a instalat atunci acolo un guvern turbat anti-rus, pentru ca, în cele din urmă, să dea șah mat Rusiei prin plasarea rachetelor voastre la doar cinci minute de Kremlin - atunci vom muta acea graniță astfel încât să fie la aproximativ 800 de mile de noi (în Moldova) în loc să mai fie în Ucraina. Putin minimalizează întotdeauna, în public, problema distanței de zbor până la Moscova, dar ea este esențială pentru planificatorii de la Pentagon și Casa Albă și a fost încă de la 25 iulie 1945, când guvernul american a decis să cucerească Rusia.

Daniel Ellsberg, celebru pentru „Pentagon Papers", a scris că, în perioada în care a lucrat la Rand Corporation a guvernului SUA, ca planificator pentru războiul nuclear, singura modalitate de a avansa în această afacere (Complexul militar-industrial american, sau afacerea războiului) era să susțină ideea că, indiferent de câte milioane sau miliarde de oameni vor fi uciși și oricât de totală va fi devastarea cauzată de utilizarea armelor nucleare, va fi un război nuclear bun, un război nuclear bun pentru SUA.

Dacă Uniunea Sovietică și China ar avea chiar mai mulți morți și distrugeri decât America și aliații săi, practic, aceasta înseamnă că guvernul SUA nu a crezut niciodată în realitate sau nu a acceptat conceptul său, aprobat public, de „Distrugere reciprocă asigurată" sau „M.A.D.", că un război între SUA și „inamicii" săi ar fi pierdut de AMBELE părți și că, prin urmare, singurul motiv pentru armele nucleare este acela de a PREVENI un al treilea război mondial. Chiar și în anii 1960, punctul de vedere era, ceea ce după 2006 a fost etichetat drept „Primatul nuclear„, conform căruia America ar trebui să atace Rusia atât de repede și atât de total încât să dezactiveze capacitatea de ripostă a Rusiei. Dar, până în jurul anului 2006, America a adoptat meta-strategia nucleară „Distrugerea reciprocă asigurată" (M.A.D.), conform căreia aceste arme existau doar pentru a împiedica utilizarea lor.

Imperiul american este și a fost înclinat spre un singur obiectiv primordial: cucerirea totală a lumii. De obicei, se folosește de subversiuni, sancțiuni, lovituri de stat și soldați prin procură (cum ar fi Al Qaeda în Siria și naziștii din Ucraina), dar toate acestea se bazează în cele din urmă pe faptul că „victoria" finală va fi obținută prin intermediul unei invazii nucleare fulgerătoare și a anihilării atât a Rusiei, cât și a Chinei. Acesta este „statul profund" al SUA și al aliaților săi. Acesta este format, de fapt, din proprietarii care controlează companiile de armament, cum ar fi Lockheed Martin, și din „știri"-media, cum ar fi Washington Post, și din firmele de extracție, cum ar fi ExxonMobil: este format din miliardarii Americii, oamenii pentru care aceasta este o afacere uimitor de profitabilă. Contribuabilii americani îi subvenționează în mod constant cu mult mai mult decât se face vreodată public și în mult mai multe moduri decât se știe în general, deoarece întregul Deep State cenzurează totul, astfel încât alegătorii americani votează pe baza ignoranței și a neînțelegerii, pentru a menține dictatura în funcțiune și la putere.

De fapt: tot acest imperialism american a fost enorm de profitabil pentru miliardarii americani, și în special pentru cei care au investit cel mai mult în industriile de „apărare". Acest lucru a fost cel mai clar și cel mai flagrant după ce „justificarea" „ideologică" a începutului Războiului Rece de către Truman și Eisenhower, în 1945, s-a încheiat în cele din urmă în 1991. Începând din jurul anului 1990 - exact în aceeași perioadă în care G.H.W. Bush a început să instruiască în secret „aliații" Americii că Războiul Rece va continua de partea SUA chiar și după ce Uniunea Sovietică se va destrăma și va pune capăt comunismului și își va încheia partea sa de Război Rece - „Randamentele cumulate, indexate până în 1951", pentru totalul acțiunilor „Market" vs. „Industrials" vs. „Defense", cele trei segmente, care anterior se mișcau în tandem, au înregistrat o diferență bruscă după 1990, astfel încât „Defense" a crescut vertiginos, mult mai rapid decât celelalte două sectoare, ambele sectoare („Market" și „Industrials") continuând să crească în tandem după 1990. Acela - 1990 - a fost momentul în care evaluările de piață ale producătorilor de armament din America au luat brusc avânt și au lăsat restul economiei tot mai mult în urmă. Totul este arătat chiar acolo, în acest grafic.

Aceasta înseamnă că decizia lui George Herbert Walker Bush de a merge la sânge, în loc să servească nevoile poporului american, a fost extrem de profitabilă pentru aristocrația americană. Interesant, de asemenea, este că perioada de după 1990 a fost cea în care guvernul SUA s-a implicat tot mai mult în invadarea Orientului Mijlociu. Piețele de armament de acolo creșteau cu pași repezi.

Cu toate acestea, după 2020, SUA și regimurile aliate par să se reorienteze din nou spre „competiția marilor puteri„, pe care acum o echivalează în mod deschis cu „competiția" economică, nu cu cea religioasă sau cu orice alt tip de competiție ideologică. Ei presupun în mod deschis că armata ar trebui să servească miliardarilor lor și nu mai trebuie să servească apărarea „națională" (adică publică). Ei presupun în mod deschis că imperialismul este corect și că este în regulă ca națiunile să se lupte între ele pentru a-și îmbogăți și mai mult aristocrațiile respective. Mai mult ca niciodată, ONU este doar o platformă internațională pentru PR-ul fiecărei națiuni. Viziunea lui FDR este moartă și dispărută. Imperialiștii - Churchill, Hitler, etc. - au câștigat.

La 27 octombrie 2022, Hans Kristensen și Matt Korda de la Federation of American Scientists au titrat „The 2022 Nuclear Posture Review: Arms Control Subdued By Military Rivalry„, și au raportat că „administrația Biden a publicat în sfârșit o versiune neclasificată a mult amânatei sale Nuclear Posture Review(NPR)". Aceasta este politica oficială a SUA în prezent cu privire la utilizarea armelor nucleare și aderă la punctul de vedere al „primatului nuclear", conform căruia armele nucleare ale Americii există pentru a cuceri Rusia, și nu pentru a preveni un război nuclear cu Rusia:

Deși Joe Biden, în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale, s-a pronunțat cu tărie în favoarea adoptării unor politici de neutilizare primul și de utilizare exclusivă, NPR le respinge în mod explicit pe ambele pentru moment. Din perspectiva controlului armamentelor și a reducerii riscurilor, NPR este o dezamăgire. Eforturile anterioare de reducere a arsenalelor nucleare și a rolului pe care îl joacă armele nucleare au fost subjugate de competiția strategică reînnoită în străinătate și de opoziția din partea șoimilor apărării la nivel național. ... Versiunea publică a NPR nu explică de ce nu este posibilă o politică de neutilizare primul împotriva ameninţărilor nucleare.

„First-use" este eufemismul pentru „agresivitate" (care este obiectivul „Primatului nuclear"), spre deosebire de „defensiv" (care a fost obiectivul M.A.D. - care continuă din partea Rusiei). „Primăvara nucleară" urmărește o invazie nucleară fulger care să distrugă Kremlinul atât de repede încât să decapiteze comandamentul central al Rusiei mult prea repede pentru ca armele de represalii ale Rusiei să poată fi lansate. Deja, la 1 martie 2017, Bulletin of Atomic Scientists raportase că modificările pe care America le face rachetelor sale sunt „exact ceea ce ne-am aștepta să vedem, dacă un stat înarmat nuclear ar plănui să aibă capacitatea de a lupta și de a câștiga un război nuclear prin dezarmarea inamicilor cu un prim atac surpriză„.

Așadar, în 24 iunie 2022, am titrat „Biden forțează Rusia să recucerească toată Ucraina" și am încheiat spunând - și voi încheia și aici: „Pentru ca SUA să câștige acest conflict, întreaga lume va trebui să accepte să fie condusă de guvernul american (adică să fie un „aliat" al SUA). Pentru ca Rusia să câștige acest conflict, Guvernul SUA va trebui să schimbe ceea ce a fost obiectivul său primordial încă de la, de fapt, 25 iulie 1945: hegemonia".