Războiul financiar al Rusiei și Chinei împotriva Occidentului

În revista americană National Interest (o revistă de orientare conservatoare), Ramon Marks publică un articol intitulat: "Indiferent cine va câștiga în Ucraina, Statele Unite au pierdut deja", într-o neobișnuită dovadă de sinceritate.

În acest articol, Marks observă că "indiferent cine va câștiga războiul din Ucraina, Statele Unite vor fi pierzătorul strategic. Rusia va construi relații mai strânse cu China și cu alte țări eurasiatice, inclusiv India, Iran, Arabia Saudită și statele din Golf. Se va îndepărta irevocabil de democrațiile europene și de Washington. La fel cum președinții Richard Nixon și Henry Kissinger au jucat "cartea Chinei" pentru a izola Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, președinții Vladimir Putin și Xi Jinping își vor juca cărțile pentru a încerca să limiteze poziția de lider mondial a SUA.

În afară de "oricine va câștiga", care sugerează că întrebarea rămâne deschisă, esența articolului din National Interest este "corectă", deși interpretează complet greșit contextul. Rusia și China sunt cu siguranță angajate într-o încercare de a schimba "ordinea bazată pe reguli" a SUA. Nu pentru a înlocui o hegemonie cu alta, ci mai degrabă pentru a crea o presiune - fără război - care să forțeze o transformare existențială a mentalității occidentale. O presiune care nu lasă Occidentului altă opțiune decât să pună capăt expansionismului său în alte societăți, forțându-le să se conformeze "regulilor" sale (cunoscut și sub numele de neocolonialism), scrie analistul Alastair Crooke.

Rusia și China își joacă acum "cărțile" geostrategice. Și, într-un fel, sunt "cărți" foarte familiare. Acestea sunt principiile de autodeterminare și de respectare a suveranității care au apărut în urma reuniunii de la Bandung din 1955 și care au stat la baza Mișcării Nealiniate de la acea vreme. Acestea au reflectat nemulțumirea sponsorilor conferinței față de refuzul Occidentului de a asculta și, în schimb, de a-și impune punctul de vedere singular asupra statelor asiatice.

Astfel, la fel cum Statele Unite au jucat pe baza punctelor lor forte cu dominația militară susținută de dolari în anii care au urmat imploziei Uniunii Sovietice pentru a aduce o mare parte a lumii în sfera lor bazată pe reguli, Rusia și China oferă acum Sudului, Africii și Asiei libertate față de "regulile" occidentale. Ei încurajează "restul lumii" să își afirme autonomia și independența, în stilul Bandung.

Rusia, în parteneriat cu China, construiește această relație politică extinsă pe baza controlului rezervelor mondiale de combustibili fosili și a unei mari părți din alimentele și materiile prime din lume. Pentru a-și spori și mai mult influența asupra surselor de energie de care depind beligeranții occidentali, Rusia înființează o "OPEC" a gazului cu Iranul și Qatar și a făcut, de asemenea, propuneri binevenite Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite de a-și uni forțele pentru a prelua un control mai mare asupra tuturor produselor energetice cheie.

În plus, acești mari producători se alătură marilor cumpărători pentru a smulge piețele de metale prețioase și de mărfuri din mâinile Londrei și ale SUA, pentru a opri manipularea occidentală a prețurilor la mărfuri prin intermediul piețelor de instrumente financiare derivate. Argumentul pe care oficialii ruși îl prezintă altor state este atât extrem de seducător, cât și simplu: Occidentul a întors spatele combustibililor fosili și intenționează să îi elimine cu totul - în decurs de un deceniu. Acestea au ales această cale sub presiunea intensă a Statelor Unite - o cale care, în cazul Europei, va impune mizerie asupra popoarelor lor pentru anii următori.

Cu toate acestea, oricât de neplăcut ar fi pentru unii, realitatea este că creșterea economică globală necesită în continuare producția de combustibili fosili. Fără mai multe investiții și explorări, este puțin probabil ca oferta să fie suficientă pe termen mediu pentru a satisface cererea probabilă. Ceea ce nu este disponibil nicăieri este o modalitate rapidă de a crește rezerva fizică de energie.

Mesajul Rusiei către partenerii săi este: nu trebuie să participați la această "politică masochistă a sacrificiului". Puteți avea petrol și gaze naturale la un preț mai mic decât cel pe care trebuie să-l plătească Europa. "Miliardul de aur" s-a bucurat de beneficiile modernității, iar acum vor să renunțați la toate acestea și să vă expuneți alegătorii la greutăți extreme. Rusia spune pur și simplu: "Nu trebuie să fie așa". Da, clima este un factor, dar există o lipsă acută de investiții în combustibilii fosili din motive ideologice, mai degrabă decât din motive de epuizare în sine.

Ideea este că punctul de plecare inițial de la Bandung a fost că Occidentul nu "ascultă", ci conduce și impune. Cu toate acestea, ideologia ecologică occidentală nu poate fi impusă pur și simplu restului lumii - împotriva voinței acesteia. Acest argument reprezintă calea pe care Rusia și China o vor urma pentru a atrage o mare parte a lumii în tabăra lor.

Prin strângerea șurubului energetic pentru a face argumentul său mai puternic, Rusia dă un avertisment clar UE că clasa politică vest-europeană poate fie să își salveze propria piele, recurgând la gazul rusesc ieftin, fie să rămână aliniată cu Washingtonul în privința Ucrainei. În acest din urmă caz, însă, ar trebui să își arunce alegătorii în mizerie. Și să riște ca liderii săi să se confrunte cu "neplăcerile" unei revolte la lanternă. Dar UE nu poate face ambele lucruri.

Ceea ce contează cel mai mult este natura metamorfozei europene. Este o tactică sau este o adevărată "convertire pe Drumul Damascului"? Vom găsi, în urma crizei energetice rusești, o Uniune Europeană suficient de liniștită pentru a se angaja într-o negociere non-ideologică a aspirațiilor de securitate și civilizaționale ale celorlalți, precum și un schimb bazat pe modul de a proteja planeta de noi depredări?