Omenirea a produs prima generație care nu știe să muncească. Viitorul e clar al roboților umanoizi

Angajatorii din mai multe țări constată că efectiv nu pot lucra cu Generația Z, iar generațiile care vin după aceasta au fost crescute cu aceleași principii. Ceea ce au constatat acum cercetătorii, la nivel global, este exact ceea ce spuneau mai mulți psihologi și profesori din România care avertizau în legătură cu acest pericol.

Platforma de consiliere pentru educație și carieră Intelligent a lansat un raport îngrijorător care arată că angajatorii din foarte multe țări sunt nemulțumiți de noii angajați din Generația Z - născuți între 1997 și începutul anilor 2010 -, pe care fie nu-i pot angaja, fie îi concediază imediat după angajare. În urma cercetării de anul acesta s-a constatat că piața muncii nu este pregătită pentru nevoile tinerilor din Generația Z, iar angajatorii au deja tendința să evite angajarea proaspeților absolvenți, în viitor.

O altă cercetare făcută pe Generația Z anul trecut arată că 1 din 4 angajați din această categorie sunt nemulțumiți la locul de muncă și 20% vor să renunțe la locul de muncă, imediat după ce se angajează. Studiul realizat anul trecut avea ca obiectiv să descopere ce anume motivează fericirea angajaților la locul de muncă, scrie Jurnalul Național.

Studiile din ultimele decenii au demonstrat că fericirea îi face pe oameni mai productivi la locul de muncă, iar angajații fericiți sunt mai dedicați, mai productivi și mai loiali. Problema tinerilor din Generația Z este că nu pot fi fericiți la locul de muncă, indiferent ce li s-ar oferi. Aceștia sunt și mai puțin productivi, devenind indezirabili pentru companii, dar chiar ei sunt cei care vor să renunțe la angajare, imediat după ce încep activitatea, fiind inadaptabili și nefericiți.

Raportul platformei Intelligent pe 2024 arată că 1 din 6 angajatori ezită să lucreze cu tineri din Generația Z. Raportul se bazează pe un sondaj realizat pe aproape 1.000 de manageri de angajare. Principalele motive pentru care companiile încep să refuze colaborarea cu noile generații au fost formulate chiar de angajatori. Studiul mai arată că 6 din 10 companii au concediat deja un proaspăt absolvent de universitate pe care l-au angajat anul acesta.

Mai mult de jumătate dintre angajatorii care au răspuns chestionarului au afirmat că această generație nu are o etică puternică a muncii, se confruntă cu dificultăți de comunicare, nu gestionează bine feedback-ul și, în general, nu este pregătită pentru cerințele forței de muncă. În plus, tinerii cred că merită tratamente speciale și se simt ofensați din orice, deși sunt lipsiți de motivare și de profesionalism.

Cercetătorii au mers mai departe, pentru a afla de ce au ajuns tinerii în această situație. Un răspuns a fost dat de Holly Schroth, lector superior la Haas School of Business din cadrul Universității din California, Berkeley, care arată că în educația lor s-a mizat activitățile extracurriculare care au fost introduse în școli cu scopul de a le spori copiilor competitivitatea. Aceste activități extracurriculare au fost introduse apoi în facultăți, dar astfel s-au format adulți care nu au mai dobândit suficiente cunoștințe pentru exercitarea profesiei și nici experiență profesională. Profesorul spune că această modificare a curriculei a condus la „așteptări nerealiste" din partea lor, cu privire la locul de muncă și la modul de a se comporta cu șefii lor, devenind niște inadaptați incapabili de a intra în producție.

Profesorul american a mai explicat că tot din accentul pus pe activitățile extracurriculare provine și incapacitatea de comunicare a tinerilor care vor acum să se angajeze, aceștia neavând abilitățile de bază pentru interacțiunea socială cu clienții, colegii sau șefii lor, la locul de muncă.

Tinerii reprezintă peste 25% din forța de muncă actuală, la nivel global, iar companiile trebuie să cheltuiască mai mulți bani și timp pentru formarea lor. Specialiștii recomandă ca angajatorii să se ocupe de integrarea tinerilor din noile generații pe piața muncii, iar guvernele au început să finanțeze programe speciale pentru stimularea angajării acestora. Cu toate acestea, niciun astfel de program nu a dat încă rezultatele dorite, pentru că tinerii nu se pot adapta condițiilor de la locul de muncă.

Unii psihologi au avertizat, încă de acum 10-15 ani, că educația pe sistemul „Laissez-faire" va conduce la un dezastru, pentru că a lăsa copilul să facă tot ce vrea, fără să suporte sau măcar să înțeleagă ce consecințe au faptele lor greșite, conduce la crearea unor adulți lipsiți de responsabilitate - exact ceea ce se poate observa astăzi, în incapacitatea de adaptare a tinerilor pe piața forței de muncă.

„Laissez-faire" și modificările curriculare, mai întâi la grădiniță, apoi la școli și licee, iar în ultimii 10 ani și în mediul universitar, prin accentul pus pe activități extracurriculare, a transformat Generația Z și pe cele de după ea în cohorte de inadaptați lipsiți de capacitatea de a comunica și de etica muncii. Angajatorii din România se plâng, tot de un deceniu, că tinerii au pretenții salariale foarte mari și nejustificate, declarând adesea, chiar în cadrul interviurilor de angajare, că nu știu să facă nimic, dar merită un salariu mai mare decât cel mediu pe economie.

Tinerii din România, mai mult decât cei din țările mai puternice din punct de vedere economic, s-au obișnuit și cu ideea că dacă vor fi respinși la angajare în țară, înseamnă că pot pleca în străinătate, unde vor putea să se angajeze pe salarii de mii de euro, chiar dacă nu știu să facă nimic. Mulți ajung în străinătate și înțeleg că situația nu e cum și-o imaginau, iar întorcându-se acasă preferă să stea pe banii părinților, pentru că e sub demnitatea lor să accepte salarii mici, la început de carieră.

Dar problema inadaptării la locul de muncă a tinerilor din Generația Z este aceeași la nivel global, nu doar în România. Managerii de recrutare intervievați au raportat, de asemenea, că unii dintre lucrătorii lor din Generația Z se chinuiau să își gestioneze volumul de muncă, întârziau frecvent și nu se îmbrăcau sau nu vorbeau adecvat.

Un alt raport al platformei Intelligent, lansat în aprilie, arată că angajații din generația Z se bazează prea mult pe sprijinul părinților în timpul căutării unui loc de muncă. Conform sondajului realizat de ResumeTemplates și care a inclus răspunsuri de la aproape 1.500 de tineri aflați în căutarea unui loc de muncă, 70% dintre aceștia au recunoscut că au cerut ajutorul părinților în procesul de căutare a unui loc de muncă. Alți 25% chiar și-au adus părinții la interviuri, în timp ce mulți alții și-au pus părinții să depună cereri de angajare și să scrie CV-uri pentru ei.

Huy Nguyen, consilierul șef al platformei Intelligent, pentru educație și dezvoltarea carierei, a explicat că mulți dintre absolvenții de facultate care au terminat recent studiile se confruntă cu dificultatea de a intra în câmpul muncii, mai ales din cauza contrastului uriaș dintre așteptările lor și mediul de lucru. Practic, prin educația pe care o primesc, tinerii sunt obișnuiți cu recompense primite pe cu totul alte criterii decât cele de la locul de muncă, iar trecerea de la un sistem la celălalt este foarte greu de făcut, după ce tânărul a învățat, de la grădiniță până la doctorat, că este recompensat pentru o anumită abordare, iar în viața reală sunt cu totul alte cerințe.

Astfel ajung absolvenții de studii superioare de astăzi absolut nepregătiți pentru dinamica culturală a locului de muncă. „Deși pot avea unele cunoștințe teoretice de la facultate, adesea le lipsește experiența practică, din lumea reală, și abilitățile transversale necesare pentru a reuși în mediul de lucru", a mai explicat specialistul.

Problemele nu se termină la Generația Z, ci continuă cu generațiile următoar, care sunt chiar mai afectate de același sistem de educație, de la grădiniță până la doctorat. În ultimul deceniu s-au mărit orele alocate activităților extracurriculare, iar România a preluat modelul din Vest, considerându-se că este „rețeta succesului" pentru sistemul de educație.

Săptămânile de „Școala Altfel", „Săptămâna Verde" etc., din sistemul preuniversitar, s-au înmulțit, ocupând mai mult timp decât acum 10 ani, în speranța că astfel vor fi educați copiii pentru a avea succes în viitoarea viață de adult. Din fericire, în universitățile din România încă nu se mizează pe acele activități extracurriculare cultivate preponderent în străinătate, astfel încât absolvenții din țara noastră au mai multe șanse de a se adapta cerințelor de la locul de muncă decât cei care au absolvit facultăți din străinătate.