"Incălzirea globală" s-a dus pe copcă. Washington Post publica un grafic edificator realizat de cercetatorii climatologi

Washington Post a publicat un grafic teoretic al schimbării climatice din ultimii 500 de milioane de ani realizat de cercetatorii care au luat probe din sol si din ghetarii planetei.

Desi se presupune ca acum ne aflam intr-un exces de caldura, sintagma "incalzirea globala" devenind ceva comun, in realitate se constată că lumea se află la un minim de temperatură globală în raport de momentele de vârf.

Ironic, primele mamifere au apărut pe perioada rece, dar s-au dezvoltat pe zonele de incalzire globală, la fel cum dinozaurii au dispărut pe frig, doar că acum e mult mai frig decât atunci...

Și mai interesant: au fost multe și grave schimbări climatice. Omul industrial nu era acolo nici să provoace, dar nici să oprească acele catastrofice drifturi ale climatului...

Un efort ambițios de înțelegere a climei Pământului din ultimii 485 de milioane de ani a dezvăluit o istorie a schimbărilor bruște și a temperaturilor mult mai ridicate decât realizaseră oamenii de știință anterior - oferind un memento al schimbărilor pe care planeta le-a suferit deja și un avertisment cu privire la rata fără precedent a încălzirii cauzate de oameni.

Cronologia, publicată joi în revista Science, este cea mai riguroasă reconstrucție a temperaturilor trecute ale Pământului realizată vreodată, spun autorii. Creată prin combinarea a peste 150 000 de dovezi fosile cu modele climatice de ultimă generație, ea arată legătura strânsă dintre dioxidul de carbon și temperaturile globale și arată că lumea a fost într-o stare mult mai caldă în cea mai mare parte a istoriei vieții animale complexe.

Studiul sugerează că, în perioada sa cea mai fierbinte, temperatura medie a Pământului a atins 96,8 grade Fahrenheit (36 de grade Celsius) - mult mai mare decât cea istorică de 58,96 F (14,98 C) pe care planeta a atins-o anul trecut.

Dezvăluirile despre trecutul torid al Pământului reprezintă un motiv în plus de îngrijorare cu privire la schimbările climatice moderne, a declarat Emily Judd, cercetător la Universitatea din Arizona și la Smithsonian specializat în climatele antice și autorul principal al studiului. Cronologia ilustrează modul în care schimbările rapide și dramatice de temperatură au fost asociate cu multe dintre cele mai rele momente ale lumii - inclusiv o extincție în masă care a eliminat aproximativ 90% din toate speciile și lovitura de asteroid care a ucis dinozaurii.

Cea mai mare extincție în masă a avut loc în urmă cu 250 de milioane de ani, când gazele provenite din erupțiile vulcanice - inclusiv CO₂ - au ridicat temperatura Pământului cu peste 18ºF (10ºC) în decurs de aproximativ 50 000 de ani.

„Știm că aceste evenimente catastrofale ... schimbă peisajul în ceea ce privește aspectul vieții", a spus Judd. „Când mediul se încălzește atât de repede, animalele și plantele nu pot ține pasul cu el." Judd și colegii săi nu au analizat niciun moment în aproape jumătate de miliard de ani în care Pământul să se fi schimbat atât de repede cum se schimbă acum, a adăugat ea:

„În același mod în care un asteroid masiv lovește Pământul, ceea ce facem acum este fără precedent". Cronologia cuprinde aproape tot Fanerozoicul - eonul geologic care a început odată cu apariția organismelor pluricelulare, non-microscopice și continuă și astăzi.

Acesta descrie un climat global care a fost mai dinamic și mai extrem decât și-au imaginat cercetătorii, a declarat Jess Tierney, climatolog la Universitatea din Arizona și coautor al studiului. În comparație cu graficele bazate exclusiv pe modele climatice, care tind să prezinte oscilații mai mici și mai lente ale temperaturilor, noua cronologie este plină de vârfuri bruște și schimbări abrupte.

Dar, în conformitate cu decenii de cercetări anterioare asupra climei, graficul respectă îndeaproape estimările privind dioxidul de carbon din atmosferă, temperaturile crescând proporțional cu concentrațiile gazului care blochează căldura. „Dioxidul de carbon este, de fapt, cadranul principal", a declarat Tierney. „Acesta este un mesaj important ... în ceea ce privește înțelegerea motivului pentru care emisiile provenite de la combustibilii fosili sunt o problemă în prezent."

La începutul cronologiei, în urmă cu aproximativ 485 de milioane de ani, Pământul se afla în ceea ce se numește o climă de seră, fără calote polare și cu temperaturi medii de peste 30 C (86 F). Oceanele erau pline de moluște și artropode, iar primele plante abia începeau să se instaleze pe uscat.

Temperaturile au început să scadă încet în următorii 30 de milioane de ani, pe măsură ce dioxidul de carbon atmosferic a fost eliminat din aer, înainte de a se prăbuși în ceea ce oamenii de știință numesc o stare de casă rece în urmă cu aproximativ 444 de milioane de ani. Straturile de gheață s-au răspândit la poli, iar temperaturile globale au scăzut cu mai mult de 10 grade Celsius (18 grade Fahrenheit). Se crede că această răcire rapidă a declanșat prima dintre cele „cinci mari" extincții în masă de pe Pământ - aproximativ 85 % din speciile marine au dispărut pe măsură ce nivelul mărilor a scăzut și chimia oceanelor s-a schimbat.

O schimbare și mai dramatică a avut loc la sfârșitul perioadei Permian, acum aproximativ 251 de milioane de ani. Erupții vulcanice masive au eliberat miliarde de tone de dioxid de carbon în atmosferă, provocând creșterea temperaturii planetei cu aproximativ 18 F (10 C) în aproximativ 50.000 de ani. Ploi acide au căzut pe toate continentele; ecosistemele marine s-au prăbușit pe măsură ce oceanele au devenit fierbinți și lipsite de oxigen.

„Știm că a fost cea mai gravă extincție din Phanerozoic", a spus Tierney. „Prin analogie, ar trebui să fim îngrijorați de încălzirea umană, deoarece este atât de rapidă. Schimbăm temperatura Pământului într-un ritm care depășește tot ceea ce știm."

De asemenea, studiul arată clar că condițiile cu care oamenii sunt obișnuiți sunt destul de diferite de cele care au dominat istoria planetei noastre. În cea mai mare parte a Phanerozoicului, sugerează cercetarea, temperaturile medii au depășit 71,6 F (22 C), cu puțină sau deloc gheață la poli. Climatele reci - inclusiv cel actual - au predominat doar 13% din timp.

Aceasta este una dintre cele mai dezamăgitoare revelații ale cercetării, a spus Judd. Viața pe Pământ a îndurat climate mult mai calde decât cel pe care oamenii îl creează acum prin emisiile care încălzesc planeta. Dar oamenii au evoluat în timpul celei mai reci epoci din Fanerozoic, când temperaturile medii globale erau de până la 51,8 F (11 C).

În lipsa unor măsuri rapide de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, oamenii de știință spun că temperaturile globale ar putea ajunge la aproape 62,6 F (17 C) până la sfârșitul secolului - un nivel care nu a mai fost înregistrat în cronologie din epoca Miocenului, acum mai bine de 5 milioane de ani.

„Ne-am construit civilizația în jurul acestor peisaje geologice ale unei case de gheață", a spus Judd. „Deci, chiar dacă clima a fost mai caldă, oamenii nu au trăit într-un climat mai cald și există o mulțime de consecințe cu care se confruntă oamenii în această perioadă."

Proiectul a început în urmă cu aproape un deceniu, când oamenii de știință de la Smithsonian pregăteau o nouă sală de fosile pentru Muzeul Național de Istorie Naturală. Plecând de la majoritatea exponatelor de paleontologie, care tind să scoată în evidență ciudățenia dinozaurilor și a altor creaturi străvechi, noua sală a încercat să stabilească paralele între trecutul Pământului și schimbările climatice care au loc în prezent.

Dar când curatorii au decis să instaleze un grafic al temperaturii Pământului în timpul Fanerozoicului, și-au dat seama că nu exista o singură cronologie. Deși oamenii de știință puteau asambla estimări extrase din seturi de date disparate și reconstituiri ale unor intervale de timp mai scurte, abordarea lăsa mult loc pentru incertitudini și erori.

„Nu a fost foarte satisfăcător din punct de vedere științific", a declarat Scott Wing, conservatorul de plante fosile al muzeului și unul dintre autorii noului studiu. El și colegii săi au dorit să creeze o estimare a climatului trecut într-un „mod riguros din punct de vedere statistic".

Prima sarcină a fost să creeze o bază de date de probe climatice - fragmente de dovezi fosile care sugerează cum a fost lumea odată. De exemplu, varietatea de oxigen găsită în dinții unor creaturi dispărute, asemănătoare anghilei, cunoscute sub numele de conodonți, reflectă temperatura apei din oceanele în care au trăit. Compoziția chimică a grăsimilor din algele antice indică modul în care acestea și-au construit pereții celulari pentru a face față căldurii.

Cu toate acestea, baza de date a fost limitată la dovezi provenite din oceane, care acoperă doar 70 % din suprafața planetei. De asemenea, fiecare proxy putea dezvălui temperatura doar într-un anumit loc și la un moment dat. Chiar și cu 150.000 de puncte de date, a spus Judd, era ca și cum ai încerca să asamblezi un puzzle cu doar 1% din piese.

Cercetătorii ar putea obține o imagine mai bună, mai mare, folosind un model climatic - dar aceste simulări ar putea varia foarte mult în funcție de ipotezele pe care le fac cu privire la comportamentul Pământului, iar oamenii de știință nu ar avea nicio modalitate de a ști care rezultat este cel corect. Astfel, echipa a apelat la o tehnică numită asimilarea datelor, care combină dovezile din lumea reală cu modelele climatice pentru a obține rezultate mai riguroase și mai exacte.

„Este o modalitate de a integra matematic acele câteva piese de puzzle cu acele imagini posibile și de a afla care este imaginea căreia îi aparțin acele piese?" a declarat Judd.

Deși asimilarea datelor este utilizată pe scară largă pentru prognozele meteorologice moderne și a fost folosită pentru a crea reconstituiri ale temperaturii pe perioade mai scurte, cronologia publicată joi este cea mai lungă și mai detaliată produsă vreodată de oamenii de știință.

De asemenea, este mai precisă decât alte estimări, a declarat Benjamin Mills, cercetător în paleoclimat la Universitatea Leeds din Anglia, care nu a fost implicat în studiu, deoarece utilizează abordarea asimilării datelor.

„Acest lucru va contribui la evaluarea proceselor motrice din spatele schimbărilor de temperatură pe termen lung și a mecanismelor naturale de stabilizare sau destabilizare a climei Pământului", a scris Mills într-o analiză care a fost publicată împreună cu cronologia.

Noua cronologie a temperaturilor ridică la fel de multe întrebări pe cât răspunde, a spus Wing. Constatarea unor temperaturi medii globale de peste 35 de grade Celsius implică faptul că unele părți ale planetei au fost chiar mai fierbinți - în timpul celor mai calde părți ale Cretacicului, de exemplu, temperaturile medii din interiorul continentelor ar fi putut atinge 50 C (122 F). Chiar și cele mai rezistente specii moderne s-ar fi ofilit într-un mediu atât de sufocant.

„Este o indicație a tuturor lucrurilor pe care nu le știm despre modul în care funcționează climatele de seră", a spus Wing.

Poate că organismele care au evoluat în timpul erelor de seră erau mult mai bine adaptate la căldură extremă decât plantele și animalele care trăiesc astăzi, a adăugat el. Sau poate că temperaturile globale erau mult mai uniforme în acele perioade, puține zone fiind mult mai reci sau mai calde decât media.

Michael Mann, un climatolog de la Universitatea din Pennsylvania cunoscut pentru analizele sale privind temperaturile globale din trecut, s-a declarat, de asemenea, surprins de sugestia că planeta s-a încălzit atât de mult.

Descoperirea susține îngrijorarea multor oameni de știință că buclele de reacție din sistemul terestru ar putea duce la temperaturi mult mai ridicate decât prevăd majoritatea modelelor climatice, a scris el într-un e-mail. Dar este, de asemenea, posibil ca asimilarea datelor să presupună o încălzire prea mare și să lipsească factorii care ar putea preveni un efect de seră scăpat de sub control.

„Deși îi felicit pe autori pentru acest studiu ambițios și bine gândit, sunt sceptic cu privire la concluziile cantitative specifice", a declarat Mann.

Wing a recunoscut că mai sunt multe lucruri de făcut. El și colegii săi intenționează să continue să rafineze cronologia prin adăugarea de date de la proxies terestre, cum ar fi frunzele fosile. Ei speră, de asemenea, că aceasta va ajuta cercetătorii care încearcă să modeleze schimbările climatice viitoare, permițându-le să examineze perioadele mai calde din trecutul Pământului.

Iar pentru miliardele de oameni care trăiesc în prezent cei mai fierbinți ani înregistrați vreodată - și care se confruntă cu un viitor și mai fierbinte - Judd a declarat că cronologia ar trebui să servească drept un semnal de alarmă. Chiar și în cele mai pesimiste scenarii, încălzirea provocată de om nu va împinge Pământul dincolo de limitele locuibilității. Dar va crea condiții cum nu s-a mai văzut în cei 300 000 de ani de existență a speciei noastre - condiții care ar putea face ravagii în ecosisteme și comunități.

„Atât timp cât unul sau două organisme supraviețuiesc, va exista întotdeauna viață. Nu mă preocupă acest lucru", a spus Judd. „Preocuparea mea este cum arată viața umană. Ce înseamnă să supraviețuiești".