Descoperire incredibilă pe Lună. Oamenii ar putea trăi acolo fără probleme

Postat la: 17.07.2024 | Scris de: ZIUA NEWS

Oamenii de știință au descoperit pentru prima dată o peșteră pe Lună. Aflată la cel puțin 100 de metri adâncime, aceasta ar putea fi un loc ideal pentru ca oamenii să își construiască o bază permanentă, scrie BBC.

Este doar una din probabil sutele de peșteri ascunse într-o „lume subterană, nedescoperită", potrivit cercetătorilor. Țările se luptă pentru a stabili o prezență umană permanentă pe Lună, dar vor trebui să-și protejeze astronauții de radiații și temperaturi extreme.

Helen Sharman, primul astronaut britanic care a călătorit în spațiu, a declarat pentru BBC News că peștera recent descoperită arăta ca un loc bun pentru o bază și a sugerat că oamenii ar putea trăi în aceste gropi lunare în 20-30 de ani.

Dar, a spus ea, această peșteră este atât de adâncă încât astronauții ar putea fi nevoiți să coboare în rapel și să folosească „jetpack-uri sau un lift" pentru a ieși.

Lorenzo Bruzzone și Leonardo Carrer de la Universitatea Trento din Italia au descoperit peștera folosind radarul pentru a pătrunde în deschiderea unei gropi de pe o câmpie stâncoasă numită Mare Tranquillitatis.

„Mare" a fost probabil cândva un ocean și este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ. Este, de asemenea, locul unde Apollo 11 a aselenizat în 1969.

Peștera are un fel de luminator, care duce în jos către pereți verticali și o suprafață înclinată care s-ar putea extinde și mai mult sub pământ. A fost făcută cu milioane sau miliarde de ani în urmă, când lava curgea pe Lună, creând un tunel prin stâncă.

Cel mai apropiat echivalent de pe Pământ ar fi peșterile vulcanice din Lanzarote, Spania, explică profesorul Carrer, adăugând că cercetătorii au vizitat acele peșteri ca parte a muncii lor.

„Este cu adevărat incitant. Când faci aceste descoperiri și te uiți la aceste imagini, îți dai seama că ești prima persoană din istoria umanității care le-a văzut", a spus profesorul Carrer.

Odată ce profesorul Bruzzone și profesorul Carrer au înțeles cât de mare este peștera și-au dat seama că ar putea fi un loc bun pentru o bază lunară.

„La urma urmei, viața pe Pământ a început în peșteri, așa că are sens ca oamenii să poată trăi în interiorul lor și pe Lună", spune profesorul Carrer.

Peștera nu a fost încă explorată pe deplin, dar cercetătorii speră că radarul care pătrunde la sol, camere sau chiar roboți ar putea fi folosiți pentru a o cartografia.

Oamenii de știință și-au dat seama pentru prima dată că probabil există peșteri pe Lună în urmă cu aproximativ 50 de ani. Apoi, în 2010, o cameră dintr-o misiune numită Lunar Reconnaissance Orbiter a fotografiat gropi despre care oamenii de știință credeau că ar putea fi intrări în peșteră.

Însă cercetătorii nu știau cât de adânci ar putea fi peșterile sau dacă acestea s-ar fi prăbușit. Lucrările profesorului Bruzzone și ale profesorului Carrer au răspuns acum la această întrebare, deși sunt multe de făcut pentru a înțelege întreaga amploare a peșterii.

„Avem imagini foarte bune ale suprafeței, putem vedea locurile de aterizare ale misiunii Apollo, dar nu știm nimic despre ceea ce se află sub suprafață. Există oportunități uriașe de descoperire", a declarat Francesco Sauro, coordonatorul Topical Team Planetary Caves al Agenției Spațiale Europene, pentru BBC News.

„De asemenea, cercetarea ne poate ajuta să explorăm peșterile de pe Marte în viitor", spune el.

Acest lucru ar putea deschide ușa pentru a găsi dovezi ale vieții pe Marte, pentru că, dacă ar fi existat, aproape sigur ar fi fost în interiorul unor peșteri protejate de elementele de pe suprafața planetei.

Cercetarea este publicată în revista științifică Nature Astronomy
Peștera Lunii ar putea fi utilă oamenilor, dar oamenii de știință subliniază, de asemenea, că ar putea ajuta la răspunsul la întrebări fundamentale despre istoria Lunii și chiar despre sistemul nostru solar.

Rocile din interiorul peșterii nu vor fi la fel de deteriorate sau erodate de vremea spațială, astfel încât ele pot oferi o înregistrare geologică extinsă, care are în urmă miliarde de ani.