CJUE: Principiile securității juridice și efectivității Dreptului Uniunii nu se opun unei reglementări naționale care permite suspendarea termenelor de prescripție pe durata soluționării contestației administrative sau judiciare

Judecătorii Curții de Justiție a Uniunii Europene au arătat în cauza C - 615/21 că „Principiile securității juridice și efectivității dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru și practicii administrative aferente acesteia, în temeiul cărora, în materie de taxă pe valoarea adăugată, termenul în care se prescrie dreptul administrației fiscale de a stabili această taxă se suspendă pe toată durata controalelor jurisdicționale, independent de câte ori procedura fiscală administrativă a trebuit să fie repetată în urma acestor controale și fără limitare a duratei cumulate a suspendărilor acestui termen, inclusiv în cazul în care instanța care statuează cu privire la o decizie a autorității fiscale în cauză adoptată în cadrul unei proceduri repetate, în urma unei hotărâri judecătorești anterioare, constată că această autoritate fiscală nu s a conformat indicațiilor cuprinse în această hotărâre judecătorească."

Cauza care a determinat sesizarea CJUE vizează un litigiu între o societate din Ungaria și organele fiscale din Ungaria. 
În esență, printr-o decizie de impunere emisă în anul 2015 societatea Napfény-Toll Kft. a fost obligată de către organele fiscale la plata unui TVA suplimentar în cuantum de 464.581 euro pentru perioada noiembrie 2010 - septembrie 2011, la penalități de întârziere de întârziere de aproximativ 147.860 euro și i s-a aplicat o amendă  în cuantum de aproximativ 348.433 euro.
Decizia de impunere în cauză a fost contestată de Napfény-Toll Kft, fiind parcurse mai multe cicluri procesuale ca urmare a anulării deciziei și obligării autorităților fiscale la refacerea procedurilor.
Conform legislației maghiare, contestarea pe cale administrativă sau judiciară a deciziei de impunere suspenda termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale și nu exista o limitare a duratei de suspendare a termenului de prescripție în cazul controlului jurisdicțional, astfel încât dreptul autorității fiscale de a stabili cuantumurile de TVA care trebuia restituită se putea prelungi, cel puțin în teorie, cu mai mulți ani sau chiar cu zeci de ani, în cazuri extreme.
Având în vedere că repetarea controalelor fiscale ar fi determinat împlinirea termenului de prescripție a dreptului autorităților fiscale de a impune taxe și impozite (dacă nu ar fi existat cauza de suspendare), instanța de trimitere sesizată cu litigiul principal și-a exprimat îndoiala în ceea ce privește compatibilitatea reglementării în discuție cu principiile securității juridice și efectivității recunoscute de legislația comunitară.
Deși cauza se referă la interpretarea dreptului maghiar prin prispa principiilor legislației comunitare în materie de TVA, Codul fiscal român conține prevederi legale asemănătoare în substanța lor cu legislația maghiară.
Conform art. 279 alin. (3) Cod procedură fiscală „Prin decizie se poate desfiinţa, total sau parţial, actul administrativ atacat în situaţia în care, din documentele existente la dosar şi în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situaţia de fapt în cauza supusă soluţionării prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent şi de contestator. În acest caz, organul fiscal competent urmează să încheie un nou act administrativ fiscal care trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei".
De asemenea potrivit art. 279 alin. (7) Cod fiscal „În cazul soluţiilor de desfiinţare, dispoziţiile art. 129 alin. (3) se aplică în mod corespunzător pentru toate categoriile de acte administrativ fiscale contestate, chiar dacă la data refacerii inspecției/controlului termenul de prescripție ar fi împlinit."
Deși legislația română nu prevede suspendarea prescripției pe durata de soluționare a contestațiilor judiciare sau administrative, instituie posibilitatea, prin dispozițiile art. 279 alin. (3) Cod procedură fiscală, de refacere a controlului chiar dacă termenul de prescripție s-a împlinit.
Astfel, deși instrumentele folosite în legislația maghiară și română sunt diferite, efectele juridice produse sunt aceleași, respectiv prelungirea dreptului autorității fiscale de a stabili taxe și impozite ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Curtea a amintit că principiul securității juridice face parte din ordinea juridică a Uniunii și că, pentru acest motiv, el trebuie să fie respectat de către statele membre.
Principiu urmărește să garanteze caracterul previzibil al situațiilor și al relațiilor juridice și impune în special ca situația persoanei impozabile, în ceea ce privește drepturile și obligațiile sale față de administrația fiscală sau vamală, să nu poată fi pusă în discuție la nesfârșit.
Curtea a mai arătat că „deși o reglementare națională și o practică administrativă precum cele descrise de instanța de trimitere, pot determina o prelungire a duratei unui astfel de termen de prescripție, acestea nu sunt totuși de natură, în principiu, să facă posibilă repunerea în discuție a situației persoanelor impozabile respective la nesfârșit. În schimb, o astfel de suspendare permite să se evite ca punerea în aplicare efectivă și eficace a Directivei 2006/112 să poată fi pusă în pericol de introducerea unor căi de atac dilatorii și, ulterior, ca aceasta să nu fie compromisă din cauza unui risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie încălcări ale acestei directive"
Referitor la principiul efectivității Curtea a argumentat că „o reglementare națională sau o practică administrativă națională prevede că termenul în care se prescrie dreptul administrației fiscale de a stabili TVA-ul se suspendă pe toată durata controalelor jurisdicționale, indiferent de câte ori procedura fiscală administrativă a trebuit să fie repetată în urma acestor controale și fără limitare a duratei cumulate a suspendărilor acestui termen, nu este de natură să facă practic imposibilă sau, cel puțin, excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii."
Astfel, s-a constatat că nici principiul securității juridice și nici cel al efectivității „nu se opun unei reglementări naționale și unei practici administrative care prevede că termenul în care se prescrie dreptul organelor fiscale de a stabili TVA se suspendă pe toată durata controalelor jurisdicționale, indiferent de câte ori procedura fiscală administrativă în cauză a trebuit să fie repetată în urma acestor controale și fără limitare a duratei cumulate a suspendărilor acestui termen".
Stabilirea tratamentului fiscal corect al unei tranzacții din perspectiva taxei pe valoarea adăugată implică aplicarea și interpretarea unor reguli complexe cu privire la locul unde se consideră efectuată operațiunea, persoana obligată la plata taxei, cota de taxă aplicabilă tranzacției, etc.
Aplicare eronată a legislației în materie de TVA poate conduce la grave erori în ceea ce privește calcularea valorii taxei deductibile și a taxei colectate, existând riscul impunerii de către autoritățile fiscale a unor obligații fiscale suplimentare în sarcina contribuabililor.
Pentru identificarea corectă a tratamentului fiscal al TVA în cazul unor tranzacții complexe, recomandăm asistența juridică din partea unui avocat specializat în drept fiscal și probleme de natură fiscală.