70% din gazele importate de România vin prin Ucraina. Ce riscăm după izbucnirea războiului

70% din cantitatea de gaze naturale pe care România a importat-o miercuri a fost adusă de la ruși prin Ucraina, țară care de azi noapte se află în război.

Despre ce pericole prezintă acest conflict armat abia izbucnit pentru alimentarea țării noastre cu gaze naturale am discutat cu expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). România nu produce suficiente gaze pentru a-și asigura consumul intern. Și nici nu are destule depozite modernizate, pentru a putea extrage rapid suficiente gaze înmagazinate din timp, pentru iarnă. Iar asta înseamnă că țara noastră este dependentă de importuri de gaze, mai ales în sezonul rece.

După cum Dumitru Chisăliță a explicat anterior, orice moleculă de gaz pe care o găsim de cumpărat pe piețele externe, în zona noastră, provine din Rusia (chiar dacă noi am cumpăra-o de la o firmă elevețiană, să spunem). Ca să poată importa gazele de care are nevoie, România și-a contectat propria rețea de conducte de transport (administrată de Transgaz -n.red.) cu rețelele similare de țevi și instalații din țările vecine. Avem 5 astfel de legături - numite interconexiuni - dintre care două sunt cu sistemul conducte din Ucraina, țară care acum este în război cu Rusia (care livrează gazele).

Mai exact, de la vest la est, România are următoarele interconexiuni la:

Csanádpalota (cu Ungaria)
Giurgiu - Ruse (cu Bulgaria)
Negru Vodă (cu Bulgaria)
Isaccea (cu Ucraina)
Medieșul Aurit (cu Ucraina).

Interconexiunea de la Medieșul Aurit este inactivă din 2018, din cauza unor neînțelegeri dintre Transgaz și GTSO, operatorul ucrainean de transport al gazelor.

„Respectivul punct de interconexiune de la Medieșul Aurit a fost creat în anul 1999. A funcționat cam 2 ani, după care - pe fondul unor acuze de furt de gaze - a fost închis. S-a redeschis pentru scurt timp, dar din 2018 nu mai funcționează. La Isaccea, am avut, de asemenea, o perioadă în care activitatea a fost suspendată, din motive diverse. Unele de natură tehnică, altele legate de neînțelegeri între operatorul român și cel ucrainean de transport de gaze. S-a folosit până în primăvara lui 2021. Apoi s-a oprit. Iar utilizarea sa, pentru tranzitul de gaze, s-a reluat din ianuarie 2022", a precizat Dumitru Chisăliță pentru Spotmedia.ro.

Acum, dintrele cele 5 puncte de interconexiune utilizabile, Isaccea este cel mai folosit. „Potrivit datelor de ieri (miercuri 23 februarie -n.red.), România a importat circa 6,5 milioane de metri cubi de gaze. Circa 70% din acestă cantitate a fost adusă pe la Isaccea", a precizat Dumitru Chisăliță. În condițiile în care în Ucraina e în război, nu putem decât să ne întrebăm: există vreun risc cu privire la alimentarea cu gaze naturale a României? Dacă la un momentan dat n-am mai avea destule gaze, economia ar avea probleme majore. În sensul că până și agenții economici care își permit gaze la preţurile curente ar fi nevoiți să își restrângă activitatea.

Populația este protejată prin lege și e ultima care ar fi nevoită să raționalizeze consumul de gaze, în cazul în care resursele n-ar fi suficiente. Dar oricum insuficiența gazelor ar ridica mari probleme pentru viața cotidiană. Dumitru Chisăliță susține, însă, că pe termen scurt n-ar trebui să ne confruntăm cu astfel de situații.

„Date fiind temperaturile pozitive din această perioadă, n-ar trebui să avem mari probleme. Acum consumăm 38 de milioane de metri cubi pe zi. Avem 22 de milioane de metri cubi asigurați din producția internă și - în actualele condiții de consum - am putea acoperi restul și fără a lua gazele care vin prin Ucraina", a mai spus Dumitru Chisăliță.

Un risc major l-ar reprezenta o răcire accentuată a vremii, cu ger care să dureze o săptămână sau două. Într-o astfel de situație, necesarul nostru zilnic de gaze din import s-ar putea dubla. Și - susține expertul - o asemenea cantitate ar fi aproape imposibil de importat doar pe la Csanadpalota (interconexiune a cărei capacitate maximă e de numai 7 milioane de metri cubi pe zi) și pe la Negru Vodă și Giurgiu-Ruse, unde gazele sunt aduse din Rusia prin sudul Europei și unde cantitățile disponibile sunt mai mici.

„Trebuie să ținem cont și de faptul că, în această iarnă, gazele transportate prin Ucraina au ajuns în Republica Moldova, România și Slovenia. Restul Europei a trecut de iarnă fără gaze transportate pe această rută. În aceste condiții, primăvara ar trebui să fie cu atât mai ușor de trecut. E adevărat că Rusia ar putea opri gazele, ca să pună presiune pe ucraineni. Dar dacă nu o face, nu există o logică a opririi tranzitului de gaze prin Ucraina. Doar accidental, poate, în cazul în care un bombardament afecteză conductele. Sau în urma unui act terorist.

Dar în rest de ce s-ar opri tranzitul de gaze? Să ne amintim că, în Al Doilea Război Mondial, în România, Ungaria și Polonia au existat conducte de gaze care au funcționat. E drept, parte au fost bombardate la retragerea nemților, dar până la acel moment n-a venit nimeni să le oprească. Și repet: toată discuția este despre gazele care trec prin Ucraina.

În rest, nu văd motive să se întreprupă alimentarea Europei cu gaze rusești pe celelalte căi, cum ar fi North Stream 1 (conductă care aduce gazele din Rusia în nordul Germaniei, prin Marea Baltică - n.red.), Blue Stream (conductă care aduce gazele din Rusia, prin Marea Neagră, în Turcia), South Stream (conductă care aduce gaze rusești până în Bulgaria, cu care România are interconectare etc) sau Drujba (conducta care aduce gaze rusești în Polonia, via Ucraina și Belarus). Sigur că se pot face jocuri legate de prețul gazelor. Dar miza acestor jocuri este iarna viitoare, când consumul va crește din nou, odată cu venirea frigului", a mai precizat Dumitru Chisăliță.

Pe hartă ENTSOG marcate cu roșu: North Stream (care aduce gaze rusești prin Marea Baltică în nordul Germaniei) și Turkstream și Blue Stream (prin care gazele pot ajunge din Rusia în Turcia și apoi mai departe, în sudul Europei). Sunt căi prin care gazele pot ajunge în Europa fără a tranzita Ucraina. Este adevărat că gazele aduse prin North Stream, spre exemplu, ar străbate un drum mai lung până în estul Europei și, pe cale de consecință, ar fi mai scumpe. Or, la prețurile curente ale gazelor naturale, orice scumpire imprevizibilă riscă să devină de nesuportat pentru consumatori.