Alina Mungiu Pippidi dezvăluie cum se plătesc articole împotriva PSD în presa internațională

Într-un editorial publicat pe România curată, politologul Alina Mungiu Pippidi îi îndeamnă pe români să își apare democrația. „Aveți grijă să nu rămâneți cu un singur partid care să controleze și resursele materiale, și pe cele ale justiției și siguranței naționale!", scrie Mungiu-Pippidi.

Alina Mungiu-Pippidi, profesor la Hertie School, Universitatea de Guvernanță din Berlin și președinte onorific al Societății Academice din România (SAR), ocupă locul al doilea în Top 25 cei mai influenți oameni de știință politici (pentru ultimii zece ani), realizat de Academic Influence la nivel mondial. Aceasta a explicat cum apar în presa internațională articole comandate împotriva PSD și a guvernului social democrat, plecat de la putere de peste 9 luni, și care, în mod halucinant, în ciuda acestei realități, este acuzat că proasta gestionare a actualei situații din pandemie i se datorează.

„În toată această perioadă au început să fie tot mai evidente manifestări de tipul dreptei din Ungaria și Polonia, combinate însă cu o folosire a serviciilor secrete care acolo nu există. Ziarele străine au publicat vara asta materiale produse de surse media apropiate de serviciiile noastre care atribuiau PSD și lui Dragnea (de mai mult de un an la închisoare!) proasta evoluție a epidemiei, băgându-i evident și pe ruși (același material original asumat de un autor oarecare a apărut peste tot pe unde această firmă de PR cumpără spațiu, în mai multe ziare europene).", scrie Mungiu-Pippidi.

Evocând primii ani de după Revoluție, politologul arată că odată cu venirea la putere a lui Traian Băsescu, și apoi sub Klaus Iohannis, unul din instrumentele folosite în politică au devenit serviciile de informații:

„Ce a schimbat mare lucru a fost folosirea, întâi de către Băsescu și apoi de către Iohannis a serviciilor secrete în politică. Aceasta a crescut pe măsură ce politica a devenit mai concurențială și mijloacele tradiționale, ca televiziunea, nu au mai putut asigura cîștigul. La ora asta fiecare partid are nevoie pe lîngă o televiziune de măcar un grup din zona de siguranță, exersat în bani negri și șantaje, și cine nu are acces la cele ale statului trebuie să recurgă la antreprenori. S-a creat o piață. Și cum proveniența acestora e tot din servicii, între politică și zona de siguranță militară a apărut o mlaștină care s-a tot întins."

Alina Mungiu Pippidi anticipează sfârșitul USR, a cărei singură soluție pentru a ajunge la guvernare este alierea cu Partidul Național Liberal:

„Partidele veritabil populiste, ca PPDD sau USR, au reușit să spargă din monopol, ajutate de presă și societatea civilă, dar au fost imediat aduse sub control și vărsate tot în mlaștină. Finalul USR e garantat tot acolo, nu prin unirea cu PLUS neapărat, ci prin finalul dinainte specificat, guvernarea cu PNL.

PNL liberalizează Teleormanul cumpărînd unul cîte unul pe primarii lui Dragnea - de asta a avut nevoie să fie la guvernare și a luptat pentru fondul de dezvoltare, ca să facă ei ce făcea Dragnea înainte, mai puțin ipocrit și fără discursuri despre statul de drept, adică să-i organizeze pe toți antreprenorii politici locali într-o rețea națională de dirijare preferențială a resurselor publice.

Publicul care e împotriva acestui fel încetățenit de a face politică să știe deja la ora asta că votînd USR votezi de fapt pentru viitoarea guvernare PNL, deci cotizezi nu la schimbare, ci la absența ei. Degeaba sunt în USR și PLUS și oameni care sincer gîndesc altfel - nu e vreunul care să vină cu o idee alternativă, cu un alt scenariu, unul autonom față de stăpînii mlaștinilor. Își încearcă norocul pe cont propriu, la locale, și exact cei care ar avea potențial de dizidenți vor fi îngropați de atacuri și coalizarea celorlalți contra lor. Cele două partide unite nu au un lider destul de puternic și cu priză la mase care să le ducă pe un drum propriu."

„Ce a omorît complet politica a fost mlaștina, adică zona informală din spate, nu monopolul formal. Dacă Orban îi ia lui Dragnea primarii și banii, dacă Orban devine Dragnea, cu ajutorul lui Iohannis, că el nu e decât un instrument, înțelegem mai bine miza enormei mobilizări din ultimii ani.

Dragnea era un baron autonom. Nu mai există așa ceva. Toată lumea trebuie să facă parte din sindicatul politică-servicii.", continuă politologul.

Ai zice că e destul de rău pînă aici, dar ceea ce este mai rău urmează.

„În toată această perioadă au început să fie tot mai evidente manifestări de tipul dreptei din Ungaria și Polonia, combinate însă cu o folosire a serviciilor secrete care acolo nu există. Ziarele străine au publicat vara asta materiale produse de surse media apropiate de serviciiile noastre care atribuiau PSD și lui Dragnea (de mai mult de un an la închisoare!) proasta evoluție a epidemiei, băgându-i evident și pe ruși (același material original asumat de un autor oarecare a apărut peste tot pe unde această firmă de PR cumpără spațiu, în mai multe ziare europene).

Opoziția din România e astfel treptat prezentată ca fiind necesarmente vîndută rușilor, cînd nu lui Soros. Opinia publică e pregătită nu doar intern, ci și extern, ca să lichidăm pe acești trădători nu doar de țară, ci și de Europa. Deja s-au putut numi procurori generali politici fără să mai fie nicio discuție, cu aerul că se redresează relele PSD. Pe urmele ungurilor și polonezilor urmează lichidarea instituțiilor independente, CCR, BNR, CSM, instituții imperfecte, desigur, dar plurale și imprevizibile, cum e într-o democrație, unde controlul sindicatului e mai slab sau deloc.

Cînd îl aud pe Klaus Iohannis folosindu-și platforma prezidențială, menită de Constituție ca o instituție a medierii, atacînd repetat un partid politic, îmi spun că deja s-a trecut pragul, a început o veritabilă destrămare a democrației românești, atîta cîtă mai e, la calitatea la care a ajuns, adică foarte proastă

Alina Mungiu Pippdi se întreabă retoric ce sens mai au alegerile din țara nostră dacă președintele Klaus Iohannis, care comandă armata și serviciile de informații are un program politic public „o Românie fără PSD"?

„De ce se țin alegeri nu e clar, pentru că ai un președinte șef al forțelor armate și de securitate care spune la toate orele că nu va permite PSD să guverneze, cum de fapt nu i-a permis din 2016. Alegerile au sens doar cînd există libertatea alegerii și e garantat că acela care cîștigă chiar poate guverna. Or, e invers, partidul care contestă clasa politică, USR-PLUS, știm deja că există doar ca să strîngă voturile alienate de clasa politică și să le aducă înapoi la matcă, iar partidul cu baza de masă cea mai largă e exclus dinainte și să zică mersi dacă nu va fi desființat, mai ales dacă zguduie barca cu moțiunea lor de cenzură.

E destul de rău că politica produce elite de nivelul Stănescu sau Flutur și că alternativele la aceștia sunt copiii și nepoții sindicatului ca Tianu Burduja sau Vlad Voiculescu. Dar asta nu e așa important. Oameni de calitate mai bună sunt în toate partidele și au mai rămas și în birocrația de stat. La rigoare, cu alt leadership, care ar aduce un pic de consens am putea organiza treptat mai multă meritocrație - și cum s-a văzut la Președinția românescă a UE, ne putem descurca. Sigur, calitatea e o problemă, dar nu nerezolvabilă, iar la ora asta aș face o singură recomandare pentru alegeri, și aceea vizează un principiu mult mai fundamental, cantitativ în esență.

„Dragii mei, aveți grijă să nu rămâneți cu un singur partid care să controleze și resursele materiale, și pe cele ale justiției și siguranței naționale, ca în Ungaria. Și acolo partide de opoziție sunt, dar nu au șanse să ajungă la guvernare. Și acolo, pragul a fost trecut subtil, cîndva în trecut, nimeni nu știe cînd, dar opinia publică a fost complice. O opinie care a stabilit că e OK să închizi presa nefavorabilă, dacă e a stîngii, și să modelezi justiția ca să îi elimini pe cei de stînga. Mai ales că stînga românească, fiind una fără relații cu Occidentul, nici Europa nu o să îi apere, cum i-a apărat pe socialiștii și liberalii din Ungaria și Polonia. O opinie publică care a aprobat schimbări ale Constituției nominal menite să facă mai puțin politizate instituții precum Curtea Constituțioală sau Supremă, dar care de fapt au eliminat curți plurale, compuse istoric din ambele tabere, și au pus în loc curți monocolore, numite de autorii reformei. O opinie publică care nu înțelege că rolul Avocatului Poporului este de opoziție: la înființarea sa în Suedia a fost un drept dat opoziției de a controla guvernul și de aceea a avut o importanță istorică.

Singura cale de a nu mai avea opoziție este mai multă consultare, nu eliminarea ei. M-a surprins neplăcut în vacanța asta la ce consens s-a ajuns în democrația noastră că opoziția și instituțiile ei constituționale trebuie pur și simplu eliminate.

Nu pot crede că e cineva așa de redus mintal încît să creadă că eliminarea opoziției va duce la altceva decît la legitimarea unui monopol de extracție, ca în București, unde am avut primari liberali și pedeliști și corupție generalizată 20 de ani fără niciun PSD. În București, PSD a fost un fenomen recent, orașul a fost liber de PSD, dar nu liber de tarele politicii noastre.

De asta sfatul meu este același ca în 2014, cînd v-am recomandat să votați Iohannis la președinție. Nu puneți toate ouăle într-un coș. Votați ca puterea să fie echilibrată în România, să nu existe un partid care fiindcă are și resurse materiale și dosarele de șantaj ale serviciilor își transferă toți primarii. E rău să ai două forțe politice, că nu se înțeleg? Nu - e mai rău în Ungaria și Polonia, unde nu mai există decît o forță. România nu are nevoie de monopoluri politice. Două forțe apropiate vor fi obligate să discute și să coopereze - iar asta e o garanție că democrația noastră va continua.

Și nu considerați asta garantat. Pe biroul meu berlinez stă din luna ianuarie capodopera lui Alfred Stepan și Juan Linz Destrămarea regimurilor democratice, în care se radiografiază pe mai multe continente cum de la triumful statelor naționale democratice de la finele primului război mondial se ajunsese în Europa și America Latină douăzeci de ani mai tîrziu la dictaturi mult mai rele ca imperiile tradiționale. Asta o să predau la primăvară, că asta se întîmplă în multe locuri azi.", scrie Alina Mungiu Pippidi.