Găinăria Punctelor ANRP. Se pregateste una din cele mai mari escrocherii din România, in valoare de 11 miliarde de euro

Daca Fondul Proprietatea - o alta cacialma trasa romanilor - a dat chix pentru marea masa a revendicatorilor de proprietati, dar i-a facut milionari prin ANRP pe aproximativ 400 dintre băietii destepti pe care ii vedem azi perindandu-se pe la DNA, ei beneficiind de aproape 1,5 miliarde de euro, acum se pregateste o alta escrocherie, cea a Punctelor ANRP.

Fondul Proprietatea a fost constituit inca de la inceput, de catre Guvernul Tariceanu si, mai apoi, folosit fraudulos si de guvernele Boc si Ponta, ca un vehicol pentru imbogatirea unor escroci pe care azi, in mare parte, ii vedem in dosarele DNA. In principiu, cei care nu mai puteau revendica in natura proprietatile confiscate abuziv de catre comunisti, urmau a fi despagubiti in bani prin Fondul Proprietatea, cu dosare evaluate si aprobate de comisiile ANRP, institutie condusa, pe rand, de incriminatii de azi ai marilor dosare de fraude. Fondul era garantat prin asocierea unor mari companii profitabile din România, dar si a unor fonduri de investitii, urmand a fi listat la bursa, iar din valorile obtinute pe pietele de capital cei care revendicau banii din proprietatile care nu mai puteau fi restituite in natura urmau a fi compensati.

Mii de români si-au depus dosarele si au intrat pe listele de asteptare. Băietii destepti, insa, au cumparat drepturile litigioase la mari proprietati sau i-au escrocat pur si simplu pe proprietari, ori au introdus dosare false, cu mostenitori inventati, beneficiind, contra spaga de celeritatea comisiei ANRP, dar si de supraevaluarea proprietatilor. Astfel s-a ajuns ca pe o proprietate care, in real, valora, sa zicem, 10 milioane de euro, sa obtina 100 de milioane de euro. Asa se face ca in aproape zece ani, prin Fondul Proprietatea s-au scurs 4,5 miliarde de euro, iar prin ANRP, direct, inca 1,5 miliarde de euro, bani care au ajuns in posesia a aproximativ 400 de persoane, iar restul dosarelor au ramas in asteptare.

Banii celor de pe listele de asteptare nu mai pot fi dati, pentru ca prin supraevaluari, cei 400 au adjudecat intreg fondul, sau aproape intreg fondul. Valoarea acestor bani era acoperita de valoarea actiunilor detinute de marile companii, asa cum valoarea banilor dintr-o tara, de pilda, e acoperita de totalitatea creditelor de la populatie, de acoperirea in aur etc. Daca la bani se poate porni tiparnita peste valoarea acoperita, rezultand inflatia, la Fondul Proprietatea nu se poate face acest lucru, valoarea reala a compensarilor fiind depasita, capitalizata deja prin cele peste 400 de furtisaguri facute de baietii destepti cu sprijinul ANRP. Ca atare, cei 400 au furat deja banii celorlalti, in acest caz inflatia - cum ar fi fost din punct de vedere bancar - fiind inlocuita prin supraevaluarea proprietatilor si achitarea catre clienetela a acestor bani, aproape 6 miliarde de euro.

Pentru ca nu au mai putut sa dea banii in acest fel, guvernantii lui Ponta au gandit o alta escrocherie, Legea 165/2013. Mai intai au luat o decizie care sa abureasca opinia publica. Au decis ca drepturile litigioase nu mai pot aduce venit mai mare de 15% din valoarea revendicata. Cu alte cuvinte, daca pana atunci drepturile litigioase aduceau cumparatorului 100% din valoare, iar daca mai era si supraevaluata proprietatea, atunci acesta devenea milioanar in euro peste noapte. Se cumparau drepturi litigioase la preturi de nimic. De pilda, daca cineva avea de revendicat o proprietate de 10 milioane de euro, cumparatorul oferea pe loc cateva sute de mii, maximum un milion. Iar proprietarii vindeau, pentru ca aveau dosarele blocate fie de instante, fie chiar de comisia ANRP, sau erau pe listele de asteptare de la Fondul Proprietatea. Cumparatorul de drepturi se ducea apoi la comisii, dadea spagi, se supraevalua si apoi obtinea pana de 10 ori valoarea reala.

Prin decizia guvernului Ponta privind drepturile litigioase, cumparatorul acestora obtinea doar 15% din valoarea reala, adica in cazul nostru, in loc de 10 milioane, doar 1,5 milioane de euro, operatiunea ne mai fiind atat de rentabila. Lumea s-a bucurat, a zis ca s-a facut dreptate. Guvernul a luat aceasta decizie tocmai pentru ca se atinsese pragul, iar banii fusesera deja furati. Asa ca au pregatit urmatorul pas al escrocheriei. Au gandit un nou sistem care sa-i favorizeze iarasi pe baietii destepti, de multe ori firme trimise la inaintare (intermediari), tot pentru imbogatirea unora dintre afaceristi, impreuna cu clasa politica. Pentru ca si in scandalul ANRP anterior s-a dovedit ca o parte din bani ajungeau la politicieni si la partidele politice.

Inventia e urmatoarea: s-a constituit un Fond al Statului (in locul Fondului Proprietatea), care contine suprafete de teren, imobile si paduri de care statul nu mai are nevoie, chipurile, si le poate instraina. Sunt aproximativ 400.000 de hectare de teren, 3,2 milioane de ha de padure si cateva mii de imobile (cum ar fi foste sedii de CAP, sedii aflate in paragina de la diferite institutii care au fost desfiintate, sedii de institute de cercetare lasate voit sa moara, dar cu cladiri si terenuri rentabile etc). Acum, proprietarul pacalit de afacerea anterioara vine la comisia ANRP (condusa de George Băesu - foto), numita Comisia Nationala de Compensare si in baza dosarului de revendicare obtine niste puncte. Un punct este egal cu un leu. Cu aceste puncte, incepand din 1 ianuarie 2016 va putea participa la licitatiile saptamanale organizate de ANRP pentru proprietatile amintite. In 2014 si 2015 au fost alocate aproape 500 de milioane de puncte, urmand ca altele sa fie date pe parcurs in urmatorii cinci ani.

Daca proprietarul nu vrea sa participe la licitatii, are urmatoarele optiuni legale. Sa vanda punctele altora, sau sa astepte sa obtina bani in locul punctelor. Daca urmeaza prima cale, deja au aparut firme cu sutele care tranzactioneaza puncte. Le cumpara la sub un sfert din valoare (18-22 de bani pentru un punct, adica pentru un leu) si fie le vand mai departe, fie participa la licitatii ca sa cumpere pe nimic anumite proprietati din Fondul constituit, alea pe care le vor baietii destepti, imobile, institute de cercetare cu terenuri aferente, dar si terenuri strategice, pe unde vor trece autostrazi, ori conducete de gaz sau petrol, gen South Stream, pe care apoi s ia bani grei la expropriera ce o va plati statul.

Daca doresc a doua cale, a recuperarii banilor, atunci e mai greu. Au la dispozitie cinci ani sa se inscrie pe liste, timp in care urmeaza sa se incheie si procedura licitatiilor. Dupa care banii ii vor obtine intre 1-3 ani, pe baza de lista, iar daca nu vor fi bani pentru ca nu prea s-au vandut proprietati la licitatie si au ramas doar cele nerentabile, termenul poate fi extins pana la 7 ani. Cu alte cuvinte, dacau au noroc banii ii vor lua in 6 ani, daca au ghinion, in 12 ani. Timp in care, la fel ca Fondul Proprietatea, lucrurile se vor bloca, iar statul va inventa alt joc piramidal care ii va favoriza pe altii, asa ca proprietarii vor ramane, iarasi, cu buzele umflate.

Chestiunea cu tranzactionarea punctelor este, insa, cea mai ticaloasa. Practic, inlocuieste vechiul sistem al cumpararii de drepturi litigioase, tot in defavoarea proprietarilor care nu se pricep, sau nu vor sa mearga la licitatii. Procedura licitatiilor este extrem de anevoioasa. In fiecare saptamana, la inceput, se publica lista prorpietatilor pentru care se va licita, urmand ca la finalul saptamanii sa aiba loc licitatia. Pai, cine are timp sa mearga peste tot sa vada proprietatile? Apoi, cate puncte sa ai "pe bune" ca sa poti licita?

Marea majoritate a celor ce doresc restituirea au avut terenuri confiscate de 500-1000 de mp, cu imobile modeste, care azi nu valoreaza mai mult de 20-30.000 de euro, adica maximum 100.000 de lei, sau 100.000 de puncte. Cu care nu pot cumpara cine stie ce din acest fond de proprietati sau din hectarele de padure. Adica omul a avut casa in Bucuresti, de pilda, si va fi nevoit sa ia la licitatie teren extravilan, sau padure cine stie pe unde. Daca vinde punctele se alege cu un sfert din valoare in cel mai fericit caz, adica cu 25.000 de lei, o nimica toata fata de valoarea reala la care ar fi trebuit sa fie despagubit de catre stat. Si in tot acest timp, baietii destepti vor stii exact ce sa achizitioneze, cu puncte luate pe nimic. Practic, e acelasi sistem dar in alt ambalaj.

De ce, de pilda, in loc de firmele care tranzactioneaza puncte nu s-a prevazut prin lege firme de brokeraj, adica sa participe la licitatii cei specializati si care sa cumpere pentru proprietari obtinad un comision de 1-3%? Sau aceleasi firme de brokeraj sa incerce sa vanda punctele cat mai aproape de valoarea lor? Caci e evident ca punctele nu pot valora niciodata mai mult de 1 leu. Punctele sunt egale si nu au o valoare mai mare pentru ca un anumit dosar de retrocedare e mai valoros decat altul. Deci nu se pot vinde decat la o valoare mai mica decat cea reala.

Ca atare, tot proprietarii vor fi pagubiti in loc sa fie despagubiti. In vreme ce altii se vor imbogatii peste noapte cu sute de hectare de padure, cu terenuri si sedii ale fostelor fabrici si institute de cercetare etc. Cine va putea cumpara masiv aceste proprietati decat cei care au bani? Si, dupa ce ca au bani, vor putea cumpara la sub un sfert din pret, pentru ca vor cumpara puncte la subvaloare. Asa ca legea e facuta pentru acestia, pentru noii proprietari de paduri, caci vor fi in joc 3,2 miliaone de hectare. Si apoi ne vom mira cum se vor taia padurile la ras si cum se vor imbogati si din vanzarea masei lemnoase catre societati ca Sweighopper.

Pentru cine vrea sa studieze legislatia aceasta se afla pe siteul ANRP, dar si pe siteurile firmelor care tranzactioneaza puncte, multe din acestea clonand ca infatisare siteul ANRP ca sa dea impresia ca sunt acreditati de aceasta instituie si sa induca in eroare pe cei ce nu se pricep si cred ca tranzactioneaza punctele cu societati garantate de ANRP. Puteti cauta simplu, pe motoarele de cautare, "puncte anrp" ca sa va lamuriti. Si inca o dovada ca se pune la care o mega-escrocherie. Daca era ceva benefic, ceva serios, opinia publica ar fi fost instiintata prin ample campanii televizate etc. Dar, nu, s-a mers pe sest, presa nu a fost informata si nici nu s-au facut campanii prin presa, mai ales ca e vorba de sute de mii de persoane ce ar urma sa fie implicate in acest joc. Este vorba de 11 miliarde de euro, la cat este estimata toata aceasta valoare a fondului de stat.

Ca atare, se doreste ca publicul sa fie dezinformat, iar prin dezinformare punctele cu pricina sa fie vandute in mediul underground (nu cu o bursa, la vedere, care sa contina atat proprietati dar si puncte si nu prin brokeraj cinstit), iar cei ce trebuie sa profite, sa profite linistiti, departe de ochii presei, la licitatii trucate si anuntate pe sest, numai de ei stiute si cu imobile numai de ei cunoscute, cu nume schimbate si cu adrese care sa nu atraga lume multa la licitatii, ca valoarea de achizitie sa fie cat mai mica.

Bogdan Comaroni