Cercetătorii au demontat mitul conform căruia 1 an din viaţa unui câine este echivalent cu 7 ani la om

Postat la: 03.07.2020 | Scris de: ZIUA NEWS

Cercetătorii au ajuns la concluzia că viaţa unui câine nu se calculează aşa cum se credea până acum. Oamenii de ştiinţă au demontat un mit foarte vechi prin care se credea că un an din viaţa unui câine face cât 7 ani din viaţa unui om.

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din San Diego au publicat un articol în revista Cell Systems în care descriu modul în care s-au concentrat pe modficările epigenetice ale ADN-ului. Aceste modificări nu schimbă secvenţa ADN-ului, ci doar pot activa sau dezactiva genele moştenite de la părinţi. Concluzia cercetătorilor, care se bazează pe datele genetice de la aproximativ 100 de câini din rasa Labrador Retriver, este că un câine tânăr îmbătrâneşte mult mai rapid decât un câine mai în vârstă.

Aşadar, cercetătorii din San Diego precizează faptul că un câine de un an are echivalentul a 30 de ani umani. Oamenii de ştiinţă au comparat modul în care anumite molecule, grupuri metil, s-au acumulat de-a lungul timpului pe anumite regiuni ale genomului uman, cu cel în care acelaşi tip de molecule s-au acumulat în zone similare din genomul câinelui. Rezultatele au apărut în urma datelor genetice prelevate de la mai multe exemplare de câini Labrador Retriever, de la pui până la câini cu vârste avansate.

Câinii îmbătrânesc mult mai rapid în primul an de viaţă. Acest lucru este redat de acumularea mult mai rapidă de grupări metil în genomul câinelui decât la oameni. Îmbâtrânirea este mult mai rapidă în primii ani, după care devine din ce în ce mai lentă, comparativ cu îmbătrânirea la oameni. La vârsta de un an, un câine poate avea echivalentul a 30 de ani umani, iar la 4 ani ajunge să aibă echivalentul a 54 de ani umani, în timp ce la o vârstă de aproximativ 14 ani, câinele ar putea fi la fel de bâtrân ca un om de 70 de ani.

Formula pe care au descoperit-o cercetătorii este următoarea: vârsta umană = 16 ln (vârsta câinelui) +31 (*ln este logaritmul natural al unui număr, în matematică).

Potrivit cercetătorilor de la San Diego, în cazul câinilor tineri şi bătrâni, relaţia pare să reflecte vârstele la care oamenii şi câinii ating anumite puncte de referinţă. Chiar şi aşa, aceştia spun că toate testele efectuate până acum trebuie repetate şi la alte rase pentru a vedea dacă evoluţia vârstei se menţine pe aceeaşi formulă de calcul.

"De exemplu, epigenomul a tradus şapte săptămâni la câini în nouă luni la oameni, ceea ce corespunde stadiului de sugar, când apar dinţii definitivi atât la căţeluşi cât şi la bebeluşi", relatează echipa în prezentarea studiului. Studiul sugerează şi faptul că oamenii şi câinii acumulează grupuri de metil pe unele dintre aceleaşi gene pe măsură ce îmbătrânesc. Acestea sunt implicate într-o varietate de funcţii asociate dezvoltării şi asamblării sinapselor (joncţiunile dintre neuroni).

Dacă ne gândim la îmbătrânire în termenii de vârstă ai celulelor noastre, acest studiu este foarte util pentru a potrivi anii umani cu cei ai câinilor, a declarat prof. Lucy Asher, expertă în pubertatea canină, de la Universitatea Newcastle. Prof. Lucy Asher nu a fost implicată în acest studiu, dar este încântată de rezultatele obţinute deoarece consideră că aceste date, privind viaţa biologică a câinilor, vor fi utile în medicina veterinară.