Unde este școala domnului Trandafir?

Postat la: 11.09.2017 11:19 | Scris de: ZIUA NEWS

Unde este școala domnului Trandafir?

Noul an şcolar debutează astăzi din nou sub semnul batjocurei, a dispreţului şi dezinteresului faţă de actul educaţional, în special faţă de dascăli. Scandaluri, promisiuni, manuale puază, ameninţării cu greva şi ...multă, multă gargară politică.

Aproximativ 2,3 milioane de elevi şi copii de grădiniţă din învăţământul preuniversitar vor începe azi cursurile anului şcolar 2017-2018. Dintre aceştia, 165.000 sunt elevi de clasa pregătitoare, iar aproape 400.000 sunt copii de grădiniţă. Pentru aceştia, Guvernul Tudose a anunţat că a adoptat modul de aplicare şi de finanţare a Programului pentru şcoli al României, în perioada 2017-2023. Astfel, conform actului normativ, pentru anul şcolar 2017-2018, limita valorică zilnică/preşcolar/elev este de 2,05 lei, dintre care: 0,6 lei pentru porţia de fructe şi legume; 0,88 lei pentru porţia de lapte de consum şi produse lactate fără adaos de lapte praf; 0,57 lei pentru porţia de produse de panificaţie.

La capitolul fructe şi legume, pe lista produselor care pot fi distribuite preşcolarilor şi elevilor se regăsesc merele, perele, strugurii de masă, prunele, morcovul, pastarnacul,, ţelină rădăcină, sfeclă roşie, ardeii graşi şi castraveţii proaspeţi. Pe aceeaşi listă figurează laptele şi produsele lactate: laptele de consum fără adaos de lapte praf (lapte tratat termic, pasteurizat sau UHT), produsele lactate fermentate fără adaos de lapte praf ( iaurt, lapte acru, lapte covăsit, chefir, sana şi alte sortimente de lapte fermentate sau acrite). La capitolul produse de panificaţie, copiii pot avea parte de corn sau baton din făină integrală; covrigi simpli sau biscuiţi uscaţi din făină integrală fără adaos de zahăr, îndulcitori şi alţi aditivi alimentari. Practic, Guvernul alocă saptămânal 10,25 de lei pentru hrana unui elev, ceea ce inseamnă că în cele 36 de săptămâni ale anului școlar 2017-2018, fiecare elev va beneficia de hrană în valoare de 369 de lei, adica 82 de euro, ceea ce inseamnă 45 de cenți pe zi! Ca atare, pentru hrana celor2,3 milioane de elevi, Guvernul va loca circa 188 de milioane de euro. E mult? E puțin? Depinde la ce ne raportăm. Însă, auspiciile sub care debutează noul şcolar sunt destul de sumbre. Datele prezentate recent de Eurostat evidenţiază prăpastia către care se îndreaptă şcoala românească. Statele membre ale Uniunii Europene cu cel mai ridicat procentaj al abandonului şcolar în 2016 au fost Malta (19,6%), Spania (19%) şi România (18,5%), la polul opus situându-se Croaţia (2,8%), Lituania (4,8%) şi Slovenia (4,9%).

În cazul României, abandonul şcolar a urcat de la 17,9%, în 2006, la 18,5%, în 2016. Politicienii români, în fruntea cu Abramburica Andronescu, vor să ne convingă că datele prezentate de Eurostat nu sunt reale, dar ei nu recunosc că sunt rupţi de realitate. O realitate dureroasă pe care guvernanţii, indiferent de culoarea politică, nu vor să o accepte. Recent, guvernul Tudose a anunţat că la rectificarea bugetară va tăia din bugetul educaţiei, dar, în schimb, a arucat bani mulţi pe manuale şcolare inutile deocamdată aşa cum este cel de sport. Degeaba ai manuale, faci de săli de sport, bazine şi terenuri pentru că nu are cine să-i înveţe pe copii şi elevi să alerge, să sară, să innoate sau chiar să se joace. Nu mai sunt profesori. Criza de dascăli e aşa de acută, dar nimeni nu vrea să o recunoască iar toţi miniştrii care s-au perindat după 1989 pe la şefia învăţământului românesc au uitat că şcoala fără dascăli e ca nunta fără lăutari. Nu trebuie uitat că profesorul este ca o lumânare care îi luminează pe alţii, consumându-se pe sine. Şi cât de mult avem nevoie azi de acei dascăli devotaţi elevilor, adică ne gândim cu nostalgie la domnul Trandafir a lui Mihail Sadoveanu.

Marele scriitor a fost fascinat de anii copilăriei, a descifrat literele din abecedarul lui Creangă şi, ca şi acest mare povestitor, a evocat figura luminoasă a învăţătorului său de la şcoala din Paşcani, Mihai Busuioc, care l-a inspirat în conturarea personajului principal din povestirea Domnu Trandafir. „Uite, şi acum mi se pare că Domnu nostru a fost un om deosebit. Îi scînteiau privirile şi era şi el mişcat când ne spunea despre mărirea strămoşilor. Când făcea un semn cu mâna, aşa, într-o parte, parcă ridică o perdea de pe trecut, şi eu vedeam tot ce spunea glasul lui... Şi când mă gîndesc bine, când judec cu mintea de-acum, când caut să adun unele fapte pe care atunci, copil, le treceam cu vederea, găsesc cu mirare că Domnu era un om foarte năcăjit, hărţuit de administraţie, că cu greu îşi ducea gospodăria lui, că venea de multe ori amărât, ca să ne dea cu dragoste învăţătura de toate zilele... Dar atunci nu, n-avea altă grijă decît să ne spuie istorii mişcătoare. Ca dansul poate au mai fost mulţi. Şi toţi, dragă prietine, când te gândeşti bine, au fost nişte apostoli, care au îndurat sărăcie şi batjocura, care au trecut printr-un vifor de nemulţămiri şi vorbe rele, şi care totuşi au izbutit să-şi îndeplinească, cu bine, menirea. Domnu nostru ne-a învăţat rugăciuni, ne-a învăţat cântece care erau aşa de frumoase pentru copilăria şi sufletele noastre, deşi nu le înţelegeam bine; ne-a învăţat să credem şi în alte lucruri, în trecutul şi vrednicia noastră, lucruri pe care mulţi le batjocoreau în acea vreme; ne-a învăţat multe, de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în fundul sufletului ca seminţe bune ce au înflorit bogat mai târziu", povestește Mihail Sadoveanu.

Dar atâta timp cât profesorul român face grevă pentru câteva sute de lei în plus la salariu, pentru banii de navetă sau pentru un bon de masă, nu poţi avea mari pretenţii să ai un sistem de învăţământ performant. Vremea domnului Trandafir a apus demult, dar profesorii de azi sunt oarecum în situația domnului Trandafir, fiind la mâna primarilor și a politicienilor care își aduc aminte de ei doar azi, când se deschide anul școlar. Când statul nu plăteşte profesorii, copiii sunt cei care vor plăti scump pentru viitorul lor!

Ion Teleanu