Europa, euro, eşec
Postat la: 21.11.2018 | Scris de: ZIUA NEWS
Minunea n-a ţinut nici măcar trei zile. Nici votul împotriva României din Parlamentul European (au votat împotriva ţării şi europarlamentari români, pretinşi liberali, democraţi, „milenarişti" - în fapt, nişte cozi de topor ale neosecurismului antinaţional !), nici raportul MCV (scris, foarte probabil, de „statul profund" român prin pupăza lui de serviciu, Monica Macovei, şi prin alte pupeze şi alţi papagali neosecurici) nu mai preocupă pe nimeni. Nici pe europeni şi cu atât mai puţin pe cetăţeanul român obişnuit. Mult zgomot pentru nimic.
Nu e mai puţin adevărat că românii au aflat cu această ocazie că ţara lor, România, nu mai e un stat suveran şi că guvernul de la Bucureşti, PSD-ALDE Dragnea-Tăriceanu-Dăncilă, e complet nedorit la Bruxelles. Deci UE, conform tratatului de aderare, nu mai bagă în seamă suveranitatea României, detestă şi respinge guvernul român rezultat în urma unui vot popular de nimeni contestat. Dar UE respectă deplin suveranitatea Noii Securităţi de la Bucureşti - din raportul MCV a fost eliminată orice referire la protocoalele SRI-Parchete şi acelaşi raport e foarte îngrijorat de soarta procurorului general Augustin Lazăr, un personaj din altă epocă dar care pare a reprezenta un etalon birocratic actual foarte potrivit pentru UE. Aşa cum a fost şi protejata lor, Laura Codruţa Kövesi, de curând debarcată de la şefia DNA şi înghiţită de neantul aparatului judiciar.
Am urmărit recent o nouă conferinţă a lui Emmanuel Todd despre Europa, Uniunea Europeană, despre euro, despre originea ideologiilor de azi care au o strânsă legătură cu tipul de organizare familială observată pentru ultimele secole în Franţa, Anglia, Germania, Italia, Rusia etc. Celebrul demograf şi antropolog e considerat astăzi de mulţi în Vest cel mai strălucit intelectual francez. Influenţa lui asupra tinerelor generaţii de studenţi şi cercetători din Franţa, Marea Britanie, SUA, Japonia, Germania e copleşitoare (unii îl cunosc doar ca mentor principal al celebrului economist Thomas Piketty). Mi-am notat doar câteva dintre observaţiile lui Todd şi voi încerca să le prezint aici pe scurt.
Prin reunificarea Germaniei, SUA, Marea Britanie şi Rusia au pierdut controlul pe care-l aveau asupra ţării care a declanşat cele două războaie mondiale devastatoare. Franţa, deşi a patra armată de ocupaţie postbelică în Germania, nu se pune la socoteală pentru că încă din primul mandat al lui François Mitterrand, la începutul anilor '80, a încercat fabricarea unui atelaj improbabil, cuplul franco-german, care astăzi e un foarte dezechilibrat cuplu germano-francez. Atât SUA, cât şi Franţa s-au iluzionat că pot controla întreaga Europă folosindu-se de Germania, dar lucrurile au ieşit altfel. Germania s-a folosit de construcţia europeană pentru a ieşi din condiţia de protectorat american, iar în ultimii ani, încet dar sigur, a acaparat statutul de putere economică dominantă în Europa.
Virajul populist prin votul pentru Brexit şi pentru neobişnuitul preşedinte american Donald Trump pe care au apucat-o anglo-americanii, pe de-o parte, şi instalarea Germaniei şi a Franţei în postura de centru al noului imperiu european, pe de altă parte, creează o ruptură foarte periculoasă între marile naţiuni vestice. Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, a ajuns să speculeze chiar în cursul sărbătoririi centenarului de la încheierea primului război mondial, în numele Franţei şi al Germaniei, pe tema unei armate europene care să apere Europa de SUA, aliatul, alături de britanici, al Franţei în cele două războaie. În plus, şi-a mai adjudecat alţi doi inamici militari, de talia Rusiei şi a Chinei. Şi asta după ce formulase un elogiu şocant al mareşalului Pétain, erou în primul război, dar aliat forţat al lui Adolf Hitler în cel de-al doilea.
Dar să revenim într-un mod chiar mai aplicat la ideile lui Emmanuel Todd din susmenţionata conferinţă (ţinută la Conférence Gambetta, un club al tinerilor întreprinzători şi viitori lideri francezi, oameni de 30-40 de ani). Europa continentală, spre deosebire de Marea Britanie şi de SUA, trece printr-o fază postdemocratică, adică liderii sunt aleşi dar nu guvernează. Iar alegătorii nu se mai recunosc în cei aleşi imediat după vot. Franţa s-a pus faţă de Germania într-o situaţie de servitute voluntară (trimitere la gânditorul La Boétie). Germania, în expansiunea ei spre est (vezi cazul Ucrainei, al Republicii Moldova şi, de ce nu, al României şi al Bulgariei), şi-a desemnat ca inamic Rusia, căreia îi aplică sancţiuni ce nu par deloc raţionale, deşi Rusia este unul dintre principalii săi furnizori de energie şi de materii prime.
Democraţia a fost şi încă este apanajul celor trei mari naţiuni propriu-zis occidentale - Marea Britanie, Franţa şi SUA. În anii '30, urmaţi de cel de-al doilea război mondial, cu excepţia Marii Britanii, condusă de conservatori învechiţi, şi a Franţei, condusă de Frontul Popular, ţările Europei se aflau sub dictaturi. Portugalia l-a avut pe Salazar, Spania pe Franco, Italia pe Mussolini, Germania pe Hitler, Rusia pe Stalin, dictator comunist, iar ţările din Estul Europei sufereau de o instabilitate politică cronică.
Ţările din Estul Europei nu aparţin încă Zonei Euro, iar salariile sunt „chinezeşti". De fapt, Europa de Est este o Chină interioară a UE pentru ţările dominante - Germania, Franţa, Olanda etc. Suveranitatea pierdută din ţările mici sau slabe economic s-a adăugat suveranităţii centrului dominant, cu Germania în frunte. Germania nu e doar suverană în interiorul UE, e chiar foarte suverană, de-a dreptul imperială. Transferul de bogăţie din Europa de Est către Europa de Vest se face şi prin salariile mizerabile din Estul Europei. (Asta pe lângă transferul de populaţie tânără şi de multe ori foarte calificată, fără vreo contrapartidă, adică un rapt în toată regula.)
Sloganul pe care s-a construit Uniunea Europeană, „L'Union fait la force !" ("unirea face puterea"), este şi el atins de falsitate în ceea ce priveşte comunitatea ţărilor vest-europene, ţări care aparţin Zonei Euro, adevăratul nucleu al Europei. Germania a procedat, încă din guvernarea social-democratului Gerhard Schröder, înainte deci de multipelele mandate ale Angelei Merkel, la o scădere competitivă a salariilor de 10-20 %. În interes naţional, sindicatele germane au jucat jocul. Aşa a început războiul economic al Germaniei cu vecinii direcţi, printre care şi Franţa. De altfel, în ultimii 20 de ani, nivelul de viaţă din Franţa şi din ţările mari aflate în sudul Europei, Italia şi Spania, a scăzut şi continuă să scadă dramatic. Nu mai punem la socoteală Grecia, Portugalia, Irlanda şi ţările din Est. Cifrele macroeconomice, dimensiunea PIB, venitul pe cap de locuitor etc., nu spun nimic despre standardul de viaţă a zeci, chiar sute de milioane de europeni periferici. Să reţinem deci că războiul economic de luare în posesie a întregului imperiu european de către Germania, de fapt, de către patronatul german, a început prin diminuarea competitivă a salariilor propriilor cetăţeni. Spre satisfacţia deplină a tuturor oligarhilor europeni şi globali, care au aplaudat, susţinut şi implementat politica de sărăcire a claselor medii şi de jos. Mai ales prin delocalizări înspre Asia, Europa de Est, Nordul Africii şi alte zone cu salarii foarte mici, ceea ce a crescut imens presiunea asupra salariilor muncitorilor din Vest.
Toate guvernele europene care s-au aliniat la noua politică de austeritate a Germaniei au fost spulberate în ultimii ani. Social-democraţia s-a prăbuşit pe tot continentul - cu excepţia notabilă a României, rămasă rău în urmă, ca de obicei. La noi, de guvernarea născută cu forcepsul a lui Traian Băsescu şi susţinută în 2009, pe lângă Hillary Clinton, şi de Angela Merkel s-a ales praful, ca şi de dreapta iluzorie pe care a reprezentat-o (întruchipare a puterii fostei şi noii Securităţi deopotrivă, în dauna partitocraţiei neocomuniste, moştenitoare a PCR). Germania de azi are o politică autoritară, inegalitară (ca şi structurile sale familiale tradiţionale), de război economic în interiorul UE, străduindu-se să inventeze, împreună cu Franţa şi, eventual, cu Olanda, un nou imperiu, mai ales economic („bizantin", fără armată, în raport cu „imperiul roman", cu armată, care e SUA).
Instrumentul principal al dominaţiei economice germane în Europa este, bineînţeles, moneda euro. Această monedă nu a permis cunoscutele devaluări competitive pe care le practicau periodic Franţa şi Italia, ceea ce a dus la evaporarea industriilor din aceste ţări. Scopul principal al monedei euro nu este prosperitatea pentru toţi europenii, nici libertatea locuitorilor Europei, ci supunerea economică a tuturor celorlalte naţiuni centrului, care e compus dn Germania, Franţa, Olanda şi care mâine va fi, probabil, doar Germania.
Iată câteva idei cu circulaţie mică la noi, dar foarte mare în vestul Europei şi în SUA, în locul reluării discuţiei despre cele două mărunte şi butaforice evenimente de la Bruxelles - votul penibil împotriva României şi foarte orientatul raport MCV, expresia unei puteri centrale europene devenită isterică pentru că se confruntă azi brutal cu cele două mari naţiuni democratice, Marea Britanie şi SUA, care au apucat pe o altă cale, cea aşa-zis „populistă". În fapt, nu e vorba de populism, ci doar de funcţionarea vitală a democraţiei. Iar la urma urmei „populism" poate însemna şi o politică făcută pentru popor, iar nu pentru elitele rupte de realitate (1 % foarte bogaţi şi deţinătorii de diplome rare care îi slujesc). Între timp, Uniunea Europeană devine postdemocratică - situaţie în care „statul profund", „statul paralel", „oligarhia tehnocratică", nevotată de nimeni, devin dominante. Vom asista în anii care vin la o nouă confruntare violentă între democraţie şi oligarhie, pe anticul model al războiului dintre Atena şi Sparta ? Lumea occidentală e ruptă în două, iar preşedintele francez Macron vrea o armată care să apere Europa de SUA. China şi Rusia se poziţionează ca arbitri - China, arbitru economic şi poate chiar civilizaţional, iar Rusia, arbitru militar, susţinut de un teritoriu imens şi de cele mai mari rezerve de materii prime.
De-acum, România va trebui să aleagă dacă mai vrea sau nu să facă parte din Spaţiul Schengen. Dacă mai vrea sau nu să adere la moneda euro, care va fi foarte probabil abandonată de ţări ca Italia, Grecia, Spania, Portugalia şi Irlanda, care va urma natural Marea Britanie. E foarte greu de imaginat că România va mai putea juca la două capete, şi cu Uniunea Europeană, controlată în primul rând de Germania, şi cu axa SUA-Marea Britanie-Israel. Recenta dezvăluire a ziarului Jerusalem Post despre penibila subordonare a preşedintelui nostru la voinţa cancelarului german ne pune pe toţi românii într-o lumină dintre cele mai defavorabile.
Petru Romosan
-
La București a ieșit tot cum au vrut Iohannis și Kavalec
Să vă prezint cronologia evenimentelor de ieri din coaliția PSD-PNL referitoare la susținerea unui sau unor candidați la ...
-
Alegeri prezidențiale 2024: de ce ar trebui să votăm un candidat-maimuță?
Motto: "Alegerea românilor nu constituie cîtuși de puțin o surpriză, gîndiți-vă că românii nu au mai avut un președinte- ...
-
Struțo-cămila s-a destrămat, iar actul nu a fost consumat
Astăzi am de făcut o alegere grea. Trebuie să optez între două teme extrem de importante. A explodat literalmente tema r ...
-
Trezește-te, popor român!
Ți s-a luat dreptul la istorie, popor român! Ți s-a rupt legătura cu pământul și de aceea acum rătăcești, căci pentru ti ...
-
Fisură majoră la vârful Coaliției
Struțo-cămila PSD-PNL, care intenționează să instaureze în România partidul stat în următorii opt ani, s-a defectat la v ...
-
Palatul Victoria - rezervația lupilor de pe Wall Street?!
O stranie coincidență dintre acțiunile politice de la București și prețul acțiunilor unei companii americane s-a putut v ...
-
An electoral ciudat: anul independenților
Sunt bune șanse ca alegerile europarlamentare să fie câștigate de suveraniștii din AUR. Bineînțeles dacă facem o socotea ...
-
Geoană - Gușă în finala prezidențială!
Ieri, spre seară, tabloul alegerilor prezidențiale s-a schimbat brusc. Într-un fel, chiar s-a răsturnat. Și s-a născut s ...
-
Războiul din Ucraina și gazele platoului continental al Mării Negre
Strategic, dacă Putin reușește să ocupe Odessa, Ucraina va fi închisă ca într-o cutie - fără ieșire la mare și fără logi ...
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...