Diavolul de la Washington
Postat la: 29.07.2018 | Scris de: ZIUA NEWS
Doi parteneri strategici, unul fiind cel mai puternic din lume, Statele Unite, celălat fiind derizoriu sub aspect economic, politic și militar, dar beneficiind de o poziție favorabilă în plan geostrategic, își negociază interesele. Este cât se poate de firesc. Fiecare vrea să obțină mai mult. În această negociere însă, intervine șarpele veninos. Care înclină în mod incorect balanța în favoarea uneia dintre părți. Se numește George Maior. Și este ambasadorul României la Washington. Se preface că lucrează pentru România dar, în realitate, este agentul de influență al părții adverse din perspectiva negocierilor.
În parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite, beneficiem în mod indiscutabil de două atuuri. Poziția noastră de stat santinelă, de stat aflat la frontiera NATO și Uniunii Europene cu zonele de confict mai mult sau mai puțin înghețate și, mai apoi, cu Federația Rusă. Și, în al doilea rând, dispunem de cele mai mari resurse de gaze naturale din zonă. Poziția geostrategică ne-a ajutat să devenim parteneri strategici ai Statelor Unite și ne ajută în continuare să dobândim o poziție din ce în ce mai privilegiată în alianța politico-militară numită NATO. Resursele noastre energetice, în special cele de gaze existente în Marea Neagră, consolidează și în plan economic acest mutiplu parteneriat. Fie și numai pentru faptul că Statele Unite sunt interesate în cel mai înalt grad de resursele energetice, alergând după ele prin întreaga lume, iar Uniunea Europeană, în special Europa de Est și Europa centrală, pot utiliza resursele noastre de gaze naturale pentru a-și dezvolta economiile și a deveni cât mai independente de Moscova. În plus, resursele energetice de la Marea Neagră pot schimba raporturile de forțe. În sensul că Germania poate fi treptat debranșată de Federația Rusă, iar noul pact de tip Ribbentrop-Molotov dintre cele două mari puteri, de astă dată un pact în plan economic, care defavorizează prin politica de prețuri alte state europene, ar putea fi rupt. În acest punct negocierile pe multiple planuri, dar în primul rând negocierile dintre București și Washington, dobândesc o importanță capitală.
Exploatarea zăcămintelor de gaze de la Marea Neagră revine celei mai puternice societăți de profil din lume, ExxonMobil, care, în mod firesc, colaborează extrem de strâns cu guvernul Statelor Unite, Casa Albă fiind extrem de interesată ca Washingtonul să-și atingă pretutindeni în lume țintele energetice. De aceea, deloc nefiresc, ca în paralel cu negocierile strict economice între Exxon și Ministerul Energiei din România, să se poarte și negocieri politice între reprezentanții de la cel mai înalt nivel a guvernelor celor două state. Și o ultimă rundă de asemenea discuții tocmai a avut loc la Washington. Numai că acolo a intervenit diavolul. Coada de topor. Trădătorul. Excelența sa ambasadorul extraordinar și plenipotențiar George Maior.
ExxonMobil și respectiv Statele Unite sunt interesate ca exploatând rezervele de gaze de la Marea Neagră să-și ia partea leului. Dacă se poate, întreaga pradă. Cantitățile de gaze în integralitatea lor. Fără ca părții române să-i revină vreun metru cub. Și să plătească redevențe cât mai mici. Să-și recupereze până la ultimul cent toate investițiile de explorare, care s-a încheiat. Și să-și ia cât mai puține angajamente privind conservarea mediului. Dar partea română ce vrea? 1). Să nu investească nimic. 2). Să beneficieze de o cantitate rezonabilă de metri cubi de gaze din resursele proprii. 3). Să obțină venituri din redevențe, pe care să le investească în propria dezvoltare. 4) Să comercializeze pe teritoriul României o parte din producție, chiar dacă produsele aparțin altora și să se transforme astfel într-un hub energetic regional. 5). Să-și protejeze cât poate mai bine mediul iar unde nu se poate, să obțină asigurări că acesta va fi reabilitat. Față de aceste interese ale unora și altora, la ce rezultate s-a ajuns?
România nu va primi niciun metru cub de gaze din ceea ce se va extrage. În schimb, 40% din toată cantitatea, fără ca această cantitate să fie proprietatea vreunei entități române, se va comercializa totuși pe teritoriul țării noastre, România având literalmente șansa de a se transforma într-un hub energetic regional. Vom primi redevențe mai mari decât cele prevăzute inițial, dar acestea vor reprezenta circa o doime din procentul mediu al redevențelor practicate în lume. Nu avem garanții serioase privind prezervarea și reabilitarea mediului. Totuși, vom putea obține în viitorii 20 de ani circa 10 miliarde de euro, bani proveniți în special din taxarea și ea destul de modestă asupra profitului obținut de firmele care vor exploata zăcămintele, între care cea mai importantă este Exxon. Una peste alta, din totalul bogățiilor de la Marea Neagră, probabil vom obține ceva între o optime și o șesime din ceea ce am fi putut obține dacă am fi avut tehnogia necesară și am fi investit noi înșine în această operațiune.
Legea offshore a ieșit exrem de greu. Presiunile în Camera Deputaților exercitate de multinaționale, inclusiv de ExxonMobile și de reprezentanții statelor interesate au fost infernale.Totuși, mizeria de lege votată iresponsabil în Senat, a fost cât de cât corectată. Dar presiunile continuă. Multinaționalele vor mai mult. Și mizează pe două elemente. Pe faptul că, existând în lege unele neclarități, există și intenția majorității parlamentare de a solicita Guvernului să corecteze lucrurile printr-o Ordonanță de Urgență. De această Ordonanță de Urgență ar putea însă profita nu statul român, ci societățile care exploatează. A doua circumstanță, teoretic favorabilă pentru multinaționale, este președintele României. Acesta poate retrimite legea în Parlament și apoi o poate ataca la Curtea Constituțională, folosind orice pretext pentru ca ea să fie din nou discutată în Parlament, moment în care ar putea fi reluat scenariul criminal din Senat.
În acest moment sensibil, ministrul Energiei din Statele Unite face o mișcare oficială de deschidere, invitându-l la dialog pe ambasadorul George Maior. Acesta este un demnitar român care, în calitate de șef al Serviciului Român de Informații, a făcut așa cum s-a dovedit în mod continuu un joc antinațional, punându-se integral pe el, la pachet cu serviciul secret, la dispoziția partenerului nostru strategic. Deși este acuzat de ilegalități abominabile și de practicarea pe scară largă și în masă a poliției politice, el a fost totuși desemnat de către președintele Klaus Iohannis, la proprunerea Guvernului Cioloș, în cea mai importantă funcție dimplomatică din lume. Ambasador la Washington. În acest moment, există multiple informații că, în calitate de reprezentant al statului român, în loc să negocieze la Washington interesele statului român, el încearcă să negocieze de la Washington cu oficialii de la București interesele Statelor Unite. Ceea ce este cu totul și cu totul anormal.
Este adevărat că președintele Klaus Iohannis are printre prerogativele lui constituționale rolul principal în numirile de ambasadori. Totuși, el face acest lucru la propunerea Guvernului. Este valabilă și viceversa. Guvernul României are obigația să constate printr-un document oficial că, în repetate rânduri și mai ales la acest capitol al zăcămintelor offshore, ambasadorul României la Washington a acționat contrar intereselor statului nostru. Și în consecință poate și trebuie să propună de îndată revocarea acestuia din funcție. De altfel, Statele Unite au pus punct activității lui Hans Klemm, întorcând practic foaia diplomatică prin numirea unui nou ambasadar la București. În oglindă, același lucru, în scopul resetării pozitive a relațiilor româno-americane, trebuie să-l facă și autoritățile de la București. Poate că lui Klaus Iohannis, profund îndatorat lui Geoge Maior, nu-i convine. Dar are încotro? Și dacă încearcă să opună rezistență, nu ar trebui lăsat în ofsaid? În plus, se știe că domnul Maior trebuie anchetat. Atât de către Parlament cât și de căre Parchetul Militar pentru protocoalele ilegale pe care le-a promovat și le-a semnat. Și mai ales pentru cosecințele devastatoare ale acestora. Așa că locul lui ar trebui să fie în țară. George Maior, go home!
Sorin Rosca Stanescu
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...
-
O caracatiță a partidului stat
Este poate pentru ultima dată când utilizez această expresie cu trimitere expresă la Partidul Social Democrat. În viitor ...
-
Votăm românește sau votăm cu „mondialii"?
Alegerile bat la ușă. Toate partidele trebuie să-și arate „puterea", „organele" de care dispun, listele de candidați, iu ...
-
România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR
România este un sistem feudal, în care clanurile își împart controlul asupra resurselor (afaceri, fluxuri financiare, in ...