Regretele unui spion abandonat de CIA: Epopeea trădătorului Nicolae Horodincă, cel mai bun prieten al generalului Ion Mihai Pacepa

La sfârșitul lunii februarie 1980, în presa americană apărea o mică știre referitoare la defectarea unui diplomat de rang mediu din cadrul Ambasadei României din SUA. Ziarul Washington Post nota că Nicolae Ion Horodincă, secretar III, se prezentase împreună cu soția sa, Cristina și cu copilul în căruț, la postul de control al unei unități militare din suburbiile statului Virginia, unde a cerut azil politic.

De curând, CIA a declasificat o seamă de documente, printre care, unele referitoare la diplomații români rămași pe tărâmuri americane după 1980. Nicio referire la apartenența acestora la spionajul extern, mai precis la Departamentul de Informații Externe (DIE), reorganizat și redenumit Centrul de Informații Externe după fuga generalului Ion Mihai Pacepa. Defectarea în stil românesc a familiei DIE Nicolae și Cristina poate servi oricând ca scenariu de film pentru studiourile din Hollywood.

"The Washington Post

25 februarie 1980

Chip Brown

Ieri dimineață devreme, un diplomat de rang mediu, de la Washington și-a condus familia la un post militar din suburbiile Virginiei, unde a solicitat azil politic, au declarat ieri oficiali ai Departamentului de Stat.
Oficialii l-au identificat pe defector în persoana lui Nicolae Ion Horodincă, secretar III la ambasada României și au refuzat să dea alte detalii în afară de faptul că cererea acestuia de azil este în studiu.
Împreună cu soția sa și copilul în cărucior, diplomatul trecut de 30 de ani, confruntat cu ordinul de întoarcere acasă, unde îl aștepta regimul comunist, s-a prezentat la un post al Poliției Militare de Fort Belvoir, Duminică, în jurul orei 1 a.m., cerând protecție.
" Era un diplomat român care a solicitat azil", a declarat Susan Pittman, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.
"Cazul lui este în studiu. Nu voi răspunde nici măcar întrebărilor care fac referire la acest caz."
Agenții FBI și cei ai Serviciului de Imigrare și Naturalizare au înregistrat cazul ieri, purtătorii de cuvânt ai acestor agenții și ai Armatei refuzând să facă alte comentarii.
Conform evidențelor Departamentului de Stat, diplomatul trăia în complexul Alexandira's Southern Towers, în apropierea Seminary Road, la ieșirea din Autostrada Shirley. Apartamentul este așezat la zece mile nord de Fort Belvoir, o mare bază militară din statul Fairfax.
Într-o primă fază, un purtător de cuvânt militar, a susținut că defecțiunea nu a avut loc, ulteriro Pittman confirmând-o. Conform unor surse, polițiștii militari au așteptat mai mult de o oră și jumătate până au primit instrucțiuni ce să facă cu defectorul.

Un oficial al Departamentului de Stat îl descrie pe Horodincă drept un diplomat obișnuit : " Nu a avut de-a face cu ceva special. ( A avut de-a face cu ) oameni politici și specialiști în domeniul economic și funcții diplomatice", a spus oficialul."

Preferatul generalului Pacepa

Ce nu apare în documentele declasificate ale CIA este faptul că defectorul Nicolae Horodincă era agentul Securității, mai precis ofițer acoperit de tip "D", în cadrul UM 0920/ V2, Divizia Spionaj Politico-Economic pentru America şi restul lumii. Dar cel mai important amănunt din biografia spionului trădător este relația apropiată cu cel mai puternic om din securitatea externă, generalul Ion Mihai Pacepa. Practic, conform mărturiilor fostului coleg al lui Horodincă, Emil Traian Andreescu, adjunctul directorului DIE îl simpatiza atât de mult pe Horodincă, încât ieșea însoțit numai de acesta ori de câte ori vizita capitala SUA. Andreescu povestește că lui Horațiu de Washington (numele conspirat al lui Nicolae Horodincă) îi plăcea viteza, în timpul ultimei vizite a lui Pacepa în Washington, la un stop Horodincă punând o frână bruscă și proiectându-l pe general cu capul în parbriz.

Căpitanul DIE Horațiu era constănțean la origini, a fost ofițer de miliție, ulterior lucrând la ciuperca DIE din strada Mătăsari colț cu Bulevardul Ferdinand, la etajul 1, Biroul Washington, de unde coordona o parte din agenții trimiși la post. A ajuns în capitala SUA, după ce l-a schimbat pe cel pe care îl avea în coordonare, Gheorghe Crișan.

"Pe mine m-au oprit în țară cu trădarea, că măcar o lună două, trei, cinci, trebuia să mă țină. Așa cum l-au ținut pe Horodincă, încă doi ani la post. Și știau de el. Iar Pacepa îl simpatiza pe Horodincă. Pacepa a venit de mai multe ori la Washington, dar în special cu vizita din 1978. A venit și Horodincă... Era să-l omoare pe Pacepa, că Horodincă conducea ca un nebun. Când pleca Pacepa prin oraș, pleca cu Horodincă. Era simpatic, era un tip plăcut, era volubil. Pacepa îl plăcea pe Horodincă, iar acesta ar fi ajuns mare dacă nu trăda Pacepa. Îl faceau director. A pus o frână la un stop, de a venit Pacepa cu capul în parbriz.", povestește Andreescu.

Întoarcere în România cu scandal și cu leșinuri

Trădarea căpitanului Horodincă avea să capete accente de telenovelă, câteva zile după cei doi au intrat în custodia oficialilor SUA, cerând azil politic. Conform presei vremii, în data de 5 martie 1980, o femeie, însoțită de copilul său în vârstă de trei ani, leșina în Aeroportul Național din Washington (actualul Aeroport Național Ronald Reagan Washington). Cristina Horodincă, soția trădătorului Horațiu, a cedat nervos în timp ce încerca să se întoarcă în România.

Conform presei americane, care l-a citat pe medicul David Cocoran, femeia a fost internată pentru "propria ei protecție" la spitalul Arlington după ce poliția zădărnicise acțiunea de răpire a acesteia și a copilului de către șase bărbați cu căciuli de blană cu urechi, model sovietic. "A fost ca într-un film cu Sean Connery, cu toți indivizii ăia cu cu urechile căciulilor fluturând în timp ce fugeau", relata The Washington Post în 5 martie 1980, citând un martor ocular.

Aparent, Cristina Horodincă hotărâse să se întoarcă în România, în urma unei discuții în contradictoriu cu soțul ei, referitor la viitorul nesigur al familiei lor în Statele Unite. Soțul ei de abia aflase că, în România, a fost condamnat la moarte și la confiscarea totală a averii.

În cele din urmă, soția lui Horodincă s-a întors în țară, s-a recăsătorit și se crede că ar fi furnizat Securității informații detaliate (obținute de la o menajeră angajată de CIA) despre locațiile și numele sub care se ascundeau defectorii Ion Mihai Pacepa, Nicolae Horodincă, Traian Nicola și Constantin Răuță, după cum reiese din Fișă privind pe Trădătorul Pacepa Mihai, redactată în noiembrie 1982: "Ca menajeră personală este folosită Iskra Maria, de origine iugoslavă, angajată de CIA care este dirijată de regulă și spre alți trădători români (Horodincă, Nicola, Răuță)."

Seduși și abandonați de CIA

Telenovela Horodincă nu s-a terminataici. Cinci ani mai târziu, defectorii Nicolae Horodincă și Traian Nicola se plângeau presei americane că CIA i-a stors de informații, apoi i-a abandonat. Cei doi spioni care aveau rang diplomatic la momentul trădării se plângeau de slujbele, mult sub demnitatea și pregătirea lor, pe care le prestau în SUA la sfârșitul anului 1985. Horodincă, fost consilie de relații cu presa în ambasada României la Washington, repara mașini de scris electronice, câștigând anual în jur de 15000$.

"Atât timp cât consideră că nu ai de ales, nu te vor respecta. Te țin sub puterea lor. Te pot ucide încet. E o luptă. Ești singur împotriva unei întregi clici." Horodincă bănuia că oficialii CIA l-ar fi descris comisiei de investigații al congresului care studia cazul său ca fiind un individ „instabil mental, mincinos patologic, un leneș care nu vrea decât să se îmbogățească". Jurnalistul Roy Guttman care a stat de vorbă cu Horodincă nota că acesta avea două regrete: că nu și-a angajat un avocat în momentul defectării și că a rămas în SUA.

"Horațiu de Washington" trebuia retras de la post

În raportul 3360/19.08.1978 ( publicat în volumul Ion Mihai Pacepa în dosarele Securității 1978-1980, editura Enciclopedică, 2009), general maior Gheorghe Aurel, şeful rezidenţei DIE la ONU la mijlocul anilor '70, recomanda retragerea de la post a mai multor ofiţeri printre care şi Horaţiu - D. În 1980, familia Horodincă cerea azil politic în Statele Unite, apoi Horaţiu l-a deconspirat pe Alexandru Tănăsescu, unul dintre şefii DIE pentru diaspora românească

"În categoria trădătorilor adevăraţi mai trebuie incluşi Nicola Traian, Vasile Nicolae, Horodincă Ion Nicolae, Raţă-Căpăţână Mircea, Rotaru Florin, fost cifror la Viena, Constantinescu Ion, fost cifror la Bonn, Covaci Teodor loan, Sprâncenatu Constantin, fiul fostuiui şef al Inspectoratului MAI Dolj, care s-a sinucis după ce a aflat de fapta fiului său, Vulpe Ion, Dumitrăchescu Constantin, Tipănuţ Vasile, Diaconescu Paul, fost ofiţer acoperit, corespondent de presă la Paris, Constantinescu Emil, fost funcţionar ONU la Geneva, Stoina Ştefan Marius, Stana loan, Băleanu Virgil, fiu de colonel de securitate şi alţii.", povestește un fost coleg de spionaj al căpitanului Horodincă.

Colegii trădătorului de la V2

Până la fuga generalului Pacepa, sediul conspirat al diviziei V2 funcţiona sub acoperirea Sfatului Popular al Sectorului 3 și avea trei sectoare: SUA - America Latină, Asia şi Africa, Țările arabe și Israel care aveau în componență mai multe birouri.

Şeful V2, generalul maior Gheorghe Marcu, era profesor la ASE şi director al Institutului pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaţionale ( redenumit ulterior Institutul de Economie Mondială ), instituţie de acoperire a DIE. Generalul Marcu recruta toţi viitorii spioni din cadrul Facultăţii de Comerţ Exterior. Pe funcţia de director adjunct fusese numit colonelul Dorel Mocanu. Şefi de sectoare erau: colonelul Florea Aurel şi locotenent colonel Ion Ghişoiu - nume de serviciu Pescaru, numit astfel pentru că pasiunea sa era pescuitul. Ghişoiu era unul dintre ultimii mohicani rămaşi în DIE, din generaţia ofiţerilor de informaţii externe, pregătiţi în şcolile de spionaj sovietice de la Moscova, Kiev şi Leningrad.

Şeful biroului Washington, cel mai în vârstă ofiţer, era căpitanul Din Delegan - nume conspirat Dinescu, adus de la Direcţia I Securitate. Vorbitor de limbă engleză, bihoreanul Delegan coordona spaţiul SUA, rezidenţa de la Washington, alături de Nicolae Horodincă, acesta din urmă fiind promovat prin relaţii, via Direcţia a V-a. Alături de ei activa tânărul coordonator pe ONU - New York, locotenent Nedelcu Ilie - nume conspirativ Nisipeanu.

În afară de Nicolae Horodincă, la etajul unu al clădirii şi-au desfăşurat activitatea de-a lungul timpului, numeroşi ofiţeri : Viorel Rădulescu - Rădoi, colonelul Ilie Suba - Mărgineanu, colonel Ion Hotăranu - Ghiţescu Iancu ofiţer "SD", inginerul Emil Gârleanu, ginerele generalului Andruţă Nicolae Ceauşescu, ofiţer SD sau ofiţerul "D" Emilian Andreescu. Tot la V2 a activat și cel mai mare arabist al României de la acea vreme, Gheorghe Șerbănescu, nume conspirat Dobrogeanu, conducătorul Sectorului țărilor arabe și Israel.

Organizare

UM 0920 era împărțită pe divizii și brigăzi. Spațiile erau împărțite pe sectoare și birouri. De exemplu : Sectorul 1 - America de Nord și Canada, Sectorul 2 - America Centrală, Sectorul 3 - America de Sud. Ofiterii de pe Americi aveau indicative D. Indicativele ofițerilor DIE erau aranjate în ordine alfabetică, începând cu V1- A,B,C, V2- D,E,F,G,H,J,I,LK, ș.a.m.d. După defectarea generalului Ion Mihai Pacepa, UM 0920 (DIE) a fost reorganizată ca Centrul de Informații Externe și a primit indicativul UM 0544, divizia V2 fiind redenumită Sectorul UM 0201.

Eduard Ovidiu Ohanesian