Deși achită rovinieta, românii plătesc și "taxa Băsescu", o zeciuială camuflată în prețul combustibilului

"Infernul fiscal" de la CNADNR

Postat la: 05.09.2012 18:31 | Scris de: ZIUA NEWS

Deși achită rovinieta, românii plătesc și

Aproximativ 12% din banii pe care îi plătim pe combustibil se regăsesc în taxa de drum, menținută și după introducerea rovinietei  Din 6-7 plinuri de benzină, șoferii mai plătesc o dată rovinieta pe un an  Modul în care CNADNR constată și sancționează contravențiile pentru șoferii care circulă pe drumurile naționale fără rovinietă valabilă este un alt abuz grosolan  Pe lângă practica defectuoasă de impozitare și sancționare, românii continuă să-și pună în pericol siguranța, ori de câte ori se încumetă să iasă la drum, cea mai mare parte dintre șoselele din țară fiind într-o stare deplorabilă

Atât timp cât plătim rovinietă, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) încasează taxa de drum - de fapt, un tarif - în mod nejustificat. În plus, taxa pe care fiecare șofer român o plătește, conștientizând sau nu, ori de câte ori alimentează cu combustibil, poate fi catalogată cu ușurință discriminatorie, dacă ținem cont că România este singura țară din UE în care cetățenii sunt obligați să se conformeze unei asemenea impuneri. Deși tendința la nivel european este aceea de a micșora pe cât posibil accizele la drumuri, în țara noastră lucrurile se petrec exact pe dos, ca urmare a deciziilor guvernelor succesive de până acum. În mod rezonabil, odată cu introducerea rovinietei, în 2002, taxa de drum (Fondul Special al Drumurilor Publice, cunoscut și ca "taxa Băsescu") ar fi trebuit eliminată. Până la instituirea rovinietei, aceasta era pe deplin justificată, fiind, de la adoptarea ei, din 1996, și până în 2002, unicul instrument de colectare de fonduri și una dintre puținele surse financiare pentru întreținerea drumurilor publice care nu se află în administrarea autoritățillor locale - primării, consilii locale sau județene.

Dublă taxare discriminatorie

Rovinieta continuă să fie, la rândul ei, o altă problemă nerezolvată. CNADNR constată și sancționează contravențiile pentru șoferii care circulă pe drumurile naționale fără rovinietă valabilă într-un mod defectuos, atrâgându-și, tot mai des în ultima perioadă, multe critici din partea cetățenilor direct afectați, dar și procese pe rol, motivele fiind dubla impozitare, pe de-o parte, și măsura discriminatorie a taxelor, pe de altă parte. De pildă, rovinieta e tariful perceput pentru deplasarea pe drumurile naționale, aflate în administrarea CNADNR. Drumurile din localități sunt administrate de primăriile locale și sunt administrate din taxele locale. Drumurile județene sunt administrate de Consiliile Județene, din bani de la buget, sau, în anumite cazuri, din taxe locale. Ca atare, dacă un șofer nu se deplasează tot anul în afara localităților, nu e obligat să plătească rovinieta. În schimb, el plătește taxa de drum de fiecare dată când alimentează cu combustibili, așa că, la prețurile actuale, din 6-7 plinuri, el plătește o „rovinietă" chiar dacă se deplasează numai în localitate, unde deja a plătit taxe locale pentru întreținerea drumurilor. Așa apare și o dublă taxare, dar și o măsură discriminatorie, pentru că acestui șofer i se iau banii pentru întreținerea drumurilor naționale, deși nu le folosește.

CNADNR continuă să nu ia măsuri pentru remedierea situației și nu ezită să deplângă faptul că cele aproximativ 200 de milioane de euro colectate anual prin rovinietă sunt insuficiente. Numai anul trecut au fost constatate circa 400.000 de contravenţii, fiind aplicate sau în curs de aplicare tot atâtea amenzi.

Pa lângă menținerea taxei de drum - încasată independent de rovinietă -, mai nou, autoritățile au vehiculat suprataxarea companiilor din energie electrică, gaze și petrol, o măsură dictată din nou de către FMI și Banca Mondială, pentru care tot românii vor avea cel mai mult de suferit, ei fiind aceia care, într-un final, vor scoate și mai mulți bani din buzunare, în momentul în care vor alimenta cu carburant sau vor plăti facturile. O altă veste proastă pentru români o constituie taxa de autostradă, vehiculată ca măsură pentru anul viitor, întrucât, deși se dorea, introducerea acesteia în 2012 nu a fost posibilă. Doar pentru Bucureşti-Piteşti (110 km) şi Bucureşti-Cernavodă (150 km), taxa de autostradă ar aduce bugetului CNADNR aproximativ 70 de milioane de euro, luând în calcul un volum mediu de trafic zilnic de 25.000 de maşini. Banii s-ar adăuga miliardelor colectate prin Fondul Special al Drumurilor Publice. Nicăieri în UE, acolo unde se plătește rovinietă, nu se mai percep taxe individuale de autostrăzi.

Dijma de la pompă, în cifre

Atunci când alimentăm cu combustibil, aproximativ 12% din banii pe care îi plătim pe motorină sau benzină reprezintă taxă de drum - 110 euro + TVA la tona de motorină, respectiv 125 euro + TVA la tona de benzină. O taxă care, în mod normal, nu ar trebui să existe, din moment ce se plătește rovinieta. Prețul unui litru de benzină sau motorină este format din costul de achiziție al materiei prime - petrolul - și din cheltuielile cu transportul, rafinarea, distribuția, livrarea la pompă și, pe deasupra, cele cu angajații. La acestea se adaugă accize și TVA. Potrivit celor mai recente date oficiale, publicate de Eurostat la începutul lui 2012, în România, prețul benzinei depășește 1.200 de euro/ tonă, fiind compus din acciză - în cuantum de 467 de euro/ tonă, taxă de drum - 125 euro/ tonă, așa-numita taxă de solidaritate, o găselniță menită să suplinească prejudiciul creat de falimentarea Bancorex - 10 euro/ tonă și, în fine, costul propriu-zis stabilit de benzinari, aproximat undeva la 370 de euro/ tonă. La toate acestea se adaugă TVA de 24%. La un simplu calcul, se observă cum din prețul final, statul încasează peste 800 de euro pentru fiecare tonă de combustibil furnizată la pompă. Altfel spus, 3,7 lei/ litru.

Un abuz marca CNADNR

Orice șofer român știe că, pentru a folosi drumurile naționale și autostrăzile, este nevoit să achite așa-numita rovinietă. Banii colectați prin această taxă, în fapt, un tarif - așa cum bine a explicat avocatul Gheorghe Piperea - ajung la CNADNR. Dar nu oricum.

La 1 octombrie 2010, Anca Boagiu, ministru al Transporturilor și Infrastructurii, sub guvernarea Boc II, a emis ordinul nr. 769 privind metodologia de aplicare a O.G. nr. 15/ 2002 cu privire la rovinietă, prin care se stabilea modul de constatare și sancționare a contravențiilor pentru posesorii autovehiculelor care circulă pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă. Această dispoziție a generat și continuă să genereze multă indignare, fiind considerată întru totul defectuoasă, chiar aberantă. Mai exact, potrivit ordinului amintit, dacă un conducător auto este surprins în repetate rânduri, fie și în decursul aceleiași zile, fără rovinietă valabilă, atunci este pasibil de tot atâtea amenzi. Totul depinde de numărul punctelor de control ale CNADNR-CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică) și ora trecerii prin acestea. Constatarea contravenției se face prin sistemul informatic SIEGMCR al CNADNR-CESTRIN, prin fotografierea vehiculului, iar procesul verbal de constatare a contravenției este încheiat după luni de zile, la sediul CESTRIN, în lipsa contravenientului, care nu are cum să știe că a fost sancționat. CESTRIN este obligat să păstreze fotografia doar șase luni și să o pună la dispoziția instanței la cererea expresă a acesteia, în cazul în care s-ar ajunge acolo. Cum contravenientul nu poate vedea fotografia, el nu ajunge în instanță. După achitarea unei prime amenzi, pentru o primă sancționare/ fotografiere, șoferii constată că mai au de achitat și alte sancțiuni similare, uneori de ordinul zecilor. În plus, sistemul este de așa natură conceput, încât achitarea la jumătate a amenzii, în termen de 48 de ore, este aproape imposibilă, datorită deficiențelor de comunicare.

O amendă cât două roviniete

Cuantumul unei amenzi aplicate pentru lipsa rovinietei valabile este, pentru un autoturism, de 250 de lei, ajungând, în funcție de autovehicul, până la 4.500 de lei. La această amendă se adaugă echivalentul rovinietei pe un an - de la 28 de euro (circa 130 de lei), în situația autoturismelor, și până la 1.210 euro, cât plătește un utilizator de tir -, denumit "tarif de despăgubire", bani pe care îi plătim pentru simplul fapt că am fost înștiințați că suntem buni de plată. Din cuantumul amenzii contravenționale, 10 procente merg la Trezorerie, la bugetul de stat, iar 90%, către CNADNR. Cei 28 de euro nu intră la buget, ci ajung într-un cont special deschis la BCR pe numele CNADNR-CESTRIN. Șoferii au posibilitatea achitării la jumătate a contravenției, dacă o fac în termen de 48 de ore. Ceea ce înseamnă că, în cel mai fericit caz, un șofer depistat fără rovinietă valabilă plătește cel puțin de două ori tariful de drum.

O altă problemă a modului în care CNADNR aplică sancțiuni pentru lipsa rovinietei valabile a constituit-o amendarea pe nedrept a unor firme de leasing - deși cei care trebuiau amendați erau utilizatorii vehiculelor, nu proprietarii, acestea s-au trezit, peste noapte, cu conturile blocate - sau chiar a unor foști proprietari de autovehicule, cele două categorii fiind sancționate pentru contravenții săvârșite de alți utilizatori de autovehicule.

Altfel spus, în loc să-și concentreze eforturile pentru identificarea unei soluții menite să descurajeze contravențiile pentru lipsa rovinietei, CNADNR este mai preocupată să identifice practici profitabile pentru a depista cât mai multe contravenții și menține cu rea intenție actualul sistem de constatare și sancționare.

Avocatul Piperea explică foarte clar abuzul CNADNR. Odată plătită amenda, care constă în valoarea rovinietei pe un an, este de presupus că șoferul a intrat și în posesia unei roviniete valabile pe un an de zile. Așa că următoarele amenzi nu numai că nu se justifică, dar reprezintă un abuz de drept, șoferul fiind amendat pentru lipsa valabilității rovinietei, deși acesta o are valabilă, de la plata primei amenzi. Asta ca să nu mai vorbim de contestație. Cum spuneam, șoferii nu primesc imediat sau în decurs de câteva zile amenda, ci după mai multe luni, în majoritatea cazurilor, după cele șase luni cât se prevede că poate fi păstrată fotografia cu numărul mașinii și data săvârșirii contravenției, care să certifice că la acea dată, șoferul figura în sistemul informatic că nu deținea o rovinietă valabilă. Ca atare, în eventualitatea unui proces în contestare, chiar firma responsabilă nu poate face dovada contravenției, șoferul putând să declare că la acea dată nu s-a deplasat în afara localității. Cu toate acestea, românii plătesc amenzile, fără să știe de drepturile pe care le au.

Un alt abuz este că în afara plății amenzii către CNADNR, șoferul prins fără rovinietă mai plătește o amendă către poliție, într-un cont al IGP, amendă de aproximativ 100 de lei. Se pune problema, ce treabă are poliția cu rovinieta, care e un tarif către CNADNR. Din punct de vedere al regulamentului rutier, șoferul nu a încălcat reguli de circulație, dar o prevedere specială a noului regulament stipulează că „pe drumurile naționale, șoferii trebuie să aibă rovinieta valabilă", așa că MAI a mai introdus o taxă, care nu se regăsește nicăieri în UE. La fel cum, de pildă, poliția nu înmatriculează o mașină dacă noul și vechiul proprietar nu fac dovada achitării impozitelor (de pe certificatul de înmatriculare), deși nu poliția rutieră, ci fiscul trebuie să se ocupe de neplata impozitelor, așa cum este peste tot în Uniunea Europeană.

Podul celor trei taxe

Aproape toți cei care aleg să meargă la mare pe litoralul românesc au ca unică variantă de traversare a Dunării, Podul de la Cernavodă. Pentru care plătesc de trei ori. După ce achită taxa de drum, mascată în prețul carburantului, și după ce plătesc rovinieta, aceștia mai scot din buzunar 22 de lei (11 lei la dus, 11 lei la întoarcere) pentru a trece renumitul pod construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Șoferii acuză în zadar faptul că taxa de pod este ilegală, atât timp cât, pe lângă banii pe care i-au dat prin "taxa Băsescu", au plătit rovinieta și, prin urmare, și-au cumpărat dreptul de folosință asupra autostrăzilor și drumurilor naţionale, inclusiv podurile, care aparțin tot de CNADNR. O taxă absurdă, din moment ce mentenanța podurilor ridicate peste drumuri naționale și autostrăzi ar trebui suportată din banii de pe roviniete. Un alt aspect ce reține atenția, această dare a fost instituită pe vremea când Traian Băsescu era ministru al Transporturilor, ca taxă pentru poduri și pentru cei 13 kilometri de autostradă construiți pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, din banii românilor. Iar pe lângă toate acestea, taxa de pod este și discriminatorie, fiind aplicată doar în sezonul estival sau, mai mult, doar în anumite zile din sezonul estival.

Alex Puiu

DIN ACEEASI CATEGORIE...